Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6816/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6816/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 59735/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6816
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: I. C. G.
JUDECĂTOR: M. C. I.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, împotriva Sentinței civile nr. 5113/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 25.09.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Sectia a IX-a in data de 31.03.2010, reclamanta . a chemat in judecata pe parata, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea deciziei de impunere nr.160/03.08.2009 emise de parata; obligarea paratei la emiterea unei noi decizii de impunere cu luarea in considerare a deseurilor valorificate si reciclate de reclamanta; obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a sumei de 198.337 lei; obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a sumei de 595 lei reprezentand comisionul de acordare a creditului de catre Volksbank Romania ; obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a sumei de 3.120 lei reprezentand dobanda lunara calculata pe perioada 26.01.2010-data achitarii creditului de 198.337 lei.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca are principal obiect de activitate fabricarea altor piese si accesorii pentru vehicule si pentru motoare de vehicule, iar pentru realizarea activitatii importa materie prima si componente ambalate, in special pe paleti de lemn sau in cutii de carton asezate pe paleti.In perioada_09 s-au efectuat la sediul social al societatii o inspectie fiscala ce a vizat verificarea modului de constituire si de intocmire a declaratiilor lunare privind obligatiile de plata la fondul pentru mediu pe perioada 1.12._08, verificarea modului de calcul si de virare a veniturilor fondului pentru mediu si a modului de organizare si conducere a evidentei fiscale. La data de 3.08.2009 s-a comunicat raportul de inspecție fiscala prin care era instiintata ca are obligația de plata a sumei de 198.337 lei, pentru neîndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor ambalate. Susține reclamanta ca HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje are in vedere ca obiectivele anuale de valorificare, respectiv reciclare a deseurilor de ambalaje se pot realiza si individual, de către operatorii economici prevazuti la alin. 1 lit. a-c, prin gestionarea deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje prelucrate/ colectate de pe piata.In ce priveste modul de realizare a obiectivelor, se menționează ca a gestionat deșeurile de ambalaje hartie - carton si lemn prin colectarea si vanzarea acestora catre ., dar ca nu pot fi luate in considerare, caci prestatorul, . nu este autorizat in desfășurarea activității de reciclare, iar simpla vânzare catre operatorul economic valorificator nu poate fi considerata reciclare in vederea îndeplinirii obiectivelor .. . este agent economic autorizat in valorificarea deșeurilor hârtie carton, conform autorizatiei de valorificare . nr. 277/3 din 12.10.2004si autorizatiei de mediu nr. 258/11.07.2006 si in valorificarea deșeurilor din lemn conform autorizatiilor de mediu nr. 273/19.05.2004 si 285/11.07.2006.Astfel, . a preluat de la . mai multe cantitati de deseuri de ambalaje: in anul 2005: 62,47 tone deseuri lemn si 24,84 tone deseuri carton; in 2006: 85,19 tone deseuri lemn si 34,96 tone deseuri carton ; in 2007: 70,45 tone deseuri lemn si 40,93 deseuri carton ; in 2008 29,05 tone sedeuri lemn si 34,3 tone deseuri carton. M. parte din aceste cntitati au fost folosite – peste 50% pentru incalzirea locuintelor in concordanta cu Anexa 2B din OUG78/2000.
Susține reclamanta ca la data de 2.09.2009 a depus la AFM o cerere pentru anularea deciziei de impunere emisa si emiterea unei noi decizii, cu luarea in calcul a cantitatilor de deseuri valorificate catre ..Prin decizia nr. 97/10.11.2009 AFM a respins contestatia, apreciindu-se ca s-au indeplinit doar obiectivele de valorificare prevazute de lege, nu si obiectiovele de reciclare., motvandu-se ca . este un agent autorizat doar in valorificarea deseurilor, nu si in reciclarea acestora..In mod gresit, s-a considerat astfel, mentioneaza reclamanta, caci prevederile legale nu au in vedere ca îndeplinirea obiectivelor de valorificare si reciclare trebuie sa se faca prin predarea deșeurilor direct catre un agent economic autorizat in valorificarea si reciclarea acestora. Considera reclamanta ca esential este atingerea finalității legii, adica realizarea activitatii de reciclare/valorificare, independent de incheierea sau nu a unui contract de prestari servicii, sens dat legii si de decizia nr. 4228/6.11.2007 a ICCJ-Sectia C.. Admin.si Fiscal.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe Legea nr.554/2004.
Parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, afirmand ca obiectivele de anuale de reciclare a deseurilor de ambalaje nu au fost realizate prin revanzarea deseurilor de catre . catre . respectat art.16 alin.2 din HG nr.621/2005
In dovedirea actiunii si in aparare, s-au depus la dosar, in copie xerox, inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 3991/19.10.2010 pronuntata de Curtea de Appel Bucuresti sectia a VIII s-a admis exceptia de necompetenta materiala, cauza fiind declinata catre Tribunalul Bucuresti sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Tribunalului, sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal la data de 9.12.2010.
Prin sentinta civila nr. 2416/10.06.2011 s-a respins actiunea, ca neintemeiata, retinandu-se, in considerentele sentintei pronuntate ca prin decizia de impunere nr.160/03.08.2009 emisa de parata, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 198.337 lei reprezentând contributia pentru ambalajele introduse in tara in perioada 03.10._08. Impotriva deciziei de mai sus, reclamanta a formulat contestatie administrativa, dar aceasta a fost respinsa prin decizia nr.97/10.11.2009 emisa de parata.
Reclamanta importa materie prima ambalata in hartie-carton sau așezata pe paleti de lemn.
Prin deciziile atacate, s-a retinut ca reclamanta nu si-a îndeplinit obiectivele anuale de reciclare, astfel incat analiza va avea in vedere numai aceste obiective. Pentru îndeplinirea acestor obiective, reclamanta a procedat la vânzarea deșeurilor de ambalaje catre ., societate care nu este autorizata sa desfășoare activitati de reciclare, ci numai de valorificare. Din adeverințele de la filele 12-13, rezulta ca parte din cantitatea de deseuri de carton vânduta catre . a fost utilizata pentru încălzirea locuințelor, aceasta fiind o modalitate de valorificare, iar o alta parte a fost vânduta către . este specializata in reciclare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, solutionat de Curtea de Apel Bucuresti prind decizia civila nr.753/20.02.2012 in sensul admiterii recursului, casarii hotararii recurate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare la aceeași instanta.
A apreciat instanta de recurs ca prima instanța nu a soluționat pe fond litigiul, nu a verificat aspectele privind autorizarea societatii catre care s-au vândut deșeurile si nici aspectele legate de îndeplinirea obiectivelor de reciclare.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a, in rejudecare, la data de 14.01.2013.
In cauza s-au administrat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza contabila, raportul de expertiza fiind întocmit si depus la dosar filele 68-78.
Prin sentința civilă nr. 5113/22.10.2013, Tribunalul București a luat act că reclamanta renunță la judecarea capetelor 2, 4 și 5 din acțiunea inițială.
A admis acțiunea.
A dispus anularea deciziei de impunere nr. 160/03.08.2009 emisă de pârâta A.F.M. ca nelegală.
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 198.337 lei.
A obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3453, 70 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de impunere nr. 160/03.08.2009 emisă de pârâta A.F.M. s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 198.337 lei, pentru neîndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor ambalate.
In fapt, pe perioada 23.02._09, inspectorii AFM au efectuat o inspecție fiscala la sediul societatii reclamante având ca obiect verificarea modului de constituire si de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plata la venitul F. pentru mediu, pe perioada 1.12._08; verificarea modului de calcul si de virare a veniturilor F. pentru mediu pe perioada 1.12._08 si verificarea modului de organizare si conducere a evidentei fiscale si contabile. In perioada 1.12._08, societatea reclamanta a desfășurat o activitate de import bunuri ambalate, respectiv țevi inox, catalizatoare pentru eșapament, tabla, capac tobe eșapament, etc, ambalate in cutii de carton si paleti din lemn, activitate generatoare de venituri la Fondul pentru mediu. In aceasta perioada societatea a desfășurat si activitate de producție piese si accesorii pentru autovehicule si pentru motoare de autovehicule (linii eșapamente) si comercializarea acestora pe piața interna si la export. Deoarece societatea nu utilizează ambalaje pentru livrarea producției pe piața interna, aceasta activitate nu generează venituri la fondul pentru mediu. Pe perioada 1.12._07 s-a stabilit ca societatea datorează la bugetul F. pentru mediu contribuția pentru emisiile poluante de poluanți in atmosfera ce afectează factorii de mediu, deoarece aceasta are in dotare si înregistrează cheltuieli cu combustibilul in contabilitate.
In consecința, s-a întocmit raportul de inspecție fiscala nr. 185/_/3.08.2009 si decizia de impunere nr. 160/3.08.2009 prin care s-a stabilit ca societatea reclamanta datorează obligația de plata a sumei de 198.337 lei la Fondul pentru mediu, compusa din 130.091 lei obligații la fondul pentru mediu si 67.436 lei majorări de întârziere.
Obligațiile datorate sunt întemeiate pe prevederile O.G. 11/2006, OG 92/2003, HG 1050/2004, Legii 73 /2000 modificata, OUG 195/2005.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație fiscala, potrivit prevederilor OG 92/2003, soluționata prin decizia nr. 97/10.11.2009, prin respingerea contestației, ca neîntemeiata.
S-a avut in vedere ca pe perioada 3.10._05 conform prevederilor art. 14 alin. 3 din OUG 86/2003, pentru realizarea integrala a obiectivelor anuale, societatea reclamanta avea obligația reciclării deșeurilor de ambalaje, fapt menționat cu trimitere la legislația speciala aplicabila. Pe perioada 1.01._07, conform OUG 195/2005, taxele prevăzute la art. 9 al. 1 lit. d si i se plătesc numai in cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivul anual si obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili. Astfel, calculul se efectuează pe diferența dintre obiectivul de valorificare stabilit prin lege si obiectivul realizat de către operatorul economic, cu mențiunea ca dintre cantitatea de deșeuri de ambalaje valorificate trebuie realizata si reciclarea in procentele stabilite prin H.G.621/2005.
Conform O.U.G.16/2001, valorificarea presupune orice operațiune de dezmembrare, sortare, reciclare, taiere, mărunțire, presare, balotare, topire-turnare, pretratare, amestec sau alta operațiune care determina schimbarea naturii sau a compoziției, efectuata asupra unui deșeu industrial prin procedee industriale, in vederea reutilizarii”. Așadar, valorificarea presupune un proces mult mai complex care conduce la parcurgerea anumitor etape si conduce la schimbarea naturii sau a compoziției deșeurilor prin procedee industriale, in vederea reutilizării, pe când reciclarea reprezintă numai operațiunea de reprelucrare a deșeurilor in cadrul unui proces de producție, in vederea reutilizării in scopul initial sau pentru alte scopuri.
S-a apreciat ca societatea reclamanta a realizat pentru perioada verificata doar îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare, (excepție anul 2004-valorificare parțiala) dar nu si de reciclare a deșeurilor de ambalaje, agentul economic . care a cumpărat deșeurile de ambalaje de la societatea supusa inspecției fiscale, fiind autorizat de instituțiile abilitate doar in valorificarea deșeurilor nu si in reciclarea acestora. In acest sens, s-a considerat ca societatea reclamanta a optat pentru realizarea obiectivelor anuale in mod individual pentru îndeplinirea obiectivului de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje, caci trebuia sa contracteze predarea deșeurilor de ambalaje introduse pe piața interna direct către un agent economic autorizat in valorificarea si reciclarea acestora. In cazul reclamantei aceasta a gestionat cantitatea de deșeuri prin vânzarea acestora către un agent economic (Metalimpex SRL) autorizat doar in valorificarea deșeurilor, nu si in reciclarea acestora, iar valorificarea presupune si operațiunea de reciclare, fara ca cele doua noțiuni sa se confunde, caci societatea avea obligația legala de a îndeplini in mod distinct atât obiectivul de valorificare, cat si obiectivul de reciclare. Astfel, deși prestatorul a confirmat prin adresele comunicate societatii reclamante ca respectivele cantitati de deșeuri de hârtie carton cumpărate de la aceasta au fost vândute către un agent economic reciclator ( . reclamanta nu a respectat prin aceasta vânzare intermediara prevederile legale aplicabile-HG621/2005, Ordinul 578/2006, simpla vânzare a deșeurilor către prestatorul . si mai departe, vânzarea către . fi considerata reciclare in vederea considerării indeplinirii obiectivelor pentru societatea verificata.
Pe perioada ianuarie2008- decembrie 2008, in urma verificărilor efectuate s-a constatat ca societatea reclamanta introdus pe piata prin intermediul importurilor efectuate cantitatea totala de 31.289 kg de ambalaje hârtie carton si a contractat cu societatea Metalimpex vânzarea unei cantitati totale de 34.310 kg deseuri hartie –carton, cantitate mai mare decât cantitatile de deșeuri rezultate din importurile efectuate. Diferenta de deseuri ce se constituie in cantitatea de 3.021 kg de hartie-carton provine din achizițiile de materii prime de la diverși furnizori interni, iar potrivit legii, aceștia din urma sunt responsabili pentru respectivele ambalaje introduse pe piata interna si nu de reclamanta, drept pentru care nu au fost luate in considerare la îndeplinirea obiectivului de valorificare si reciclare a societatii reclamante, pentru lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2008, la baza de impunere privind calculul obligației de plata aferente acestei contribuții fiind diminuata cantitatea de 3.021 kg de deșeuri hârtie carton.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestatie fiscala, potrivit prevederilor OG 92/2003, soluționata prin decizia nr. 97/10.11.2009, prin respingerea contestației, ca neîntemeiata.
Raportat la prevederile legale, a considerat instanța ca art. 33 alin. 3 si 4 din Ordinul 578/2006 se refera la modul in care agentul economic probează îndeplinirea obligațiilor de valorificare a deșeurilor. Fiecare agent economic are posibilitatea de a proba operațiunile economice efectuate in acest sens, precum intelege, folosindu-se de orice mijloc de proba. Nerespectarea acestor prevederi angajează răspunderea contravenționala, fara insa a margini dreptul de a proba operațiunile efectuate.
