Despăgubire. Decizia nr. 8038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 8038/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 7032/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.8038

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.10.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și recurentul reclamant C. C. C., împotriva sentinței civile nr. 2892/17.04.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 16.02.2013 sub nr_ reclamantul C. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Sector 3 restituirea taxei de poluare în cuantum de 4736 lei si a dobanzii calculate la nivelul majorarilor de intirziere prevazute de art.124 C. pina la data platii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 20.10.2008 a cumpărat un autoturism marca FORD, model FOCUS, număr identificare WF0FXXWPDFWG78929, autoturism inmatriculat pentru prima data in 01.04.1999, neinmatriculat in România, pentru inmatricularea căruia a fost obligat sa plăteasca in România taxa de poluare in data de 12.12.2008, conform chitanța . nr._. Autoturismul a fost achiziționat de cumpărător din Germania, conform contractului de vânzare - cumpărare pentru vânzarea privata a unui vehicul rulat, incheiat in Lauten, la data de 20.10.2008, fiind inmatriculat pentru prima oara in România la 13.12.2008, conform certificatului de inmatriculare. Deoarece plata taxei de poluare era la acea dată o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România, pentru a putea folosi acest autoturism a ales să se supuna legislației interne în materie, urmând ca ulterior, având in vedere dispozițiile art. 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE), sa se adreseze organului fiscal pentru a recupera aceasta suma, considerând că a fost plătită fără temei legal, or, orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. A solicitat A.F.P. Sector 3 printr-o cerere comunicata prin posta, restituirea sumei de 4.736 lei, plata acestei sume fiind contrară reglementărilor comunitare. P. in prezent parata nu a dat curs solicitării sale. Taxa achitată este nelegală deoarece contravine dispozițiilor/ art. 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE), încălcând principiul nediscriminării produselor importate față de produsele autohtone, cât și principiul liberei circulații a bunurilor în cadrul comunității, ori în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, chiar dinainte de aderare. Astfel, începând cu data aderării 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul R. respectarea acquisului comunitar definit conform art.i din HG nr.1367/2000 (publicata in MO nr.30/17.01.2001). In ceea ce privește taxa pe poluare reglementata prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (în versiunea sa inițială), prin Hotărârea Curții Europene de Justiție din 7 aprilie 2011, CJUE s-a pronunțat in cauza C-402/0Q - T. vs. statul roman, hotărând ca taxa de poluare reglementata de OUG nr.50/2008 este contrara dreptului Uniunii. Astfel, in cauza C-402/09 - T. vs. statul roman, Curtea constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. In aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. In consecință, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. Din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat ca, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 in forma inițiala este incompatibila cu art. 110 T.F.U.E, este evident faptul ca prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat OUG nr. 50/2008 in forma inițiala, desi art. 110 TFUE interzicea acest lucru). Prin urmare întreaga dispoziție legala prin care s-a impus plata taxei de poluare a fost declarata de Curtea de la Luxembourg ca fiind contrara disp. Art. 110 TFUE. Mai mult decât atat, s-a constatat ca aceasta taxa impusa de OUG este contrara disp. Art. 110 TFUE, Statul R. fiind obligat sa abroge aceasta lege. In speța se aplica principiul conform căruia, cand un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către subscrisa, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 TFUE, care prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare. Dispoziția comunitara încălcata in prezenta cauza este articolul 110 din Tratat privind funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf. Art. 110 TFUE (ex-articolul o o TCE) trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cat valoarea taxei este calculata fara a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera incat atunci cand se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta gxcede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja Înregistrate in statul membru in care sunt importate. Principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu, desi este evident ca toate autoturismele si autovehiculele aflate in parcul auto din România poluează, doar o parte din autoturismele înmatriculate in România dupa data de 01.07.2008 plătesc o taxa considerata drept o taxa de mediu. In aceste condiții statul roman încurajează, in continuare, achiziționarea autoturismelor deja înregistrate in România, împiedicând astfel introducerea in tara a unor mașini, care ar putea polua mai puțin, scopul introducerii si menținerii acestei taxe fiind acela de încasare a unui număr mai mare de taxe si nu de a gasi fonduri pentru remedierea prejudiciului cauzat de poluare. In ceea ce privește acordarea dobânzilor in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, reclamantul a enunta dispozitiile art.124 din Codul de procedura fiscala.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 21, art. 117, 120 si 124 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala; art. 148 alin 2 si 4 din Constituția României; Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, art. 38, 41 si art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; art. 1084 raportat la 1082 cod civil ; art. 3 alin 3 din OG 9/2000; art.274 alin.i din codul de procedura civila; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reclamantul a solicitat judecarea in lipsa.

