Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 9447/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9447/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 539/87/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9447
Ședința publică din data de 18.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE Z. G. L.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN împotriva Sentinței civile nr.317 / 07.05. 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat de către ambele părți judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alineat 3 din Noul Codul de procedură civilă.
Se învederează de asemenea că s-a depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, Răspunsul dat de recurent la întâmpinarea formulată de intimata – reclamantă, comunicat acesteia din urmă la data de 15.10.2014, conform citativului și a Procesului verbal de înmânare atașate la filele 32-33 dosar.
Curtea constatând că ambele părți au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 223 alineat 3 din Noul Cod de Procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr.317/07.05. 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. a fost respinsă ca nefondată cererea privind suspendarea executarii dispoziției nr. 188/30.12.2013, emisa de Președintele C. Județean Teleorman .
A fost respinsă ca nefondată excepția tardivitații emiterii dispoziției nr. 188/30.12.2013, emisa de Președintele C. Județean Teleorman, fiind însă admisă acțiunea formulată de reclamant R. G. în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDETEAN TELEORMAN.
Astfel a fost anulată dispoziția nr.188/30.12.2013, emisa de Președintele C. Județean Teleorman și exonerat reclamantul R. G. de plata sumei de 2370 lei imputată de catre pârât.
A fost obligat pârâtul PREȘEDINTELE CONSILULUI JUDEȚEAN TELEORMAN să restituie reclamantului R. G. sumele bănești reținute în baza dispoziției nr.188/30.12.2013, emisa de Președintele C. Județean Teleorman.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Președintele C. Județean Teleorman în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată cu modificările și completările ulterioare, art. 483 și următoarele din Codul de procedură civilă, solicitând casarea în parte a Sentinței civile nr. 317/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, pentru următoarele motive:
Astfel consideră incident motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, respectiv consideră că sentința civilă prin care instanța de fond a dispus anularea dispoziției de imputare, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2370 lei, respectiv obligarea pârâtului să restituie reclamantei sumele de bani deținute în baza dispoziției de imputare este lipsită de temei legal în sensul că, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material după cum va arăta în continuare.
Urmare a unui control, efectuat în perioada 02.06. -15.07.2011 de o echipă de auditori publici externi, din cadrul Camerei de Conturi Teleorman, a fost emisă Decizia nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi Teleorman.
La baza acordării drepturilor de natură salarială acordate funcționarilor publici din cadrul C. Județean Teleorman au stat Acordul colectiv de muncă nr. 3930/06.04.2009, încheiat între unitatea angajatoare și salariații funcționari publici.
Prin Decizia nr. 39 din 9 august 2011 Camera de Conturi Teleorman a constatat că au fost aduse prejudicii bugetului C. Județean Teleorman prin plăți necuvenite încasate de către funcționarii publici, solicitându-se C. Județean Teleorman luarea măsurilor necesare pentru recuperarea acestora.
Astfel, Consiliul Județean Teleorman a solicitat instanței de judecată anularea Deciziei nr. 39/09.08.2011 emisă de Camera de Conturi Teleorman, cerere ce a constituit obiectul dosarului nr._ .
După analizarea și administrarea probelor, Tribunalul Teleorman prin Sentința civilă nr. 1214/12.12.2012, a admis în parte contestația formulată de Consiliul Județean Teleorman, în sensul că pe de o parte constată că măsurile din decizia 39/2011 a Camerei de Conturi Teleorman privind creanțele bugetului consiliului județean și măsurile pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora vizând perioada 2008-2010 isi încetează de drept efectele urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 84/2012, iar pe de altă parte respinge contestația împotriva aceleași decizii vizând perioada ianuarie 2011-iunie 2011, ca nefondată.
Împotriva Sentinței Tribunalului Teleorman nr.1214/12.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ cu privire la respingerea contestației noastre împotriva deciziei nr.39/2011 a Camerei de Conturi Teleorman pentru perioada ianuarie 2011-iunie 2011, Consiliul Județean Teleorman a formulat recurs în termen legal.
Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr.3978/7.10.2013 pronunțată în același dosar a respins recursul C. Județean Teleorman ca nefondat și admite recursul formulat de recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României, modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge în tot acțiunile formulate de reclamantul Consiliul Județean Teleorman în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a României și menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În anul 2011 a fost emisă o dispoziție pe numele reclamantei, menționându-se întreaga sumă imputată acesteia pentru perioada iunie 2008 - iunie 2011, sumă în care a fost inclusă și suma de 2370 lei pe care reclamanta o contestă. Urmare a apariției Legii nr. 84/2012, prin care s-a exonerat perioada iunie 2008 - decembrie 2010, s-a emis o nouă dispoziție prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei debitul, aferentă perioadei cuprinsă între lunile ianuarie - iunie 2011.
Având în vedere argumentele si considerentele reținute de către judecătorii Curții de Apel București în Decizia nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ *, Președintele C. Județean Teleorman prin intermediul dispoziției contestate nu a făcut altceva decât să pună în executare măsurile care reies din interpretarea Deciziei nr. 3978/2013 privind recuperarea drepturilor salariale acordate funcționarilor publici în perioada ianuarie-iunie 2011, în baza Acordului colectiv de muncă, așa cum au solicitat și controlorii Camerei de Conturi Teleorman prin măsurile dispuse în cuprinsul prevederilor art. 3 pct. "b" din Decizia nr. 39/9.08.2011.
Astfel, pentru a preveni consecințele juridice privind nepunerea în executare a Deciziei nr. 3978/7.10.2013, raportat la considerentele menționate în cuprinsul acesteia, Președintele C. Județean Teleorman a emis în mod temeinic și legal dispoziția nr. 888/2013 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 2370 lei reprezentând drepturi speciale acordate reclamantei în perioada ianuarie - iunie 2011.
Potrivit art. 84 lit.b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată2, cu modificările și completările ulterioare, "răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit", iar recuperarea acestora se dispune conform art.85 alin.(l) din aceeași lege prin emiterea de către conducerea autorității publice a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată stabilește că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Dispozițiile art. 257 din Codul Muncii, republicat cu modificările și completările ulterioare, statuează că "Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă".
Sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici. Președintele C. Județean Teleorman luând în considerare decizia Curții de Apel București nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ * a emis dispoziția nr. 888/2013 pentru recuperarea prejudiciului cauzat instituției de către d-na R. G. funcționar public în cadrul C. Județean Teleorman, urmare a încasării în mod necuvenit de către aceasta a unor drepturi speciale în perioada ianuarie-iunie 2011.
Astfel, s-au respectat dispozițiile art. 84 lit. "b", art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată modificată și completată, respectiv a prevederilor art. 169 alin. (2) și art. 257 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Consideră că în mod nefondat judecătorul care a soluționat dosarul pe fond a exonerat reclamanta de la plata sumei imputate de 2370 lei, deoarece din interpretarea considerentelor Deciziei nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ *, reiese că judecătorii Curții de Apel București au statuat că prevederile Legii nr. 84/2012, se aplică personalului din sectorul bugetar ale căror venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, respectiv (31 decembrie 2010), ci nicidecum perioadei ianuarie - iunie 2011, motiv pentru care luând în considerare și aceste argumentele solicităm admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Astfel suma de 2370 de lei solicitată a fi recuperată prin intermediul dispoziției de imputare nr. 888/2013 de la reclamantă constituie venituri publice, motiv pentru care, solicită a se constata că în speță sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar pe cale de consecință să fie scutit Președintele C. Județean Teleorman de la plata taxei de timbru, având în vedere că, recurentul pârât este o instituție publică, iar suma de bani pe care o solicită a fi recuperată prin intermediul Dispoziției Președintelui C. Județean Teleorman nr. 888/30.12.2013 reprezintă venituri publice.
