Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3941/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 12871/3/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3941
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4212 din data de 18.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. NICUȘOR și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 09.05.2014, intimatul – reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, prin Serviciul Registratură.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților la acest termen de judecată, dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4212 din data de 18.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP SECTOR 3, s-a admis actiunea reclamantului B. N. in contradictoriu cu parata AFP SECTOR 3 si a fost obligata parata sa restituie reclamantului suma de 5019 lei reprezentând taxă speciala de prima inmatriculare.
De asemenea, a fost respinsa cererea paratei de chemare in garantie a AFM.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel, nr. identificare WOLOZCF_. În scopul efectuării operațiunii de înmatriculare a achitat taxa specială de prima înmatriculare conform chitanței . nr._/16.04.2008 la Trezoreria sectorului 3 Bucuresti - fila 11 dosar.
Ca urmare a cererii de restituire a contravalorii taxei, formulată de reclamant, pârâta AFP sector 3 a răspuns, comunicând reclamantului că acesta nu poate beneficia de restituirea taxei, dacă nu a folosit-o, pârâta invocând art. 214/1 din Codul fiscal, Ordinul MFP nr. 418/2007 și art. 117 din OG nr. 92/2003.
Față de conținutul adresei instanța de fond retine ca parata AFP sector 3 a realizat un refuz de soluționare a cererii. Față de acest refuz tribunalul a verificat daca este justificat sau nejustificat. Astfel, ae constatat că pârâta a invocat, în susținerea refuzului său de restituire a taxei de înmatriculare a autovehiculului, prevederile Legii nr. 571/2003, precum și ale OMEF nr. 418/2007.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Tribunalul a mai retinut ca dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
În cauza dedusă judecății, refuzul pârâtei de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant este nejustificat, deoarece autoturismul este achiziționat din Germania și face parte din categoria autoturismelor de ocazie, motiv pentru care se reține existența unui regim discriminatoriu față de autoturismele de ocazie înmatriculate anterior în România și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa nu se percepe.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că refuzul pârâtei AFP sector 3 de a restitui reclamantei taxa de înmatriculare achitată este nejustificat, fiind astfel încălcat dreptul reclamantului de a i se restitui suma încasată, drept rezultat din prevederile art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de parata AFP sector.3 pentru AFM, instanța de fond a retinu ca potrivit dispozițiilor art. 214 indice 1-3 Cod fiscal taxa de prima înmatriculare era stabilita ca si taxa încasata si gestionata de autoritățile fiscale, aceasta taxa mergea la bugetul de stat consolidat iar parata nu a făcut nicio dovada ca suma încasata de la reclamanta cu titlu de taxa de prima înmatriculare a fost virata in conturile chematei in garanție, astfel ca nefiind îndeplinite condițiile art.60 c.proc.civ.. Pe de alta parte, parata face o confuzie in sensul ca taxa încasata de la reclamant are temei de drept c.fiscal si nu OG nr.50/2008 si acesta taxa nu este /era gestionata de către AFM.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AFP SECTOR 3 prin DGRFPB.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii ei ca ca neintemeiata.
A invocat faptul ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
Recurenta a mai invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa fata de dispozitiile art. 1 din OUG nr. 50/2008 si HG nr. 686/2008 sustinand in esenta ca taxa de poluare este administrata si gestionata de AFM.
Cu privire la fondul cauzei a invocat prevederile OUG nr. 50/2008 si a sustinut ca taxa nu este discriminatorie.
A mai aratat ca reclamantul nu a atacat actul prin care a fost stabilita taxa si nu sunt intrunite conditiile art 117 din OG nr. 92/2003 pentru restituirea taxei si nici ale art. 9 din OUG nr. 50/2008.
In drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura: fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
La 9.05.2014 intimatul reclamant a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei recurate.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport si de dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila curtea retine ca recursul este intemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentinta civila atacata instanta a admis actiunea reclamantului prin care a solicitat obligarea paratei sa ii restituie taxa de prima inmatriculare cu dobanda aferenta, precum si sa se anuleze decizia de impunere.
Instanta de fond a retinut ca taxa este discriminatorie si contravine art. 110 din TFUE si, prin urmare, refuzul paratei de a restitui reclamantului aceasta taxa este unul nejustificat.
Curtea retine ca motivarea instantei de fond nu are nicio legatura cu motivarea actiunii reclamantului si solicitarile acestuia.
Astfel din cuprinsul actiunii se retine ca reclamantul a solicitat prin adresele din 7.07.2011 si 4.10.2011 anularea deciziei de impunere si restituirea taxei ca fiind o plata eronata si nicidecum ca fiind contrara unor norme comunitare.
In esenta reclamantul a invocat faptul ca este o persoana cu handicap grav si ca a achizitionat un autoturism care este dotat din fabricatie cu un sistem care permite utilizarea acestuia de catre o persoana cu handicap, neavand ambreiaj.
Ca temeiuri de drept reclamantul a invocat dispozitiile OG nr. 110/2006, HG nr. 44/2004 modificata prin HG nr.1861/2006, art. 117 al. 1 lit b,d si f din OG nr. 92/2003 si ordinul 1899/2004.
Mai mult decat atat motivele respingerii solicitarii reclamantului de restituire a taxei, conform adresei de la fila 9 din dosarul de fond sunt ca la data calcularii taxei, reclamantul nu a facut dovada ca autovehiculul este special echipat in scopul conducerii de catre o persoana cu handicap.
Asadar se constata ca instanta nu s-a pronuntat pe cererea reclamantului si pe temeiurile juridice ale actiunii acestuia, motivarea fiind straina de natura pricinii, fiind incidente motivele prevazute la art. 304 pct. 7 cod procedura civila (1865).
Desi acest motiv de recurs este unul care atrage modificarea sentintei atacate, se constata ca practic instanta de fond nu s-a pronuntat pe fondul pricinii si nu a administrat probatoriul necesar solutionarii actiunii reclamantului, fiind necesara si o eventuala expertiza care sa lamureasca in functie de handicapul reclamantului daca autoturismul achizitionat de acesta este adaptat sa fie condus de catre reclamant ori pentru nevoile speciale ale acestuia.
Prin urmare se constata intemeiat recursul insa pentru motivele indicate mai sus si pentru motivele indicate de recurenta, recursul acesteia referindu-se doar la motivarea instantei de fond.
F. de cele retinute mai sus in baza art. 304 pct. 7, 3041 Cod procedura civila (1865) va admite recursul si conform art. 312 al. 3 si 5 va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4212 din data de 18.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. NICUȘOR și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER,
P. C.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. L. P.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7621/2014.... → |
|---|