Pârâta AFP Sector 3 a depus intimpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de dispoz.art.1 și 3 al.5-8 din OUG nr.50/2008 si cerere de chemare in garantie a AFM. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru că plata efectuata de reclamanta a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare, la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare, aceasta taxa de poluare, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene. Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, parata a precizat: Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9. Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata. Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". A menționat ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social. De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, iar 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.In ceea ce privește susținerea reclamantei ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, parata a amentionat următoarele: In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212). Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta. Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera. La data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate. La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.l 17/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008. In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.l 10 din TFUE. Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010. Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare. In ceea ce privește cererea reclamantului prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, parata a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc). Totodată, a menționat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, iar reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi. Ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită cu respectarea art. 214¹ - 214³ Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008. Or, in speța de fata nu exista nici o diferența de restituit in acest sens, intrucat reclamanta nu a achitat taxa speciala pentru autoturisme, ci doar taxa pe poluare prevăzuta de dispozițiile legale in vigoare. Astfel, având in vedere ca taxa pe poluare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care va rugam sa respingeți acțiunea ca neintemeiata. In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, parata a invederat dispozitiile art. 124 alin.l din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala. De asemenea, parata a solicitat si respingerea cererii de plata a cheltuielilor de judecata, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile art.274 C..

În drept au fost invocate dispoz. art.115-118 C.p.civ., OG nr.92/2003, Legea nr.571/2003, Legea nr.554/2004, OMFP nr.1899/2004, art.126 al.2 din Constitutie, OUG nr.50/2008, HG nr.686/2008.

Parata a solicitat judecarea in lipsa.

Reclamantul a depus cerere precizatoare (fila 35) in care a mentionat ca solicita si obligarea la plata dobanzii calculate la nivelul majorarilor de intirziere calculate de la data de 12.12.2008 si pina la data platii

Reclamantul a depus la dosar în fotocopii: cerere de restituire, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.12.2008, chitanta . nr._/12.12.2008, carte de identitate a vehiculului, certificat de inmatriculare intocmit de autoritatile germane, contract de vanzare-cumparare pentru vanzarea privata a unui vehicul second-hand, contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit din data de 03.11.2008.

Prin sentința civilă nr. 2892/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă in parte cererea principala formulată de reclamantul C. C. C., obligată parata AFP Sector 3 la plata catre reclamant a sumei de 4736 lei taxa de poluare. A fost respinsă ca neintemeiata cererea de plata a dobanzii fiscale. A fost admisă cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, și obligată chemata in garantie AFM la plata catre parata AFP Sector 3 a sumei de 4736 lei taxa de poluare. A fost obligată parata la plata catre reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit din data de 03.11.2008 (fila 13) reclamantul a achizitionat autovehiculul marca FORD, model FOCUS, număr identificare WF0FXXWPDFWG78929, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 4736 lei, astfel cum rezulta din chitanta . nr._/12.12.2008 (fila 9). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 01.04.1999, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.12.2008 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 3 (fila 8) si din certificatul de inmatriculare intocmite de autoritatile germane (fila 10).

Reclamantul a depus la dosar cererea de restituire a taxei (fila 6), comunicata paratei prin serviciu curierat (fila 36).

Instanța a constatat că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei auto incasata este nejustificat.

Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autovehiculul achizitionat de reclamant nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.

Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.

În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.

Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.

Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.

In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice Sector 3 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis in parte cererea principala, in sensul ca a obligat pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 3 la restituirea către reclamant a sumei de 4736 lei reprezentând taxa de poluare.