Luând în considerare cele precizate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a Sentinței civile nr. 317/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ și să constatați că instanța de fond în mod neîntemeiat și nefondat a dispus: anularea dispoziției de imputare, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2370 lei, respectiv obligarea pârâtului să restituie reclamantei sumele de bani reținute în baza dispoziției de imputare, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nefondată și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției Președintelui C. Județean Teleorman nr. 888/2013.
In drept:prevederile Codului de procedură civilă;prevederile Legii nr. 554/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare; prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare;prevederile Deciziei Curții de Apel București nr. 3978/2013.
Intimata-reclamantă Radu G., funcționar public în cadrul C. Județean Teleorman, în temeiul art.205 Cod procedura civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia sentința civilă a Tribunalului Teleorman nr.317/07.05.2014, prin care instanța de fond a dispus: anularea dispoziției de imputare, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2370 lei, restituirea sumelor reținute din suma imputata, admiterea tardivității dispoziției contestate, "este lipsită de temei legal, în sensul că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material ", consideră că acesta este neîntemeiat.
In mod corect, instanța de fond a considerat că dispoziția nr. 888/30.12.2013 este nelegală și netemeinică și a dispus anularea acesteia, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se angaja răspunderea funcționarului public în baza acesteia.
Având în vedere susținerile expuse, solicită respingerea recursului, ca fiind netemeinic si nelegal;menținerea Sentinței civile nr. 317/07.05.2014 a primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
în drept:prevederile Noului Cod de procedură civilă;prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările și completările ulterioare;prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul-pârât Președintele C. Județean Teleorman A. I. G., în temeiul dispozițiilor art. 201 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, a formulat și Răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă R. G., solicitând înlăturarea "apărărilor" formulate prin întâmpinare ca fiind nefondate și a se constata că intimata-reclamantă nu combate prin argumente si considerente concrete motivele de nelegalitate pentru care instituția a solicitat prin intermediul cererii de recurs casarea în parte a sentinței civile pronunțate de către instanța de fond, astfel că, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apreciază că simpla referire a intimatei-reclamante prin intermediul întâmpinării potrivit căreia "instanța de fond în mod corect a considerat că dispoziția nr. 888/30.12.2013 este nelegală și netemeinică, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se angaja răspunderea funcționarului public în baza acestuia", în lipsa unor argumente care să-si aibă fundamentul în conținutul unor .norme legale nu poate constitui dovada combaterii motivelor de nelegalitate invocate de către Președintele C. Județean Teleorman prin cererea de recurs, iar pe cale de consecință nu poate constitui temei legal în menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile a cărei casare în parte o solicităm.
Astfel, Sentința civilă a Tribunalului Teleorman nr. 317/07.05.2014, se impune a fi casată în parte pentru motivul prevăzut la art. 488, alin. (1) pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, consideră că sentința civilă prin care instanța de fond a dispus: anularea dispoziției de imputare, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2370 lei, restituirea sumelor reținute din suma imputată, este lipsită de temei legal, în sensul că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și că recurentul-pârât a emis în mod temeinic și legal dispoziția nr. 888/2013 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 2370 lei reprezentând drepturi speciale acordate reclamantei-intimate în perioada ianuarie - iunie 2011.
Potrivit art. 84 lit.b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit", iar recuperarea acestora se dispune conform art.85 alin.(l) din aceeași lege prin emiterea de către conducerea autorității publice a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată stabilește că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după Dispozițiile art. 257 din Codul Muncii, republicat cu modificările și completările ulterioare, statuează că "Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă".
Sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici, Președintele C. Județean Teleorman luând în considerare decizia Curții de Apel București nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ * având ca obiect anularea Deciziei nr. 39/2011 a emis dispoziția nr. 888/2013 pentru recuperarea prejudiciului cauzat instituției noastre de către d-na R. G. funcționar public în cadrul C. Județean Teleorman, urmare a încasării în mod necuvenit de către aceasta a unor drepturi speciale în perioada ianuarie-iunie 2011.
