Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 9226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 36257/301/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9226
Ședința publică din data de 11 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant M. B. PRIN PRIMAR GENERAL S. M. O. împotriva sentinței nr. 5278/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. V. și P. V. M., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți S. V. prin avocat cu împuternicire avocațială nr._/2014 pe care o depune în ședință publică și P. V. M. personal, identificat cu CI . nr._, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-pârât S. V. prin avocat invocă excepția nulității recursului și pune concluzii de anulare a acestuia pentru nemotivare. În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-pârât P. V. M. personal arată că achiesează la susținerile reprezentantului intimatului-pârât S. V..
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, sub nr._, reclamantul M. București a solicitat obligarea pârâților V. S. și V. M. P. la plata sumei de 606 206 lei reprezentând prejudiciul suferit de către Municipalitate ca urmare a achitării în mod necuvenit către Hill International SUA a acestei sume, în baza contractului nr. 1067/29.04.2004, prin acceptarea la plată a unor situații de lucrări care cuprindeau luni de consultanță pe specialiști într-o altă structură decât cea din oferta financiară. S-a mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate condițiile răspunderii civile delictuale, dispozițiile Legii 215/2001, Legea 146/1997, art 1349 cod civil, Legea 500/2002.
Pârâții, legal citați au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, respectiv ca nefondată.
În urma unor declinări reciproce de competență, prin sentința civilă nr. 811 din 11 martie 2014 Curtea de Apel București a stabilit că revine Tribunalului Secția de C. administrativ, competența de soluționare a prezentei acțiuni.
Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 iunie 2014.
Prin sentința civilă nr. 5278/08.09.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cu prioritate admisibilitatea acțiunii, a reținut următoarele:
În fapt, pârâții au avut calitatea de funcționari publici, fiind în raporturi de serviciu cu reclamantul, raporturi care s-au încheiat anterior introducerii prezentei acțiuni. Ceea ce li se impută în prezenta acțiune sunt pretinse sume achitate necuvenit de M. București, ca urmare a acceptării la plată a unor facturi în mod nelegal în perioada august 2005-martie 2006, respectiv aprilie 2006-octombrie 2008.
Din cuprinsul precizărilor anexate la fila 36 din dosarul TMB reiese cu claritate faptul că reclamanta nu a emis decizie de imputare în sarcina pârâților pentru recuperarea prejudiciului.
În ciuda faptului că în speță, reclamanta nu a emis nici un act administrativ (ordin sau dispoziție de imputare) prin care să recupereze pretinsul debit de la pârâți, uzând însă de calitatea în care aceștia au provocat pretinsul prejudiciu, respectiv axându-se pe atribuțiile de serviciu ale pârâților și făcând aplicabile astfel prevederile Legii 188/1999, a ales formularea prezentei acțiuni în justiție urmărind aceeași finalitate.
În conformitate cu dispozițiile art.84 lit. b) din Legea nr. 188/1999, rep., „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: … b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”, iar art. 85 din același act normativ prevede că „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Din analiza logico-sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că, pentru ipoteza în care se pretinde acordarea în beneficiul funcționarului public a unor sume necuvenite, repararea pretinsei pagube se face fie prin emiterea de către conducătorul instituției a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, fie prin asumarea unui angajament de plată, fiind reglementat accesul la instanța de judecată doar în beneficiul funcționarului public și pentru contestarea ordinului/dispoziției de imputare.
Totodată, nu poate fi primit ca relevant faptul că unuia din pârâți îi încetase calitatea de funcționar public, la momentul descoperirii pagubei de Curtea de Conturi, deoarece textul nu face o astfel de distincție, relativ la faptul neîncetării calității de funcționar public la momentul recuperării.
Mai mult, din derularea evenimentelor, apare ca fiind complet nejustificată atitudinea reclamantei de a permite încetarea raporturilor de serviciu cu pârâții și implicit eliberarea de note de lichidare față de pârâți, chiar la momentul încetării raportului de serviciu.
Atât timp cât situația premisă este incidentă, adică pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către o persoană care la momentul faptelor avea calitate de funcționar public, atunci art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 rep. sunt incidente. În plus, se impun a fi reținute și disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep. rap. la art. 258 din Codul muncii, sub aspectul posibilității de recuperare a prejudiciului nereparat anterior încetării raportului de serviciu.