Dispozițiile art. 9 din Legea 73/2000 modificata prin OUG195/2005 stabileste ca ,,sumele prevăzute la art. 8 al. 1 lit. a-g, n, se declara si se plătesc pana la data de 25 a lunii următoare celei in care s-a desfășurat activitatea, . trezorerie al F. pentru mediu, iar obligația calculării si vărsării sumelor rezultate din aplicarea prev. art. 8 al. 1 lit. a si g revine persoanelor fizice si juridice care desfășoară respectivele activitati”. La art. 8 din acelasi text legal sunt stabilite categoriile de venituri care alcătuiesc fondul pentru mediu intre care, la lit. d sunt incluse veniturile in suma de 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața naționala de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Prevederile art. 9 al. 1 lit. d din OUG196/2005 au in vedere ca veniturile pentru fondul de mediu se constituie din contribuția datorata de operatorii economici responsabili, pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare in instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute de legislația in vigoare si cantitatile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie. Si art. 10 lit. d are in vedere ca taxa prevazuta la art. 9 al. 1 lit. d se plătește numai in cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deșeurilor de ambalaje, plata facandu-se pe diferența dintre obiectivul anual si obiectivul efectiv realizat de către operatorii economici responsabili.
Din cuprinsul art. 18 al. 1 lit. b din HG 349/2002 privind gestionarea deșeurilor de ambalaje modificata de HG 899/2004, dar păstrata in aceeași forma, rezulta ca detinatorii de deșeuri de ambalaje, institutii publice, asociatii, fundații, persoane fizice au obligația sa predea deșeurile de ambalaje la agenți economici specializați, iar alin. 2 stabileste ca agenții economici detinatori de deseuri de ambalaje au obligatia sa asigure valorificarea si respectiv reciclarea acestora prin mijloace proprii sau prin predare catre agenti economici specializați.
Din conținutul raportului de expertiza intocmit in cauza (fila 98-108) rezulta ca pe perioada 2004-2008, societatea reclamanta a introdus pe piata naționala o cantitate totala de 473.754 kg deșeuri, din care deseuri de lemn 301.669 lei kg si deseuri de carton de 172.085 lei. Reclamata a optat pentru valorificarea deseurilor prin vanzare catre ., autorizata pentru aceasta activitate prin autorizatia de mediu nr. 285/11.07.2006.
A concluzionat expertul ca reclamanta si-a îndeplinit obiectivele legale de recuperare/valorificare in toata perioada 2004-2008, cantitatea totala de deșeuri vânduta fiind de 382.192 kg din care 247.943 kg deșeuri din lemn si 132.249 kg deșeuri de carton), ceea ce reprezintă 80,67% din cantitatea totala de deșeuri introduse pe piata naționala.
Referitor la reciclare, a considerat instanța ca adresele nr. 203/5.02.2009 si 497/5.05.2009, . confirma ca intreaga cantitate de deseuri de lemn preluata de la reclamanta pe perioada 2005-2008 si a fost distribuita populației din zona pentru a fi folosita la încălzirea locuințelor.
Coroborat cu concluziile expertului contabil, rezulta ca pe perioada 2004-2008 reclamanta a îndeplinit obiectivele legale de recuperare/valorificare a deșeurilor prin vânzarea către societatea ., obiectivele legate de reciclare fiind astfel îndeplinite prin distribuirea deșeurilor din lemn pentru încălzirea locuințelor populației de catre . si prin utilizarea deșeurilor de carton in instalatiile de fabricație de catre .>
Apreciind ca inscrisurile depuse de către reclamanta se coroboreaza si întăresc concluziile raportului de expertiza contabila intocmit in cauza de catre expert A. S. R. - Tribunalul a retinut ca prevederile legale invocate de către parata, in stabilirea îndeplinirii obiectivului de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje, in ceea ce o priveste pe reclamanta, in considerarea sintagmei ca ,,societatea reclamanta a optat pentru realizarea obiectivelor anuale in mod individual”, deci fara corespondenta cu legislatia aplicabila sunt rigide, exagerate, fata de scopul legii. Astfel, prevederile legale invocate in cuprinsul deciziei de impunere contestata sunt acelea de a determina agenții economici sa recicleze ambalaje si deseuri de ambalaje, prin oricare dintre modalitățile legale, respectiv valorificarea individuala sau transferul de responsabilitate, către o alta societate, scopul reglementarii urmând a fi atins atunci când deșeurile sunt efectiv valorificate.
Inscrisurile depuse de catre reclamanta in probațiune au fost avute in vedere caci privesc transmiterea deșeurilor menționate societatilor prestatoare de servicii de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, prin vânzare. Acest aspect privește modul in care societatea reclamanta a inteles sa gestioneze cantitatea de deșeuri, prin vânzarea acestora către un agent economic (Metalimpex SRL) autorizat .
Practica ICCJ (cu exemplu la decizia nr. 4228/2007 a Sectiei de C. Administrativ si Fiscal) confirma ca este greșita interpretarea potrivit căreia obligația de colectare si reciclare a deșeurilor stabilita de Legea 73/2000 ar avea caracter intuitu personae, intrucat scopul acestui text legal (respectiv art. 8 al. 3 din lege privind scutirea de la plata cotei de 3% pentru fondul de mediu n-ar putea fi acordata producătorului care a dus la îndeplinirea respectiva a obligației prin intermediari, in baza unui contract de prestări servicii) este acela de a stimula participarea producătorilor la activitatea de colectare si reciclare, prin acordarea unor stimulente si nicidecum prin stabilirea unor condiții de natura a genera dezinteresul acestora. In consecința, are relevanta atingerea finalității legii, adica realizarea activității de colectare si reciclare, iar nu modalitatea prin care obligatia respectiva este îndeplinita.
F. de toate cele sus mentionate, instanta a admis cererea.
A dispus anularea deciziei de impunere nr. 160/03.08.2009 emisă de pârâta A.F.M. ca nelegală.
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 198.337 lei, incasata cu titlu de obligații la fondul pentru mediu achitate si nedatorate.
In temeiul art. 274 C. a obligat pârâta, aflata in culpa procesula către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3453,70 lei reprezentând onorariu expert si onorariu avocat.
In temeiul art. 246 Cod proc.civ. a luat act că reclamanta renunță la judecarea capetelor 2, 4 și 5 din acțiunea inițială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtaAdministrația F. pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante.
Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art. 304 C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub toate aspectele.
Sentința civilă nr. 5113/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul București a fost dată cu aplicarea greșită a legii (ari. 304 pct. 9 C.proc.civ.).
Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării corecte a dispozițiilor legale în raport de care au fost stabilite în sarcina intimatei obligații de plată la Fondul pentru mediu.
A accepta raționamentul instanței de fond ("(…) Tribunalul reține că prevederile legale invocate de către pârâtă, în stabilirea îndeplinirii obiectivului de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, în ceea ce o privește pe reclamantă, în considerarea sintagmei ca "societatea reclamantă a optat pentru realizarea obiectivelor anuale în mod individual", deci fără corespondență cu legislația aplicabilă sunt rigide, exagerate, față de scopul legii (...)"),înseamnă, pe de o parte, a adaugă la legea interna sau a ignora norme imperative aplicabile în speță., iar, pe de altă parte, acceptând acest raționament, ar însemna a se extinde un anumit comportament al operatorilor economici responsabili în sensul în care oricând și oricum pot fi formulate pretenții ignorând reguli imperative ale dreptului intern.