Astfel, s-au respectat dispozițiile art. 84 lit. "b", art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată, respectiv a prevederilor art. 169 alin. (2) și art. 257 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere cele expuse mai sus, solicită respingerea apărărilor formulate de către intimata - reclamantă prin întâmpinare ca fiind nefondate, admiterea recursului așa cum fost formulat, casarea în parte Sentința civilă pronunțată de către Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, iar pe ale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției Președintelui C. Județean Teleorman nr. 888/2013 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 2370 lei reprezentând drepturi speciale acordate reclamantei în perioada ianuarie - iunie 2011.
In drept:prevederile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. (8) din Codul de procedură civilă;prevederile art. 20 din Legea nr. 544/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare;prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare;prevederile Deciziei Curții de Apel București nr. 3978/2013.
Deliberând asupra recursului, prin prisma susținerilor părților, a dispozițiilor legale, a probelor administrate în fața primei instanțe, precum și a sentinței recurate, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel motivul de recurs astfel cum a fost dezvoltat în cursul cererii de recurs va fi analizat în contextul aplicării disp. art. 488 pct. 8 din NCPC fiind apreciat fondat având în vedere că în mod eronat prima instanță a reținut că în absența desființării actelor administrative care au stat la baza încasării de către intimata-reclamantă a drepturilor salariale a căror recuperare s-a dispus de către recurentul-pârât prin dispoziția nr. 888/30.12.2013 în urma controlului realizat de Curtea de Conturi a României, se impune reținerea caracterului nelegal al acestei dispoziții.
Din această perspectivă, prima instanță cu nerespectarea dispozițiilor din legea nr. 84/2012 și a puterii de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 3978/07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ *, dispoziția atacată având la bază aceste dispoziții obligatorii atât pentru reclamantă, cât și pentru recurentul-pârât, fiind aplicabile în consecință dispozițiile art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată.
În acest context, se reține că în mod greșit prima instanță a înlăturat efectele obligatorii în privința părților din prezenta cauză, a căror existență nu poate fi ignorată, fiind opozabile inclusiv intimatei-reclamante, efecte derivând atât din interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/2012, precum și a deciziei civile menționată anterior prin care s-a reținut că actele de control întocmite de către organele Curții de Conturi în privința drepturilor salariale încasate de către intimata-reclamantă în perioada vizată de dispoziția atacată în prezenta cauză -ianuarie-iunie 2011-, reținându-se cu putere de lucru judecat faptul că Legea nr. 84/2012 vizează perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, respectiv anterior lunii ianuarie 2011, astfel încât intimata-reclamantă nu putea invoca exonerarea acesteia de obligația de a restitui drepturile salariale stabilite și încasate ulterior acestei date.
Totodată, se constată că în mod întemeiat recurenta-pârâtă a susținut faptul că nu are relevanță împrejurarea că actele administrative care au stat la baza acordării și încasării de către intimata-reclamantă a acestor drepturi salariale nu au fost desființate, față de împrejurarea că dispozițiile Legii nr.84/2012 nu și-a produs efectele decât în cadrul perioadei expres prevăzută în conținutul acesteia, respectiv pentru drepturile salariale stabilite și încasate anterior datei de 01.01.2011, iar și nu pentru perioada anterioară, efectele obligatorii ale actelor de constatare ale Curții de Conturi sub aspectul necesității recuperării de către recurentul-pârât a drepturilor salariale încasate de către intimata-reclamantă ulterior datei de 01.01.2011 impunând emiterea dispoziției atacată în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, în vederea restituirii de către reclamantă a drepturilor salariale cu privire la care s-a constatat anterior că sunt nedatorate de către recurentul-pârât, nefiind incidente dispozițiile legii nr.84/2012.