Tribunalul a respins solicitarea de plata a dobinzii fiscale fata de dispozitiile art.124 din OG nr.92/2003, conform carora „(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”. Tribunalul a retinut ca reclamantul a depus la dosar cererea de restituire (fila 6), comunicata paratei prin serviciu curierat (fila 36), prin care nu a solicitat si dobinda fiscala. Asadar acordarea dobinzii fiscale se poate face numai de la data formularii unei astfel de solicitari la organul fiscal.

F. de modul de solutionare a cererii principale si avand in vedere ca taxa a fost virata de parata in contul chematei in garantie AFM, tribunalul a admis cererea de chemare in garantie si a obligat chemata in garantie la plata catre parata a sumei de 4736 lei taxa de poluare.

In temeiul art.274 C. tribunalul a obligat parata AFP Sector 3 la plata catre reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecata, reprezentind taxa de timbru si timbru judiciar.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, arătând că "Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii" - art. 304, C.pr.civ.

Cu privire la admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 4.736 lei, arată că instanta de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu Ie-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat. Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 a inlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei a metodologii. "

F. de prevederile constitutionale ale art. 148 precizează că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in Romania indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.

Totodata, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din Romania este discriminatorie apreciază ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi retinute intrucat regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.

Nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizam ca principiul" poluatorul plătește", pe care se bazeaza si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene.

Învederează că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.205 Cod procedura fiscala întrucât a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.

Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 din Codul proc.civila.

F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

In drept, art.304 pct. 9 si 304^1 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr.571/2003 privind Codui^ fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia României.

Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs și recurentul reclamant C. C. C., solicitând admiterea recursului formulat, modificarea in parte a sentintei civile atacate, in sensul admiterii si a capatului de cerere privind obligarea paratei la plata dobânzilor aferente sumei de 4.736 lei, calculate de la data plătii si pana la restinuirea efectiva.

În motivare arată că, instanta de fond nu a analizat temeinic probatoriul administrat si propus in cauza, soluția pronuntata fiind nelegala. De asemenea, a făcut o aplicare greșita a legii in momentul in care a constatat ca pentru obligarea paratei si la plata dobânzilor aferente sumei incasata cu titlu de taxa de poluare era necesara procedura prealabila si anume depunerea unei solicitări scrise avand ca petit distinct solicitarea privind restituirea dobânzii.

Consideră că acesta este un mod greșit de interpretare si de aplicare a legii avand in vedere ca dobânzile sunt accesorii debitului principal si il urmeaza pe acesta. Reclamantul a formulat cerere către parata pentru restituirea taxei de poluare incasata ilegal, iar dobânzile se puteau calcula abia dupa ce aceasta taxa se restituia pentru a sti pana la ce data trebuie calculate.

Practica judiciara a statuat ca nu este necesara o cerere separata pentru restituirea dobânzilor, ele urmând debitul principal.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat si modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii cererii si cu privire la obligarea paratei la plata dobânzilor.

In drept, art.304 pct. 8 si 304^1 Cod de pr. Civila.

Deși a fost legal citată, intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a formulat întâmpinare în cauză.

Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, Curtea constată următoarele:

Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

Curtea are în vedere că art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.

Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.

Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .

De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, Curtea ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .

Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm³ care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .

Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .

Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.

Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .

Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).

Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Pentru motivele arătate, Curtea va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă, ca nefondat.

În continuare, cu privire la recursul formulat de recurentul reclamant C. C. C. Curtea îl apreciază de asemenea, nefondat, avându-se în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Dar, reclamantul nu a solicitat plata dobanzilor prin cererea adresata ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, astfel incat nu are dreptul la incasarea acestora.

Din aceste motive, in baza art. 304¹ si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și recurentul reclamant C. C. C., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și recurentul reclamant C. C. C., împotriva sentinței civile nr. 2892/17.04.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V. D. U. D. B. V.

GREFIER

B. C.

Tribunalul București

Secția a II a C.

Administrativ și Fiscal

Jud. fond I. S.

Red. jud. UD./2 ex.

Tehnodact. C.D.D.

← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr....		Obligaţia de a face. Decizia nr. 4712/2014. Curtea de Apel... →

Despăgubire. Decizia nr. 8038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 8038/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI