Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2854/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2854/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 4797/87/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2854
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.1409 din data de 11.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant C. A. – D., în contradictoriu cu intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, la prima strigare a cauzei, în lista de amânări fără discuții, recurentul – reclamant C. A. – D., prin avocat C. I., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 12, și intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic G. P. - V., care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 14.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 09.04.2014, de către reprezentantul intimatului – pârât, o cerere, prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât în ziua respectivă reprezintă interesele IJP T. și în fața Tribunalului T. – Secția C..
Intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic, arată că nu mai solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței întrucât este prezent în sală la acest moment.
Recurentul – reclamant C. A. – D., prin avocat, arată că a solicitat dosarul în lista de amânări fără discuții, în vederea acordării unui nou termen de judecată pentru a-și pregăti apărarea, întrucât avocatul a fost angajat ieri, a depus la dosarul cauzei și copie de pe cartea de identitate a recurentului și nu și-a putut pregăti apărarea pentru că nu a avut posibilitatea materială să studieze dosarul, chiar dacă el a declarat recurs. Nu a avut bani. Depune cerere în acest sens.
Curtea acordă cuvântul intimatului – pârât pe cererea de amânare formulată de avocatul recurentului – reclamant.
Intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic, solicită respingerea acestei cererii, considerând că este o încercare de tergiversare a cauzei. Cererea de recurs este formulată chiar de către domnul avocat angajat de către recurent, iar pe de altă parte, recurentul încearcă să tergiverseze judecarea acestei cauzei, întrucât ocupă în continuare o locuință de serviciu pe care trebuia să o predea la încetarea raporturilor de serviciu și din 2011 până acum tot tergiversează cauza. Acțiunea de evacuare a acestuia din locuința de serviciu face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către apărătorul recurentului, având în vedere că acesta avea suficient timp la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea, introducând cererea de recurs la data de 06 ianuarie 2014 și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, la a doua strigare a cauzei, la ordine, recurentul – reclamant C. A. – D., prin avocat C. I., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 12, și intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic G. P. - V., cu delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 14.
Recurentul – reclamant C. A. – D., prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat.
Intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului – reclamant pe recurs.
Recurentul – reclamant C. A. – D., prin avocat, arată că într-adevăr recursul a fost formulat de avocat. Sunt două probleme. Prima problemă este legată de natura juridică a obiectului dedus judecății, apreciind că este vorba despre un litigiu de muncă și nu de Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 privind contenciosul administrativ și fiscal, pentru că în prima cerere de chemare în judecată a cerut desființarea dispoziției, reîncadrarea în muncă și dacă nu va fi reîncadrat să i se plătească, conform legii, acele salarii compensatorii. A solicitat reîncadrarea în muncă. Însăși prima instanță în considerentele hotărârii face vorbire despre aplicarea greșită a dispozițiilor legale, prin care reclamantul a fost exclus din serviciu ca urmare a reorganizării Inspectoratul de Poliție al Județului T. și tot prima instanță, în considerentele hotărârii, face referire că s-au încălcat dispozițiile art. 76 din Codul muncii. Curtea de Apel București a admis recursul declarat și a casat cu trimitere spre rejudecare. Atât prima hotărâre judecătorească, cât și a doua, respectiv Sentința civilă nr. 310/30.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. și Sentința civilă nr.1409/11.11.2013 pronunțată de Tribunalul T., având în vedere dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătorul care a pronunțat o hotărâre nu mai poate lua parte la judecarea acesteia în apel, recurs și nici în caz de rejudecare după casare, invocă excepția incompatibilității absolute a judecătorului. Ambele sentințe civile pronunțate în această cauză, respectiv Sentința civilă nr. 310/30.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. și Sentința civilă nr.1409/11.11.2013 pronunțată de același Tribunal T. după casare, sunt pronunțate de același judecător – doamna Z. L..
Astfel, primul motiv vizează natura juridică a obiectului dedus judecății care, în opinia sa, este un litigiu de muncă pentru că acțiunea a fost adresată Tribunalului T. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, iar al doilea motiv este privitor la incompatibilitatea absolută a judecătorului care a pronunțat atât prima, cât și cea de-a doua hotărâre judecătorească după casarea cu trimitere spre rejudecare. Solicită amânarea pronunțării asupra cauzei o săptămână pentru a depune concluzii scrise.
Curtea acordă cuvântul intimatului – pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T. pe recurs.
Intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic, arată că este a patra oară când în fața unei instanțe de judecată în același dosar se spune același lucru. Atât în acțiune, în ambele faze de fond, cât și la primul recurs și acum, din nou, în fața instanței de recurs, arată faptul că deși recurentul – reclamant a avut asistență juridică, în ambele dosare, atât la primul dosar, cât și în rejudecare, de fiecare dată temeiurile de drept indicate sunt greșite. Se face referire permanentă la Codul muncii. Or, este un raport de serviciu, nu un raport de muncă și este guvernat de Legea nr. 360/2002 și nu de Codul muncii. Ca atare, toate susținerile făcute atât prin cererea de chemare în judecată, cât și în cele două recursuri nu subzistă aceste temeiuri de drept. Temeiurile de drept sunt Legea nr.360/2002 și Legea nr. 554/2004 și, în măsura în care nu sunt reglementate respectivele aspecte în aceste două acte normative, Legea nr. 188/1999 Statutul funcționarilor publici. Ca o consecință a acestor aspecte, nu mai este de mult complet de doi judecători și doi asistenți judiciari. Chiar dacă ar fi fost considerat un litigiu de muncă, cererea de recurs, cu toate că este făcut de un avocat, nu este clară. S-au invocat mai multe aspecte, respectiv că este decizie de concediere, că nu i s-au dat salariile compensatorii. Este vorba de o dispoziție de încetare a raporturilor de serviciu, ca urmare a reorganizării, ca urmare a nepromovării nu doar a unui singur examen, ci a mai multor examene. După ce a susținut primul examen în cadrul Serviciul criminalistic, pe care l-a căzut „cu brio”, au mai urmat încă trei examene, la care a participat reclamantul, iar la două dintre ele nici măcar nu a luat notă de trecere. În ceea ce privește temeinicia a acestei încetări a raporturilor de serviciu, în opinia sa, este indubitabilă. Pe de altă parte, în opinia sa, prima instanță de recurs, prin faptul că a respins excepția prematurității, a considerat că, în mod greșit, prin prima sentință s-a admis această excepție a prematurității, a indicat datele de 02 noiembrie 2011, data introducerii acțiunii.
Curtea îi aduce la cunoștință intimatului – pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T. că excepția prematurității a fost soluționată irevocabil și îi solicită să pună concluzii pe fondul recursului.
Intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în rejudecare, pentru motivele arătate, solicitând să se aibă în vedere susținerile sale din întâmpinările depuse în cauză și documentele depuse la dosarul cauzei, inclusiv borderoul unde este indicat actul comunicat recurentului – reclamant 3071.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul T. – Secția C. sub nr._, reclamantul C. F. A. D. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu cu unitatea, ca netemeinică și nelegală, obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantului și plata drepturilor legale cuvenite. În cazul respingerii primului capăt de cerere, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând ajutorul acordat la încetarea raporturilor de serviciu întrucât aceste drepturi sunt prevăzute expres de art.28 alin.1 și 2 din OG nr.38/2003.
În motivare, reclamantul arată că este căsătorit, are un copil minor, a absolvit cursurile școlii de subofițeri „N. G.” Slatina promoția 1995-1996, profil criminalistică, după care, până la data de 6 ianuarie 2006 și-a desfășurat activitatea în cadrul Biroului Criminalistic din Poliția municipiului A. apoi, a fost transferat în serviciul criminalistic din IPJ T. unde a activat până la data de 7 octombrie 2011. Din cauza reducerii salariului și a efectelor crizei economice arată reclamantul că a făcut împrumuturi financiare pe care nu le-a mai putut returna la timp, motiv pentru care a fost sancționat disciplinar cu amânarea promovării în gradul profesional după care a fost pus la dispoziție timp de 3 luni, până la data de 6 octombrie 2011.
Reclamantul susține că punerea la dispoziție a acestuia a fost ilegală deoarece din punct de vedere profesional a fost considerat cel mai bun criminalist, nu a greșit profesional, a fost apreciat cu calificativul FB, dublat de avansări excepționale în grad profesional și diverse recompense materiale și morale.
Dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu cu unitatea nr._/2011 a fost emisă ca urmare a reorganizării unității și a reducerii numărului de posturi la nivelul serviciului criminalistic din IPJ T. și cu încălcarea dispozițiilor art.66 alin 1 din Legea nr.360/2003 privind statutul polițistului, a prevederilor art.12 alin.1 din Codul muncii.
Conținutul acestei dispoziții este ambiguu, decizia nu cuprinde precizări privind termenul în care poate fi contestată, instanța unde poate fi depusă contestația, semnătura de primire, data comunicării .