Potrivit art. 311 C.proc.civ., "hotărârea casată nu are nici o putere".
Potrivit art. 315, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, care nu pot sa refuze o atare interpretare. Soluția consacrata de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate si la necesitatea administrării unor probe.
Deși prin decizia de casare nr. 753/20.02.2012, Curtea de Apel București a dispus ca, în rejudecare, să fie supus cercetării judecătorești fondul litigiului prin verificarea aspectelor legate de autorizarea operatorului economic către care intimata a vândut deșeurile, precum și a celor legate de îndeplinirea obiectivelor de reciclare, instanța fondului analizează superficial aceste aspecte, neconformându-se dispozițiilor obligatorii trasate de instanța de recurs. Astfel:
1. Conform prevederilor HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, toți contribuabilii responsabili față de Fondul pentru mediu au obligația legală de a-și îndeplini în mod distinct atât obiectivul de valorificare, cât si obiectivul de reciclare. Astfel, în Anexa 4 sunt prevăzute ca OBIECTIVE: valorificarea unui procent de minimum 22% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 18% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2005; valorificarea unui procent de minimum 32% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 25% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2006; valorificarea unui procent de minimum 34% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 28% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2007; valorificarea unui procent de minimum 40% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 33% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2008; valorificarea unui procent de minimum 45% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 38% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2009; valorificarea unui procent de minimum 48% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 42% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2010; valorificarea unui procent de minimum 53% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 46% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2011; valorificarea unui procent de minimum 57% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 50% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2012; valorificarea unui procent de minimum 60% din greutatea deșeurilor de ambalaje si reciclarea unui procent de minimum 55% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute in deșeurile de ambalaj pentru anul 2013.
Diferența dintre valorificare și reciclare rezultă cu evidență din semnificația dată acestor termeni prin Anexa nr. 1: Semnificația termenilor specifici la HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje:
-"m) deșeuri de ambalaje reciclate - cantitatea de deșeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în țară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;
-n) deșeuri de ambalaje valorificate - cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în țară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;
-q) obiectiv de reciclare - cantitatea totală de deșeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate;
-r) obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie - cantitatea totală de deșeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generată;
-t) reciclarea deșeurilor de ambalaje - operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul inițial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie:
-x) valorificare - orice operație aplicabilă deșeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. IIB la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001;
Este adevărat că reciclarea este o formă de valorificare, dar aceasta nu înseamnă că există doar un singur obiectiv anual de îndeplinit: cel de recuperare (valorificare). Astfel cum rezultă din prevederile legale anterior menționate, cele două obiective trebuie să fie îndeplinite fiecare în procentul prevăzut de normele legale, textul art. 9 alin. (1) lit. d). și i) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu făcând vorbire despre diferența dintre obiectivele anuale și obiectivele realizate, NU despre un singur obiectiv.
În sensul celor menționate anterior invocă și Decizia nr. 1421/09.03.2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal în care, referitor la o speță similară, se arată: "(...) Indiferent de perioada și modul specific de reglementare a obiectivelor de recuperare/valorificare și respectiv reciclare a ambalajelor ce trebuiau îndeplinite de operatorii economici pentru a fi scutiți de plata contribuției la Fondul pentru mediu, rezultă din modalitatea consecutivă de enumerare a criteriilor, folosindu-se conjuncția "și", precum și din definiția legală, separată și specială pentru fiecare din operațiunile enumerate de reciclare/valorificare, că respectivele criterii reprezentau obligații ce trebuiau îndeplinite cumulativ și nu alternativ (...) în concluzie, în mod corect prima instant a constatat că este vorba de două obligații legale diferite, așa cum acestea sunt reglementate de dispozițiile legii speciale
Referitor la modul în care legiuitorul a înțeles să stabilească sumele datorate de "poluatori" și obiectivele naționale de recuperare/valorificare și reciclare a deșeurilor, precum și înțelesul pe care l-a dat acestor noțiuni, apreciază că este atributul acestuia de a stabili politica și legislația în dreptul mediului și de a modifica această legislație.
Consideră neîntemeiate alegațiile instanței de fond potrivit cărora intimata și-ar fi îndeplinit obiectivul de reciclare prin predarea deșeurilor către firme terțe valorificatoare, ignorând faptul că la rândul lor, aceste firme, care nu erau autorizate în vederea reciclării, au predat altor firme autorizate deșeurile pentru efectuarea operațiunilor specifice de reciclare.
Reiterăm faptul că, obligația intimatei de a dovedi îndeplinirea obiectivelor anuale este instituită prin norme imperative, iar în lipsa acestor dovezi este golită însăși norma juridică de conținut, fiind lipsită de efectul pe care legea îl urmărește.
Astfel, în lipsa documentelor care să ateste chiar îndeplinirea obiectivelor de valorificare și reciclare, nu doar simpla predare a deșeurilor, nu se poate susține că legea și-a atins scopul și că fondul, substanța normei, s-ar fi realizat.
Îndeplinirea prevederilor legale referitoare la mențiunile din documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje precum și existența contractelor anterior emiterii acestor documente sunt absolut necesare pentru a dovedi:
a)Scopul prestabilit al acestor tranzacții
b)Dovada că agentul economic valorificator își asumă sarcina pentru predarea deșeurilor colectate strict în contul intimatei.
Concluzionând, agenții economici valorificatori NU au obligația de a preda pentru valorificare aceste deșeuri de ambalaje în contul operatorului economic responsabil (în cauza, intimata) decât în ipoteza în care această obligație este asumată in mod expres in cadrul contractului, cumulativ cu existența mențiunilor din documentele de însoțire - procedură ce nu a fost îndeplinită de reclamantă.
Prin urmare, intimata, în calitate de operator economic responsabil, optând pentru realizarea obiectivelor anuale în mod individual, pentru a-și îndeplini obiectivul de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, trebuia să contracteze predarea deșeurilor de ambalaje, introduse pe piață, direct către un agent economic autorizat în reciclarea acestora, în calitate de operator economic reciclator, iar ulterior, tot intimata are obligația de a face dovada îndeplinirii obiectivelor anuale.
2. Astfel cum arăta și prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, intimata a realizat, pentru perioada verificată, doar îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare (excepție pentru anul 2004 - valorificare parțiala) dar nu și de reciclare a deșeurilor de ambalaje, agentul economic .. care a cumpărat deșeurile de ambalaje de la societatea supusa inspecției, fiind autorizat de instituțiile abilitate, doar in valorificarea deșeurilor nu si in reciclarea acestora.
Intimata, optând pentru realizarea obiectivelor anuale, in mod individual, pentru a-si îndeplini obiectivul de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje, trebuia sa contracteze predarea deșeurilor de ambalaje introduse pe piața, direct către un agent economic autorizat in valorificarea si reciclarea acestora. In schimb, societatea supusa inspecției, a gestionat cantitățile de deșeuri, prin vânzarea acestora către un agent economic (..) autorizat doar in valorificarea deșeurilor nu si in reciclarea acestora (conform autorizațiilor emise de instituțiile abilitate), iar asa cum am arătat mai sus, valorificarea presupune printre altele si operațiunea de reciclare, fara ca aceste doua noțiuni sa se confunde, societatea având astfel obligația legala de a-si îndeplini in mod distinct atât obiectivul de valorificare cat si obiectivul de reciclare.
Astfel, deși prestatorul anterior menționat, a confirmat prin adresele comunicate societății C. Tubi S.R.L., faptul ca respectivele cantități de deșeuri de hârtie-carton cumpărate de la aceasta, au fost vândute unui agent economic reciclator (S.C. Ecopaper S.A.), intimata nu a respectat prin acesta vânzare intermediară prevederile legale aplicabile din H.G. nr.621/2005 si Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu, simpla vânzare a deșeurilor către prestatorul .. si mai departe, vânzarea de la acesta către S.C. Ecopaper S.A., neputând fi considerata reciclare în vederea îndeplinirii obiectivelor pentru societatea C. Tubi S.R.L., aceasta operațiune nerealizându-se în nici una din modalitățile prevăzute de legislația în vigoare - art.16, alin.(2) din H.G. nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje si art.33, alin.(l) din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu.
Astfel, art.16 alin.(2) din H.G. nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje prevede că: Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deșeurilor de ambalaje se pot realiza:
a) individual, de către operatorii economici prevăzuți la alin. (1) lit. a) -c), prin gestionarea deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață;
b) prin transferarea responsabilității către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor.
De asemenea, art. 33 alin. (1) din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu prevede următoarele: (1) Obiectivul anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje se realizează în mod individual, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, prin:
a) valorificarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață;
b) încredințarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață, în baza unui contract, unui operator economic valorificator.
In considerarea prevederilor legale anterior menționate, este evident că, dacă intimata ar fi optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje ar fi trebuit sa procedeze fie la valorificarea deșeurilor de ambalaje generate, fie la încredințarea acestora, în baza unui contract, unui operator economic specializat, autorizat în valorificare sau reciclare.
In sprijinul susținerilor sale, invocă prevederile art. 91 alin. 6 din OG. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor potrivit cărora „persoanele fizice autorizate/persoanele juridice care asigură, cu titlu profesional, colectarea sau transportul deșeurilor, precum și cele care intermediază eliminarea sau valorificarea deșeurilor pentru terți se supun procedurii de autorizare conform legislației în vigoare".
In drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, precum și pe prevederile H.G. nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje, art. 33 alin. (l) din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu, ort. 91 alin. 6 din O.G. nr. 78/2000privind regimul deșeurilor.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă, S.C. C. TUBI S.R.L. a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței ca fiind legala si temeinica.
A arătat că, pentru motivarea cererii de recurs AFM se refera la mai multe aspecte, unele fara nicio acoperire, iar celelalte fara nicio legătura cu litigiul nostru.
Astfel, o prima chestiune susținuta de AFM se întemeiază pe dispozițiile art. 304 punctul 9 din Codul de procedura civila si vizează o asa - zisa interpretare greșita a instanței de fond in ceea ce privește dispozițiile legale in raport de care au fost stabilite obligații in sarcina C..TUBI S.R.L.
Raționamentul instanței de fond este foarte simplu: scopul legii este acela de a stimula agenții economici in vederea valorificării si reciclării, iar cata vreme realizarea acestor operațiuni au fost probate, atat prin inscrisurile depuse la dosar cât și prin expertiza judiciară realizată, este indubitabil că obligațiile impuse sunt nelegale și în discordanță cu intenția legiuitorului.
A doua chestiune pe care o menționează recurentul este o pretinsa nerespectare de catre instanța de fond a deciziei Curții de Apel București nr. 753/20.02.2012 care a dispus ca in rejudecare sa se procedeze la verificarea aspectelor legate de autorizarea operatorului către care au fost vândute deseurile (Metalimpex S.R.L.), precum si a celor legate de îndeplinirea obiectivelor de reciclare.
a) In ceea ce privește verificarea aspectelor legate de autorizarea Metalimpex
S.R.L.
Instanța de fond a dispus prin încheierea din data de 11.06.2013 depunerea de către C..TUBI S.R.L. a unor înscrisuri referitoare la autorizarea Metalimpex S.R.L. si Ecopaper S.A., iar societatea s-a conformat acestei obligații depunand la dosarul cauzei documente din care rezulta foarte clar ca Metalimpex S.R.L. este autorizata pentru realizarea operațiunilor de valorificare, iar Ecopaper S.A. este autorizata pentru realizarea operațiunilor de reciclare. Astfel au fost depuse un număr de 4 autorizații referitoare la calitatea de agent autorizat pentru realizarea operațiunilor de valorificare a Metalimpex S.R.L.:
-Autorizația nr. 277/12.10.2004;
-Autorizația nr. 258/11.07.2006;
-Autorizația nr. 273/19.05.2004;
-Autorizația nr. 285/11.07.2006.
De asemenea, a depus la dosarul cauzei un număr de 3 autorizații referitoare la calitatea de agent autorizat pentru realizarea operațiunilor de reciclare a Ecopaper S.A.:
-Autorizația nr. 494/23.05.2006;
-Autorizația nr. 330/04.03.2003;
-Autorizația nr. SB29/18.05.2006.
Asa cum a reținut, in mod corect si instanța de fond, calitatea de agent autorizat pentru valorificare a Metalimpex S.R.L. si calitatea de agent autorizat pentru reciclare a Ecopaper S.A. au fost pe deplin probate.
b) In ceea ce privește verificarea aspectelor legate de indeplinirea obiectivelor de reciclare.
In legătura cu aceasta chestiune trebuie reținut ca AFM nu a contestat niciodată faptul ca deseurile in discuție nu ar fi fost reciclate.
Singurul motiv pentru care recurentul nu a recunoscut indeplinirea obiectivelor de reciclare este reprezentat de o nerespectare a unor condiții formale, care, in nici un caz, nu ar putea sa conducă la concluzia ca obiectivele de reciclare nu au fost îndeplinite.
În legătura cu realizarea efectiva a operațiunilor de reciclare, au fost administrate atat înscrisuri, respectiv adeverințele eliberate de Ecopaper S.A. prin care se confirma ca deseurile au fost reciclate, cat si o expertiza judiciara care intareste cele menționate prin înscrisuri. Elocvente cu privire la indeplinirea obiectivelor de reciclare sunt înscrisurile depuse la dosarul cauzei:
-Adresa nr. 203/25.02.2009 eliberata de Metalimpex S.R.L.;
-Adresa nr. 497/05.05.2009 eliberata de Metalimpex S.R.L;
-Adresa nr. 572/17.09.2013 eliberata de Metalimpex S.R.L;
- Adresa emisa de Ecopaper SA care confirma reciclarea deșeurilor.
3.Al treilea aspect pe care il aduce in discuție recurentul vizează existenta a doua obiective, respectiv valorificare si reciclare, care ar trebui îndeplinite de către agenții economici.
Cu privire la aceasta problema reiterează faptul ca nu a susținut niciodată ca nu ar exista doua obiective care trebuie îndeplinite. Recurentul menționează ca are obligația de a dovedi indeplinirea celor doua obiective, ori C. TUBI S.R.L. a probat prin înscrisuri realizarea obiectivelor, expertiza judiciara a confirmat indeplinirea obiectivelor, iar instanța de fond a reținut, in mod corect, aceasta realitate faptica.
4.A patra problema ridicata de către AFM are ca obiect lipsa mențiunilor din documentele de însoțire a deșeurilor.
Așadar, recurentul susține ca o simpla chestiune care tine de forma documentelor ar duce la concluzia ca obiectivele nu au fost îndeplinite ceea ce este total absurd.
Exact cu privire la aceasta situație Curtea de Apel București a reținut ca nerespectarea acestor prevederi nu echivalează cu nerespectarea obligației de reciclare, consecințele situandu-se exclusiv pe taram probator, menționând de asemenea ca „nimic nu o împiedica pe aceasta sa probeze realitatea operațiunilor economice prin alte mijloace legale de proba.,,
Așadar, neindeplinirea obligației de a face mențiunea prevăzuta de art. 17 alin. 4 din HG nr. 621/2005, se sancționează cu amenda contravenționala si nu cu plata contribuțiilor datorate catre Fondul pentru Mediu in cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale. Aceasta interpretare justa si legala a fost reținuta si de catre instanța de fond care menționează ca „Nerespectarea acestor prevederi angajează răspunderea contravenționala, fara a margini dreptul de a proba operațiunile efectúale.,,
Prin urmare, legea prevede, in mod distinct, sancțiunea aplicata pentru neindeplinirea obligației de a face mențiunea prevăzuta de art. 17 alin. 4 pe documentele de insotire a deșeurilor de sancțiunea aplicata pentru neindeplinirea obiectivelor anuale.
Aceeași soluție a fost reținuta si de Curtea de Apel B. care a statuat ca nementionarea scopului predării deșeurilor reprezintă un aspect pur formal care nu poate avea ca sancțiune obligarea unui agent economic la plata contribuțiilor.
Nu exista niciun text legal care sa prevadă ca îndeplinirea obiectivelor de valorificare si reciclare trebuie sa se realizeze prin predarea deșeurilor direct catre un agent economic autorizat in valorificarea si reciclarea acestora.
Agentul economic care a optat pentru realizarea obiectivelor in mod individual gestionează deseurile si trebuie sa se asigure ca acestea sunt valorificate si reciclate. Din probatoriul administrat in cauza rezulta foarte clar ca au fost îndeplinite atat obiectivele de valorificare cat si obiectivele de reciclare.
In drept, a invocat art. 115 din Codul de procedura civila.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În perioada 23.02._09, inspectorii Administrației F. pentru Mediu au efectuat o inspecție fiscală la sediul societății intimate, având ca obiect: verificarea modului de constituire și de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată la veniturile F. pentru mediu, pe perioada 1.12._08; verificarea modului de calcul si de virare a veniturilor F. pentru mediu pe perioada 1.12._08; verificarea modului de organizare si conducere a evidentei fiscale si contabile.
A fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 185/_/3.08.2009.
În urma controlului efectuat, s-a constatat că, în perioada 1.12._08, societatea a desfășurat o activitate de import bunuri ambalate, respectiv țevi inox, catalizatoare pentru eșapament, tablă, capac tobe eșapament, bucșe, etc., ambalate in cutii de carton si paleti din lemn, activitate generatoare de venituri la Fondul pentru mediu.
S-a reținut că, în aceeași perioadă, societatea a desfășurat și activitate de producție piese si accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule (linii eșapamente) și comercializarea acestora pe piața internă și la export. Deoarece societatea nu utilizează ambalaje pentru livrarea producției pe piața internă, această activitate nu generează venituri la Fondul pentru mediu.
În perioada 1.12._07, s-a stabilit că societatea datorează la bugetul F. pentru mediu contribuția pentru emisiile poluante de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu, deoarece aceasta are în dotare și înregistrează cheltuieli cu combustibilul în contabilitatea firmei.
S-a constatat că, în perioada noiembrie 2004-decembrie 2008, societatea a gestionat deșeuri de ambalaje din hârtie-carton, provenite din importuri, prin colectarea și vânzarea acestora către S.C. METALIMPEX ROMÂNIA S.R.L., agent economic autorizat în valorificarea deșeurilor din hârtie-carton, conform autorizației de valorificare . nr. 277/3/12.10.2004 și autorizației de mediu nr. 285/11.07.2006.
S-a reținut că, în perioada decembrie 2004-decembrie 2008, societatea a gestionat deșeuri de ambalaje din lemn, provenite din importuri, prin colectarea și vânzarea acestora către S.C. METALIMPEX ROMÂNIA S.R.L., agent economic autorizat în valorificarea deșeurilor din lemn, conform autorizațiilor de mediu nr. 273/19.05.2004 și nr. 285/11.07.2006.
S-a menționat în cuprinsul raportului că nu au fost luate în considerare ca fiind reciclate în vederea îndeplinirii obiectivelor cantitățile de deșeuri de ambalaje din hârtie-carton și lemn, provenite din importuri, vândute către S.C. METALIMPEX ROMÂNIA S.R.L., deoarece prestatorul nu este autorizat în desfășurarea activității de reciclare, iar simpla vânzare către operatorul economic valorificator nu poate fi considerată reciclare în vederea îndeplinirii obiectivelor societății C. TUBI S.R.L., aceasta nerespectând prevederile legale aplicabile menționate în H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și Ordinul nr. 578/2006 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia de impunere nr. 160/03.08.2009, emisă de recurenta-pârâtă Administrația F. pentru Mediu, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a sumei de 198.337 lei, pentru neîndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor ambalate.
Intimata-reclamantă a formulat contestație împotriva acestei decizii de impunere.
Prin decizia nr. 97/10.11.2009, Administrația F. pentru Mediu, Direcția Buget Finanțe a respins contestația ca neîntemeiată.
S-a constatat că, în perioada 3.10._05, conform prevederilor art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2003, art. 3, „suma prevăzută la alin. (1) lit. d) se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare, prevăzute de H.G. nr. 349/2002, (…) plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale prevăzute în această hotărâre și obiectivele realizate efectiv (…)”. Prin urmare, pentru realizarea integrală a obiectivelor anuale, societatea supusă inspecției avea obligația reciclării deșeurilor de ambalaje. În perioada 1.01._07, conform O.U.G. nr. 195/2005, „taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) și i) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deșeurilor de ambalaje, (…), plata făcându-se pe diferența dintre obiectivul anual și obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili.” Pentru perioada 1.01._08, conform articolului unic, pct. 7 din Ordonanța nr. 25/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu „o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici responsabili, pentru diferența dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje prevăzute în legislația în vigoare și cantitățile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie”.
Astfel, s-a reținut în cuprinsul deciziei, calculul se efectuează pe diferența dintre obiectivul de valorificare stabilit prin lege și obiectivul realizat de către operatorul economic, cu mențiunea că dintre cantitatea de deșeuri de ambalaje valorificate trebuie realizată și reciclarea în procentele stabilite prin H.G. nr.621/2005.
S-a menționat că, în conformitate cu prevederile O.U.G.16/2001, valorificarea presupune orice operațiune de dezmembrare, sortare, reciclare, taiere, mărunțire, presare, balotare, topire-turnare, pretratare, amestec sau altă operațiune care determină schimbarea naturii sau a compoziției, efectuată asupra unui deșeu industrial prin procedee industriale, in vederea reutilizării”. D. urmare, valorificarea presupune un proces mult mai complex care conduce la parcurgerea anumitor etape și conduce la schimbarea naturii sau a compoziției deșeurilor prin procedee industriale, în vederea reutilizării, pe când reciclarea reprezintă numai operațiunea de reprelucrare a deșeurilor în cadrul unui proces de producție, în vederea reutilizării în scopul inițial sau pentru alte scopuri.
S-a reținut, prin urmare, că S.C. C. TUBI S.R.L. a realizat, pentru perioada verificată, doar îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare (excepție pentru anul 2004 – valorificare parțială), dar nu și de reciclare a deșeurilor de ambalaje, agentul economic S.C. METALIMPEX ROMÂNIA S.R.L., care a cumpărat deșeurile de ambalaje de la societatea supusă inspecției, fiind autorizat de instituțiile abilitate doar în valorificarea deșeurilor nu și în reciclarea acestora.
S-a apreciat că, S.C. C. TUBI S.R.L., optând pentru realizarea obiectivelor anuale, în mod individual, pentru a-și îndeplini obiectivul de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, trebuia să contracteze predarea deșeurilor de ambalaje introduse pe piață, direct către un agent economic autorizat în valorificarea și reciclarea acestora
S-a precizat că, valorificarea presupune printre altele și operațiunea de reciclare, fără ca aceste două noțiuni să se confunde, societatea având astfel obligația legală de a-și îndeplini în mod distinct atât obiectivul de valorificare cât și obiectivul de reciclare.
Contrar susținerilor reurentei-pârâte, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare, administrând toate probele necesare verificării aspectelor legate de autorizarea operatorului economic către care intimata a vândut deșeurile, precum și a celor legate de îndeplinirea obiectivelor de reciclare.
Astfel, au fost administrate proba cu expertiză specialitatea contabilitate și proba cu înscrisuri, pentru verificarea acestor aspecte.
Prin adresa nr. 497/_, (fila 13 dosar fond nr._ ), S.C. METALIMPEX ROMANIA S.R.L. a comunicat situația deșeurilor de carton și lemn preluate de la S.C. C. TUBI S.R.L. în cursul anilor 2005-2006, astfel: deșeu lemn 2005, 62,47 tone, s-a distribuit către populație în zonă pentru a fi folosit la încălzirea locuințelor; deșeu carton 2005, 24,84 tone, în urma balotării s-a distribuit la S.C. ECOPAPER S.A. pentru reciclare; deșeu lemn 2006, 85,19 tone, s-a distribuit către populație în zonă pentru a fi folosit la încălzirea locuințelor; deșeu carton 2006, 34,96 tone, în urma balotării s-a distribuit la S.C. ECOPAPER S.A. pentru reciclare.
Potrivit adresei emise de S.C. ECOPAPER S.A. Zărnești, (fila 12 dosar fond nr._ ), până la data de 15.04.2010 au fost livrate de către S.C. METALIMPEX ROMANIA S.R.L., cu sediul în Pitești, următoarele cantități de deșeuri de hârtie și carton cod 2.02.052, după cum urmează: 2005 – 281,32 tone; 2006 – 900,58 tone; 2007 – 434,76 tone; 2008 – 1090,4 tone; 2009 – 717,84 tone; 2010 – 201,4 tone.
Potrivit facturii . nr._/30.06.2007, S.C. C. TUBI S.R.L. a livrat către S.C. METALIMPEX ROMANIA S.R.L. cantitatea de 7.440 kg deșeu lemn, încredințarea fiind efectuată în scopul realizării obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.
Conform facturii . nr._/30.06.2007, S.C. C. TUBI S.R.L. a livrat către S.C. METALIMPEX ROMANIA S.R.L. cantitatea de 2.450 kg deșeu carton, încredințarea fiind efectuată în scopul realizării obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.
S.C. METALIMPEX ROMANIA S.R.L. deține autorizația de mediu nr. nr. 285/11.07.2006,pentru funcționare, care prevede colectarea și valorificarea deșeurilor metalice feroase și neferoase reciclabile și a deșeurilor nemetalice.
S.C. ECOPAPER S.A. deține autorizație de valorificare a deșeurilor de hârtii-cartoane . nr. 494/8.
De asemenea, deține autorizația de mediu 330/4.03.2003 pentru funcționare, care prevede fabricarea hârtiei pentru carton ondulat prin valorificarea deșeurilor de hârtie și autorizație integrată de mediu nr. SB 29 din 18.05.2006 pentru fabricarea hârtiei și cartonului.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind întocmit de exp. A. S. Rau.
Pentru efectuarea expertizei, expertul a examinat mai multe documente: raportul de inspecție fiscală; facturi de vânzare deșeuri lemn și carton și avize de însoțire a mărfii aferente, emise de S.C. C. TUBI către .., în perioada 2004-2008; autorizație de mediu nr. 285/11.07.2006; adrese .. nr. 497/5.05.2009, nr. 203/5.02.2009 și nr. 572/17.09.2013; autorizații de mediu nr. 330/4.03.2003 și nr. 29/18.05.2006; autorizație de valorificare nr. 494/23.05.2006; adresa emisă de S.C. ECOPAPER S.A.
Prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obiectivele legale de recuperare/valorificare în toată perioada 2004-2008, cantitatea totală de deșeuri vândute în această perioadă către .. fiind de 382.192 kg (247.943 kg deșeuri de lemn și 132.249 deșeuri de carton), ceea ce reprezintă 80,67% din cantitatea de deșeuri introdusă pe piața națională.
A constatat expertul că, prin adresele nr. 203/5.02.2009 și nr. 497/5.05.2009, .. confirmă că întreaga cantitate de deșeuri de lemn preluată de la S.C. C. TUBI S.R.L. în perioada 2005-2008 a fost distribuită populației din zonă pentru a fi folosită la încălzirea locuințelor.
Prin urmare, expertul a reținut că deșeurile de lemn valorificate de reclamantă prin vânzarea către .. au fost reciclate.
A mai constatat că, prin aceleași adrese menționate mai sus, .. atestă că întreaga cantitate de deșeuri de carton preluată de la S.C. C. TUBI S.R.L. în perioada 2005-2008 a fost distribuită în urma balotării către S.C. ECOPAPER S.A. pentru reciclare. S.C. ECOPAPER S.A. confirmă la rândul său că toate cantitățile de deșeuri de hârtie și caton preluate de la .. în perioada 2005-2010 „au fost reciclate în instalațiile de fabricație.
A reținut expertul că, prin urmare, inclusiv cantitățile de deșeuri de carton vândute de S.C. C. TUBI S.R.L. către .. au fost reciclate de către S.C. ECOPAPER S.A.
Conform concluziilor raportului, în perioada 2004-2008, reclamanta a îndeplinit obiectivele legale de recuperare/valorificare a deșeurilor prin vânzarea deșeurilor către ..
În ceea ce privește obiectivele de reciclare a deșeurilor, s-a constatat prin raportul de expertiză că acestea au fost îndeplinite prin distribuirea deșeurilor din lemn pentru încălzirea locuințelor populației de către .. și prin utilizarea deșeului de carton în instalațiile de fabricație de către S.C. ECOPAPER S.A.
Pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În această situație, instanța de fond și-a întemeiat concluziile pe constatările și interpretările expertului contabil în ceea ce privește documentele și evidențele contabile anexate la raportul de inspecție și prezentate de părți.
Potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 349/2002, „obiectivele privind recuperarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje până în anul 2010 sunt următoarele: a) recuperarea unui procent de 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje; b) reciclarea unui procent de 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj recuperate, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj.”
Potrivit art. 11 din H.G. nr. 899/2004 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, alineatul (1) al articolului 13 va avea următorul cuprins: „(1) Obiectivele naționale privind valorificarea și, respectiv, reciclarea deșeurilor de ambalaje, ce vor fi atinse până la 31 decembrie 2006, sunt următoarele: a) valorificarea unui procent de minimum 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje; b) reciclarea unui procent de minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj."
Conform art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 621/2005, „obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie și, respectiv, reciclarea deșeurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel național sunt următoarele: a) valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie a minimum 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2011; b) valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie a minimum 60% din greutatea deșeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2013; c) reciclarea a minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton și pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006; d) reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton și minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008; e) reciclarea a minimum 15% pentru plastic și pentru lemn, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011; f) reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă și minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2013.”
Conform pct. 1 lit. q) din Anexa 1 a H.G. nr. 621/2005, obiectivul de reciclare este definit ca fiind „cantitatea totală de deșeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate”.
Iar potrivit pct. 1 lit. r) din același act normativ, „obiectivul de valorificare sau de incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie reprezintă cantitatea totală de deșeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generată.”
Pct. 1 lit. t) din anexă stabilește că reciclarea deșeurilor de ambalaje reprezintă „operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul inițial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie.”
Prin valorificare, potrivit pct. 1 lit. x) din anexă, se înțelege „orice operație aplicabilă deșeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. II B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001.”
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile raportului de expertiză rezultă că societatea și-a îndeplinit obiectivele legale de valorificarea și reciclarea deșeurilor.
Cu privire la susținerile recurentei-pârâte privind obligația îndeplinirii în mod distinct atât a obiectivului de valorificare cât și a celui de reciclare, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, (ex. decizia nr. 3114/14.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ ), din interpretarea art. 13 din H.G. nr. 349/2002, care se referă la obiectivele privind recuperarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje, și Anexei nr. 1 pct. 1 lit. l) și j) din HG nr. 349/2002, texte care conțin definiția noțiunilor de recuperare și reciclare, cele două obiective amintite nu se cumulează, ci îndeplinirea obiectivului de reciclare se scade din obiectivul de recuperare.
A constatat Înalta Curte că reciclarea nu este decât o formă superioară de recuperare (valorificare). Conform definiției din textul legal precitat, prin recuperare se înțelege „colectare în vederea reutilizării și, respectiv, a reciclării acestora", iar prin reciclare se înțelege „operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje, pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri". A reținut că, din cele de mai sus, este cât se poate de evident că cele noțiuni, recuperarea și reciclarea, se află într-un raport de ierarhie, reciclarea fiind subordonată noțiunii de recuperare, prima fiind inclusă în cea de a doua.
O altă interpretare ar putea conduce la depășirea nivelului de 100% prin însumarea obiectivelor.
Prin urmare, chiar dacă, astfel cum susține recurenta-pârâtă, nu există un singur obiectiv anual de îndeplinit, cel de valorificare, îndeplinirea obiectivului de reciclare se scade din obiectivul de recuperare/valorificare
Intimata-reclamantă a îndeplinit ambele obiective.
Astfel, aceasta și-a îndeplinit obiectivele legale de recuperare/valorificare a deșeurilor prin vânzarea deșeurilor către ..
Obiectivele de reciclare a deșeurilor au fost îndeplinite prin distribuirea deșeurilor din lemn pentru încălzirea locuințelor populației de către .. și prin utilizarea deșeurilor de carton în instalațiile de fabricație de către S.C. ECOPAPER S.A.
Recurenta-pârâtă a criticat considerentele instanței de fond privind constatarea îndeplinirii obiectivului de reciclare prin predarea deșeurilor către firme terțe valorificatoare, întrucât instanța ar fi ignorat faptul că aceste firme nu erau autorizate în vederea reciclării, predând la rândul lor deșeurile altor firme autorizate.
De asemenea, a arătat că, intimata-reclamantă, optând pentru realizarea obiectivelor în mod individual, trebuia să contracteze predarea deșeurilor de ambalaje direct către un agent economic autorizat în valorificarea și reciclarea acestora.
Această critică va fi însă înlăturată, în mod corect instanța de fond reținând în motivarea soluției jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, (ex. decizia nr. 4228/6.11.2007), potrivit căreia prezintă relevanță atingerea finalității legii, adică realizarea activității de colectare și reciclare iar nu modalitatea prin care obligația respectivă este îndeplinită.
S-a reținut, prin aceeași decizie, ca fiind greșită interpretarea potrivit căreia, obligația de colectare si reciclare a deșeurilor stabilită de Legea 73/2000 ar avea caracter intuitu personae, și astfel scutirea prevăzuta de art. 8 alin (3) din lege de la plata cotei de 3% pentru fondul de mediu, n-ar putea fi acordată producătorului care a dus la îndeplinire respectiva obligație prin intermediari, în baza unui contract de prestări servicii.
S-a statuat că, întrucât scopul acestui text legal este acela de a stimula participarea producătorilor la activitatea de colectare si reciclare, prin acordarea unor stimulente și nicidecum prin stabilirea unor condiții de natură a genera dezinteresul acestora, este evident că prezintă relevanță atingerea finalității legii, adică realizarea activității de colectare și reciclare iar nu modalitatea prin care obligația respectiva este îndeplinită.
Aceste considerente sunt pe deplin valabile și în prezenta cauză.
Prin urmare, împrejurarea că intimata-reclamantă a transferat responsabilitatea reciclării deșeurilor unei alte societăți, în condițiile în care reciclarea a avut loc, nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii obiectivului, susținerile recurentei-pârâte în acest sens fiind neîntemeiate.
Dispozițiile legale referitoare la mențiunile din documentele de însoțire privesc modalitatea în care operatorul economic probează îndeplinirea obligațiilor.
Scopul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje precum și al art. 33 alin. (1) din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul de mediu este acela de a determina operatorii economici să recicleze deșeurile, prin valorificare individuală sau transfer de responsabilitate, în oricare dintre modalități, scop care a fost atins în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 316, raportat la art. 298 și art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus, având în vedere că recursul a fost soluționat la al doilea termen de judecată, nefiind administrate probe suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, împotriva Sentinței civile nr. 5113/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. I. C. G. M. C. I.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI
Tehnored: CRI/BPB/2 ex.
Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: L. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5429/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3770/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