Prin urmare, interpretarea coroborată a disp. art. 109, 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, rep., conduce, fără echivoc, la concluzia inadmisibilității acțiunii în pretenții întemeiată pe răspundere civilă delictuală, căci revenea autorității obligația de a recurge la mecanismul ordinului sau deciziei de imputare, în măsura în care aprecia că pârâții nesocotiseră obligațiile de serviciu, atunci când erau încadrați ca funcționari publici.
În consecință, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
A reținut că necesitatea asigurării previzibilității jurisprudenței obligă cu atât mai mult la o astfel de soluție față de jurisprudența instanței superioare (a se vedea soluția similară pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_/3/2012).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul M. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
Consideră sentința civilă recurată netemeinică si nelegală în raport de prevederile art. 3041 și 304 pct. 6 Cod de procedură civilă "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacat cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzut de art. 304, dacă instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele" si „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
A arătat că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Municipiului București prin Primar General S. M. O. a solicitat în temeiul Legii nr. 215/2001, Legii nr. 146/1997, art. 1349 si următoarele Cod Civil, Ordinul comun al MFP si MLPTL nr._, OG_, Legii nr. 212/2002 obligarea paraților in solidar la plata sumei de 606.206 lei reprezentând prejudiciul suferit de către Municipalitate ca urmare a achitării in mod necuvenit către HILL International — SUA a acestei sume, in baza contractului nr. 1067/29.09.2004, perfectat cu aceasta societate.
Prin sentința civilă mai sus menționată, instanța de fond a respins cererea formulată de către M. București prin Primar General S. M. O. cu motivarea că aceasta este inadmisibila.
Pe fond, a învederat instanței că recursul este fondat din următoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata inițial sub nr. 1085/3/CA/2012 la data de 13.01.2012, reclamantul M. București prin Primar General S. M. O. in contradictoriu cu parații: S. V. si P. V. M. a solicitat instanței obligarea acestora in solidar la plata sumei de 606.206 lei.
A arătat instanței ca se află in fata unei situații speciale, si anume aceea in care in urma controlului exercitat de Curtea de Conturi a României s-a incheiat Procesul-Verbal de Constatare din 04.06.2009 si Decizia nr. 3/24.06.2009 prin care dispus luarea tuturor masurilor necesare pentru stabilirea intinderii prejudiciului determinat de plățile necuvenite efectuate către Hill International - SUA, prin nerespectarea prevederilor legale in vigoare, precum si recuperarea prejudiciilor suferite de Municipalitate de la persoanele ce se fac vinovate de producerea lor.
La paginile 6-9 din Procesul-Verbal de Constatare din data de 04.06.2009 privind legalitatea utilizării si rambursării sumelor subimprumuturilor guvernamentale la PMB exista punctul b "Acceptarea la plata in mod necuvenit a unor sume reprezentând plata unor consultați . decât cea stabilita prin oferta financiara, anexa la contractul incheiat", conform acestui paragraf auditorii publici externi A. G., G. A. si S. A. I. in cadrul Curții de Conturi a României au dispus luarea tuturor masurilor necesare pentru stabilirea intinderii prejudiciului determinat de plățile necuvenite efectuate către Hill International - SUA, prin nerespectarea prevederilor legale in vigoare, precum si recuperarea prejudiciilor suferite de Municipalitate de la persoanele ce se fac vinovate de producerea lor.
Astfel, la art. 15.7 din contractul nr. 1067/29.09.2004 se menționează ca pentru serviciile prestate, plățile datorate de către achizitor prestatorului sunt cele declarate in propunerea financiara, anexa la contract. Cu toate acestea, asa cum a constatat Curtea de Conturi, in situațiile de lucrări anexa la facturile prezentate de consultant, s-au inscris un număr de luni de consultanta pe categorii de specialiști, altul decât cel din oferta financiara anexa la contract. Facturile care au prezentat luni de consultanta . decât oferta financiara, au fost aprobate la plata de parații V. S. in perioada 15.08._06 si de V. M. P. in perioada 10.04._08 sefi ai Unității de Implementare a Proiectului,(UIP),an perioadele respective, asa cum reiese si din fisele de post depuse la dosarul cauzei.
Astfel, prin acceptarea la plata a unor situații de lucrări care cuprindeau luni de consultanta pe specialiști . decât cea din oferta financiara, către firma Hill International-SUA, Municipalitatea a suferit un prejudiciu de 606,206 lei, vinovați pentru crearea prejudiciului facandu-se parații, care au aprobat la plata aceste sume necuvenite.
Considera ca aplicabile sunt dispozițiile art.84-85 din Legea nr. 188/199in mod special prevederile art. 85."
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 cod pr. civ.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât S. V. a solicitat respingerea ca nelegal si netemeinic a recursului formulat de M. București prin Primar General, menținerea ca legala si temeinica a hotărârii primei instanțe și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
A arătat că, în motivele de recurs, recurenta nu critica in niciun fel respingerea acțiunii formulate de aceasta ca urmare a admiterii excepției inadmisibilitatii, ci doar reia argumentele prezentate in cererea de chemare in judecata, astfel ca hotărârea primei instanța a intrat in puterea lucrului judecat
Prima instanța nici măcar nu a intrat in cercetarea fondului, ci a respins acțiunea ca inadmisibila in urma unei excepții invocate din oficiu.
Or, având in vedere caracterul devolutiv al acestui recurs, in condițiile in care recurenta nu critica in nici un mod aceasta soluție, ci reia paragrafe intregi din cererea de chemare in judecata, respective paragrafele 5, 6 parțial, 7 si 8 din pagina 2 a cererii de chemare in judecata, iar instanța de recurs este învestita spre soluționare exclusiv cu aceste motive de recurs, in virtutea principiului disponibilității, soluția pronunțata de prima instanța de respingere aca inadmisibila a acțiunii a intrat in puterea lucrului judecat.
Astfel, este vădit nelegala o eventual soluție de modificare a hotărârii primei instanțe, asa cum solicita recurenta in motivele de recurs, in condițiile in care soluția care ar trebui modificata (cea a primei instanțe de respingere ca inadmisibila a acțiunii) nu este criticata in niciun fel.
La termenul din 11.12.2014, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Reținând cauza, pentru a se pronunța cu prioritate asupra excepției invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 303 alin. (1) C.proc.civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2).
Alineatul (2) al art. 306 alin. (1) C.proc.civ. stabilește că „motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.”
Prin sentința civilă nr. 5278/08.09.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă.
A reținut că reclamanta nu a emis decizie de imputare în sarcina pârâților pentru recuperarea prejudiciului și că, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 109, 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, conduce, fără echivoc, la concluzia inadmisibilității acțiunii în pretenții întemeiată pe răspundere civilă delictuală, căci revenea autorității obligația de a recurge la mecanismul ordinului sau deciziei de imputare, în măsura în care aprecia că pârâții nesocotiseră obligațiile de serviciu, atunci când erau încadrați ca funcționari publici.
Prin recursul declarat, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 3041 și 304 pct. 6 C.proc.civ. și a reiterat susținerile sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin motivarea recursului se înțelege expunerea criticilor aduse hotărârii recurate și a argumentelor care susțin aceste critici.
Așadar, se impune nu doar indicarea motivului de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 304 C.proc.civ., ci și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici aduse hotărârii atacate ce a fost pronunțată de instanța de fond, subsumate motivului de recurs invocat.
Prima instanță nu a analizat fondul cauzei, respingând cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
În cadrul acestor limite puteau fi formulate eventualele critici de către recurentul-reclamant, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor imputate, precum și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept.
În cauză, recurentul-reclamant nu a criticat soluția dată de instanța de fond, susținerile sale din declarația de recurs neputând fi calificate critici și nici încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de lege.
Este adevărat că, prin raportare la art. 3041 C.proc.civ., invocat de către recurentul-reclamant, în situația în care hotărârea instanței de fond nu este supusă apelului, criticile aduse nu trebuie să se limiteze la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., însă aceste critici trebuie să aibă în vedere raționamentele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea.
Prin intermediul căii de atac a recursului se supun cenzurii judiciare a instanței învestite cu soluționarea acestuia legalitatea și, în situația prevăzută de art. 3041 C.proc.civ., temeinicia hotărârii recurate.
Atunci când, prin calea de atac nu se formulează critici raportate la conținutul hotărârii recurate, ci se reiau susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, recursul este nul, întrucât nu combate dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea atacată.
În cauză, recurentul-pârât nu arătat de ce sentința instanței de fond este nelegală sau netemeinică și nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat ad literam susținerile formulate în faza procesuală anterioară.
Pentru aceste considerente, nefiind invocate din oficiu motive de recurs de ordine publică, în baza art. 306 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va admite excepția invocată și va anula recursul pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant M. B. PRIN PRIMAR GENERAL S. M. O. împotriva sentinței nr. 5278/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. V. și P. V. M., pentru nemotivare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI
Tehnored:CRI /BPB
2 ex. /
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: A. I. G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8769/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 8038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