Arată reclamantul că nu au fost respectate dispozițiile art.71 alin.1 lit.a din Legea nr.360/2003 că, nu au fost respectate prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții EDO și nu i-au fost acordate drepturile aferente încetării raporturilor de serviciu, fără motive imputabile reclamantului, prevăzute de OG nr.38/2003, actualizată în 2009 încălcându-se astfel art.6 din CEDO privind procesul echitabil în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO.
A fost anexată cererii de chemare în judecată în xerocopie Dispoziția nr._/07.10.2011 emisă de IPJ T..
La 2 decembrie 2011 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârât IPJ T. prin care invocă excepția prematurității acțiunii întrucât reclamantul a formulat la data de 07.11.2011 la IPJ T. contestație împotriva dispoziției atacate, contestație înregistrată sub nr. 3071/07.11.2011, la care nu a așteptat să i se comunice în termenul legal răspunsul de către pârâtă, nefiind îndeplinită astfel procedura prealabilă.
Pârâtul susține că cererea de chemare în judecată este lovită de nulitate deoarece reclamantul a invocat în mod greșit temeiurile de drept în acțiune, actele normative respective fiind abrogate.
Pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca nefondată, Dispoziția contestată a fost emisă ca urmare a reorganizării instituției și a nepromovării concursului profesional organizat și desfășurat în condițiile legii. Cu privire la acordarea ajutorului arată pârâtul că nu au fost respectate de către reclamant prevederile de acordare a acestuia.
Pârâtul susține că sunt aplicabile în cauză dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr. 218/2002, OUG nr. 54/2011, Legea cadru nr.284/2010, Norme metodologice din 12 octombrie 2011.
La termenul din 3 februarie 2012 reclamantul a depus la dosar în xerocopie cerere formulată către pârât la 30.01.2012.
Prin sentința nr.310/30 martie 2012 Tribunalul T. a admis excepția prematurității invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T..
A respins acțiunea formulată de reclamantul C. F. A. D. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului T., ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.1118/14.03.2013 Curtea de Apel București a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința recurată nr.310/30.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ și a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe, curtea reținând că pârâtul a răspuns plângerii prealabile pe parcursul soluționării cauzei în fond și față de conținutul acestui răspuns finalitatea procedurii prealabile administrative poate fi socotită îndeplinită.
Cauza a fost primită spre rejudecare la Tribunalul T. la 23 aprilie 2013.
La 06.09.2013 pârâtul a depus la dosar în xerocopie: Dispoziție nr.31/30.06.2011 și anexa emisă de IGP:
La 01.11.2013 pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f. 26 – 71).
Prin sentința civilă nr. 1409/11.11.2013, Tribunalul T. a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârât.
A respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârât, din cuprinsul acesteia instanța a reținut că nu sunt cauza de constatare a nulității acesteia, în cuprins fiind menționate solicitările reclamantului încadrarea greșită în drept de către reclamant fiind posibilă din datele concrete prezentate de reclamant.
A reținut că, prin Dispoziția nr._/07.10.2011 pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T. dispune că începând cu data de 07.10.2011 agentul șef de poliție C. F. A. D. este pus la dispoziția unității ca urmare a reorganizării unității pe o perioadă de cel mai mult 3 (trei) luni începând cu data de 06.07,2011 ca urmare a reorganizări unității și reducerii numărului de posturi la nivelul serviciului criminalistic – Birou de investigare tehnico – științifică a locului faptei și având în vedere faptul că nu există posibilități ca acesta să fie încadrat în funcție similară în aceiași unitate sau în alte unități îi încetează raporturile de serviciu cu unitatea.
Cu aceiași dată i se echivalează gradul profesional cu cel militar de plutonier adjutant în rezervă, specialitatea „poliție”.
Se menționează în această dispoziție că reorganizarea instituției a fost impusă de obligativitatea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pe anul 2011 prin Legea nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 și a reducerii numărului de posturi finanțate în Ministerul Administrației și Internelor.
La emiterea dispoziției mai sus menționată au fost avute în vedere dispozițiile OUG nr.54/2011 privind stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pe anul 2011 aprobată de Guvern în vederea încadrări în limita alocată cheltuielilor de personal pe anul 2011 prin legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.286/2010.
S-a impus astfel reducerea numărului de posturi finanțate în Ministerul Administrației și Internelor începând cu trimestrul al II –lea al anului 2011 prin Legea nr. 286/2010. Au fost avute în vedere efectele crizei economice asupra sistemului bugetar implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice precum și necesitatea asigurării încadrării în numărul de indicatori de personal prevăzuți în finanțare de Legea nr. 286/2010.
Toate aceste elemente au fost reținute de executiv ca vizând direct interesul public ce constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, necesitând adoptarea de măsuri imediate.
Ordinul MAI nr.119/2011 privind încadrarea în numărul maxim de posturi finanțate și în fondurile bugetare aplicate MAI în anul 2011 (reținut la emiterea dispoziției contestată în cauză) a impus ordonatorilor de credite din unitățile MAI propunerea de măsuri pentru încadrarea în fondurile bugetare aprobate pentru anul 2011 la cheltuielile de personal cu obligația transmiterii până la data de 30 iunie 2011 la Direcția generală financiară (art.1).
În acest context legislativ la nivelul Inspectoratului de Poliție al Județului T. în perioada 06.07. – 15.09.2011 la nivelul unității au fost organizate și desfășurate examene pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a reorganizării instituției.
Această reorganizare s-a efectuat în temeiul Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului modificată și completată prin Legea nr.133/ 27 iunie 2011 și Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.129/23 iunie 2011 pentru aplicarea procedurii cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI.
Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr.31/30.06.2011 pentru aprobarea metodologiei privind desfășurarea examenului la nivelul Inspectoratului general al Poliției Române nu a vizat doar serviciul criminalistic ci toate structurile din cadrul inspectoratului care au fost afectate de reducerea numărului de posturi bugetare.
Menționează pârâtul că organigrama Serviciului criminalistic nu a mai fost suplimentată ci din organigramă a mai fost radiată o funcție, tot din categoria agenților de poliție din care a făcut parte și reclamantul
Inițial reclamantul a fost pus la dispoziția unității ca urmare a reorganizării unității prin reducerea numărului de posturi și la nivelul serviciului criminalistic unde reclamantul își desfășura activitatea.
Încetarea raportului de serviciu al reclamantului s-a datorat nepromovării concursului profesional la care a participat reclamantul, concurs organizat pentru departajarea salariaților în vederea ocupării posturilor bugetare în urma reorganizării Ministerului Administrației și Internelor și a unităților din componența sa.
La fila 51 dosar este depusă cererea formulată de reclamant prin care solicită înscrierea la examenul de departajare din perioada 04.08. – 08.08.2011 în vederea numirii în funcție pe unul din posturile prevăzute la noul stat de organizare al Inspectoratul de Poliție al Județului T. la Serviciul criminalistic - Birou ITSLF. În aceiași cerere reclamantul menționează că este de acord cu înregistrarea audio sau audio – video a interviului structurat pe subiecte pe care îl va susține și că a luat la cunoștință de condițiile de înscriere și de participare la examenul organizat pentru ocuparea posturilor vacante.
Nepromovarea de către reclamant a interviului pentru ocuparea funcției de agent 1 în cadrul Biroului Ordine Publică – siguranța publică și patrulare Poliția T. M., poziția 444 din statul de organizare al Inspectoratul de Poliție al Județului T. și pentru ocuparea funcției vacante de agent II la Biroul Ordine Publică - Siguranță Publică și Patrulare Poliție municipiului Roșiori de Vede poziție 376 din statutul de organizare al Inspectoratul de Poliție al Județului T. au avut consecința încetării raporturilor de serviciu.
La nivelul instituției pârâte nu au mai fost identificate posturi vacante de subofițeri corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantului astfel că raportul de serviciu al reclamantului a încetat.
Instanța a constatat că nu sunt motive de nelegalitate a Dispoziției contestată de reclamant și a procedurii, respectiv metodologia privind aprobarea modului de desfășurare a examenului la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române.
Dispozițiile art.66 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului care reglementează stabilitatea polițistului la locul de muncă, dispoziție ce se completează în măsura în care nu devin contradictorii cu dispozițiile Codului muncii, potrivit cu care contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată nu au fost încălcate în contextul aplicării la nivelul personalului MAI a dispozițiilor legale privind încadrarea într-un număr maxim de posturi și în fondurile bugetare aprobate MAI, a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI, stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pe anul 2011 – reglementate prin acte normative ce nu au fost declarate neconstituționale.
Reclamantul a susținut în acțiune că nu au fost respectate dispozițiile art.71 alin.1 lit. a din Legea nr.360/2002. Reconversia profesională a polițiștilor care la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condițiile de vârstă și vechime pentru a li se acorda pensie de serviciu se asigură prin grija MAI în colaborare cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pe baza protocoalelor încheiate. Reclamantul nu face dovada solicitării către minister pentru astfel de programe și a existenței unui refuz din partea ministerului iar MAI nu are calitatea de pârât în cauză..