Din aceeași perspectivă, se reține că nu prezintă relevanță incidența dispozițiilor din Codul Muncii și ale contractelor colective de muncă, aceste drepturi salariale nefăcând obiectul unor negocieri permise de lege în privința funcționarilor publici, fiind încălcată competența stabilită conform art. 72 din Legea nr. 188/1999 autorităților și instituțiilor publice cu privire la modul de stabilire și plată a drepturilor salariale, fiind totodată incidente și disp. art. 966-968 din C.civil 1864 cu privire la nelegalitatea acordării intimatei-reclamante a acestor drepturi salariale pentru perioada vizată de dispoziția care constituie obiect al prezentei cauze.
În același context, se constată că disp. art. 117 din Legea nr.188/1999 nu pot fi interpretate și aplicate în sensul invocat de către intimata-reclamantă în vederea recunoașterii legalității acestor drepturi salariale încasate în perioada vizată de dispoziția atacată, trimiterea fiind efectuată strict la domeniile nereglementate de Legea nr.188/1999, republicată, stabilirea drepturilor salariale în favoarea funcționarilor publici fiind reglementată exclusiv în temeiul unor dispoziții legale exprese, iar nu prin contractul colectiv de muncă, posibilitate neprevăzută de aceste dispoziții legale în cazul acestora.
Pe de altă parte, Curtea constată că nu prezintă relevanță împrejurarea că intimata-reclamantă ar fi încasat cu bună-credință aceste drepturi salariale, având în vedere că disp. art. 84 lit. b din Legea nr.188/1999 prevăd restituirea sumelor încasate fără a fi datorate funcționarului public de instituția publică în cauză, iar nu în temeiul angajării răspunderii delictuale sau administrativ-disciplinare a acestuia din urmă.
Mai mult, se constată că deși intimata-reclamantă a susținut că actul administrativ care a stabilit dreptul acesteia de a încasa astfel de drepturi salariale nu a fost desființat, totuși aceasta nu a făcut dovada desființării actelor de control întocmite de organele Curții de Conturi a României în privința obligației de restituire a acestor drepturi salariale încasate fără a fi cuvenite potrivit dispozițiilor legale aplicabile categoriei funcționarilor publici, context în care se reține obligativitatea pentru recurentul-pârât a emiterii unei dispoziții de recuperare a acestor sume și prioritatea-prin aplicarea directă a dispozițiilor legale care nu stabileau existența unor astfel de drepturi- acestor acte de control față de dispoziția prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei-intimate a dreptului de a încasa sumele menționate în dispoziția contestată în prezenta cauză, urmând ca în temeiul art. 488 pct. 8 și art. 496-498 C.proc.civ., precum și art. 20 din legea nr. 554/2004 să fie admis recursul, casată sentința recurată în sensul că va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată, Curtea constată că împotriva considerentelor expuse în cadrul sentinței primei instanțe prin care s-a reținut caracterul neîntemeiat al susținerilor intimatei-reclamante în sensul nelegalității dispoziției atacate sub aspectul tardivității emiterii acesteia, intimata-reclamantă, deși avea această posibilitate conform art. 461 alin. 2 din NCPC, totuși nu a înțeles să formuleze recurs, context în care vor fi menținute aceste considerente având drept consecință confirmarea soluției adoptată în recurs, sub aspectul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, din perspectiva tuturor motivelor de nelegalitate invocate de către intimata-reclamantă.
Corespunzător criticilor formulate în recurs, precum și față de momentul până la care conform art. 14-15 din legea nr. 554/2004, republicată, putea interveni o eventuală măsură de suspendare a executării actului atacat, va fi menținută soluția de respingere a cererii de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul–pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN A., ., J. TELEORMAN împotriva Sentinței civile nr.317 / 07.05. 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. G. A., ., .. C, ., J. TELEORMAN.
Casează sentința recurată.
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Z. G. L. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat / tehnoredactat – jud. G. D./AC
JUD. FOND T. I. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6060/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