Cu privire la obligarea Inspectoratul de Poliție al Județului T. la plata sumelor reprezentând ajutorul acordat la încetarea raporturilor de serviciu, drepturi prevăzute de OUG 54/2011 art.21 alin.2-3 anexa nr. VII din legea nr.284/2010 și normelor metodologice de aplicare a OUG nr.54/2011, reclamantul nu face dovada că a fost solicitat printr-o cerere iar prin întâmpinare, pârâta menționează că a fost acordat reclamantului după ce acesta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale.
Prin urmare, și acest capăt de cerere a fost respins ca fiind rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recurs, cauza a fost înregistrată, pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că natura juridică a cererii de chemare în judecată era și este conflict de muncă și asigurări sociale.
A arătat că a atacat în primă instanță decizia de concediere emisă de pârât – angajator, însă instanța nu a fost alcătuită legal, cu doi judecători și doi asistenți judiciari, așa cum prevăd dispozițiile art. 58 alin. (1), Secțiunea a IV-a, cap. II, Titlul I din legea nr. 304/2004.
A susținut că nu au fost respectate de către pârâtul-angajator dispozițiile art. 73 și urm. din Codul muncii.
A solicitat, în baza art. 312 alin. (3) teza a II-a C.proc.civ., admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, cu îndrumarea alcătuirii legale a completului de judecată.
A mai arătat, cu privire la cererea de chemare în judecată, că aceasta vizează un litigiu de muncă, chiar dacă a solicitat anularea unei decizii, această decizie se referă la concedierea sa și încetarea raporturilor de muncă, reglementate de Codul muncii și nu de Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând prin cererea introductivă și reintegrarea în funcția avută anterior, plata sumelor compensatorii, sume de bani indexate, etc.
La termenul din 10.04.2014, recurentul-reclamant a invocat ca motiv de recurs de ordine publică incompatibilitatea judecătorului fondului.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs:
Susținerile recurentului privind nelegala constituire a completului de judecată, în sensul că se impunea soluționarea cauzei în primă instanță de către un complet format din doi judecători și doi asistenți judiciari, sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special.
Recurentul-reclamant s-a aflat în raporturi de serviciu cu intimatul-pârât, raporturi reglementate de legea specială, respectiv Legea nr. 360/2002, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Funcționarul public își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de serviciu, rezultat din actul administrativ de numire în funcție iar nu în baza unui contract individual de muncă.
Conform art. 53 din Legea nr. 304/2004 „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.”
Iar potrivit art. 55 alin. (1) din același act normativ, „completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari”.
Conflictele de muncă, în sensul acestor dispoziții legale, sunt acele conflicte dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Prezenta cauză nu privește un litigiu rezultat din desfășurarea unor raporturi de muncă ci a unor raporturi de serviciu, nefiind așadar, incidente dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind constituirea completului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs:
Potrivit art. 24 alin. (1) C.proc.civ. „judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini (…) în caz de rejudecare după casare”.
Prin sentința civilă nr. 310/30.03.2012, pronunțată în cauză în primul ciclu procesual, judecătorul a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea ca prematur formulată.
Prin decizia civilă nr. 1118/14.03.2013, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind soluția de respingere a acțiunii ca prematură ca fiind disproporționată în raport de situația de fapt.
În rejudecare, după casare, instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra excepției prematurității, înlăturată de instanța de control judiciar, prin hotărâre irevocabilă, ci a soluționat fondul cauzei.
Într-o atare situație nu se regăsește cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 alin. (1) C.proc.civ., întrucât, în fața instanței, după casare, nu s-a mai dezbătut excepția prematurității, cauza fiind soluționată pe fond.
În speță, numai în situația în care același judecător ar fi soluționat fondul cauzei atât în primul ciclu procesual cât și după casare, era incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Deși recurentul-reclamant a afirmat, în cuprinsul recursului, că, la emiterea dispoziției contestate, nu au fost respectate unele dispoziții legale, nu și-a motivat această susținere.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1409 din data de 11.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._ de recurentul – reclamant C. A. – D., cu domiciliul în A., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul - pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T., cu sediul în A., ..71 – 73, județul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
R. B.
Red./Tehnored. C.R.I./2 ex./
Tribunalul T. – jud. fond Z. L.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
