Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2644/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2644/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 26244/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2644
Ședința publică din data de 3.04 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în reprezentarea reclamanților A. M., B. C., B. M. V., C. M., C. T., C. V., M. A. I., M. L., M. S., M. M., N. V., P. S., T. D., M. D., împotriva sentinței civile cu nr. 1823/2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin reprezentant convențional – domnul consilier juridic V. D. – Ș., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București înaintează la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 13.02.2014 întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe noi de administrat în recurs, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București formulează concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării și arată, în esență, că în mod corect instanța de fond a reținut în cuprinsul hotărârii pronunțate prevederile pct. 8 din Anexa VII al Legii nr. 284/2010, potrivit cărora „numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite”. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. 2 din O.U.G. 30/2007 „structura organizatorică și efectivele Ministerului A. Interne se aprobă prin hotărâre a Guvernului”, iar potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din același act normativ „încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului”. În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor S/65/31.03.2011 privind activitatea de planificare structurală și management organizatoric în unitățile M.A.I., numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 2 din același ordin, statele de organizare ale unităților ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite (directorul general al D.G.P.M.B.), cu excepția celor care se află în finanțare directă a ordonatorului principal de credite (M.A.I.), se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite în finanțarea căruia se află (inspectorul general al Poliției Române). În apărare invocă cu titlu de practică judiciară Decizia cu nr. 3620/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu nr._/3/2012.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1823/4.04.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu M. A. INTERNE.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, în numele reclamanților A. M., Bărbălău C., B. M. V., C. M., C. T., C. V., M. A. I., M. L., M. S., Mustăcioara M., N. V., Pirlău S., T. D. și M. D. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtului MAI este întemeiată, în raport de obiectul acțiunii care constă în încadrarea polițiștilor pe posturi de nivel superior, avînd în vedere că reclamanții sunt polițiști în cadrul DGPMB, deci raporturile de serviciu se derulează între reclamanți și această pârâtă.
Tribunalul a reținut că reclamanții, polițiști la DGPMB, s-au adresat acesteia pentru încadrarea în clasa de salarizare și coeficienți de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef de poliție cu studii superioare, dar li s-a refuzat transformarea posturilor.
Verificând susținerile reclamanților raportat la temeiul legal invocat, Tribunalul consideră că este justificat refuzul de încadrare a acestora pe funcții de nivelul studiilor superioare.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din legea nr. 284/2010, realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se în funcție mai multe criterii, printre care cunoștințele și experiența.
În anexa VII a legii nr. 284/2010, poz. 19 și 20, s-a prevăzut o diferențiere de încadrare pentru funcția de agent-agent șef principal de poliție, în raport de nivelul studiilor - medii sau superioare.
Însă la pct. 8 al anexei se prevede că numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, iar până la data pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada că ar fi fost emis un astfel de ordin, în baza căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, astfel că nu există cadrul normativ pentru transformarea posturilor agenților de poliție.
De asemenea, tribunalul a constatat că potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din OUG nr. 30/2007, structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. Totodată, art. 5 din OMAI nr. 65/2011 prevede că numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar art. 13 alin. 2 din același ordin că statele de organizare se aprobă prin dispoziție a ordonatorului secundar de credite-Inspectoratul General al Poliției Române.
În concluzie, pentru a proceda la încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare nu este suficientă voința pârâtei DGPMB, ci este necesară emiterea în prealabil a unor ordine MAI și a unei dispoziții IGPR, care să prevadă statele de organizare corespunzătoare, respectiv metodologia de numire.
În statul de organizare al DGPMB, aplicabil la acest moment, pentru funcția de agent de poliție nu sunt prevăzute posturi la nivelul studiilor superioare, iar pct.8 al anexei VII a legii nr.284/2010 stabilește că numirea agenților de poliție se face în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare.
În lipsa acestor acte normative și, deci, în lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al DGPMB, refuzul pârâtei de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare este justificat și nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ în conformitate cu disp. art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) din legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S. Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în calitate de reprezentant al reclamanților, arătând că în mod nelegal instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., raportându-se exclusiv la calitatea de angajator direct a D.G.P.M.B., fără a lua în calcul obiectul acțiunii și argumentele pentru care a respins acțiunea.
Întrucât este vorba despre o obligație care privește încadrarea în structurile poliției, M.A.I. are calitate procesuală pasivă, sens în care face referire la Legea 284/2010 – anexa VII conform căreia numirea în funcțiile din anexă se face potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, iar potrivit Ordinului M.A.I. nr. 65/2011, numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului.
A fost criticată și soluția pronunțată pe fondul cauzei, întrucât reclamanții isi desfasoara activitatea ca agenti de politie in cadrul paratelor, fiindu-le recunoscute studiile superioare absolvite.
Prin Legea 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, in vigoare de la data de 01.01.2011, s-a implementat un nou sistem de incadrare a personalului bugetar in vederea stabilirii remuneratiei, inclusiv a politistilor, consacrandu-se principiul suprematiei legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Totodata, prin art. 5 din Lege s-a statuat ca realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se si în funcție de criteriul cunoștințelor și experienței.
Urmare a aplicarii acestui principiu, in Anexa VII din Lege s-a stabilit ca soldele de funcție și salariile de funcție pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională sa se diferentieze sub aspectul coeficientilor si a claselor in raport si de nivelul studiilor functiilor in cauza.
Astfel, in tabelul din Anexa VII, la pozitiile 19 si 20 se regasesc functiile corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de poliție (șef formațiune) si funcțiilor corespunzătoare gradelor de agent - agent șef principal de politie diferentiate sub aspectul incadrarii in clasa de salarizare si coeficient de ierarhizare in functie de nivelul studiilor medii sau superioare.
Desi legea salarizarii unitare a intrat in vigoare la data de 01.01.2011, nici pana la acest moment reclamantii ce au studii superioare, recunoscute in cadrul activitatii desfasurate, nu au fost incadrati in functiile corespunzatoare clasei de salarizare.
OG 38/2004 privind salarizarea politistilor prevedea doar un adaos de 25% la salariul de baza pentru agentii cu studii superioare. Reclamantii au beneficiat de acest spor, fiindu-le recunoscute diplomele de studii superioare.
Ulterior, ca urmare a legii 330/2009 si a celorlalte reglementari privind salarizarea functionarilor publici, pentru anul 2010 si 2011, acest spor a fost inclus in salariu, intrucat reclamantii au continuat sa desfasoare aceeasi activitate. Si in prezent reclamantii beneficiaza de acest spor, care face parte din salariul de baza.
Referitor la aplicabilitatea Legii nr. 284/2010, arată ca pentru moment nu se aplica coeficientii prevazuti de lege, respectiv cei din Anexa VII, politistii, alaturi de ceilalti functionari publici beneficiind de vechiul sistem de salarizare.
Cu toate acestea, apreciază ca paratii trebuiau sa dispuna pana la acest moment incadarea in functiile prevazute de lege, urmand ca ulterior sa aplice si coeficientii aferenti.
Refuzul paratilor de a efectua incadrarea in noile functii lipseste de continut prevederile legii. Singurul motiv invocat de catre parati este acela ca in prezent nu se aplica coeficientii de salarizare aferenti acestor functii, argument care nu poate fi un temei plauzibil, intrucat activitatea prestata de catre reclamanti nu are ca singur continut doar salariul, ci si functia corespunzatoare postului.
Pe de alta parte, in viitor, limitarea adusa pentru anii 2011 si 2012 privind salarizarea va fi indepartata, astfel incat paratii trebuie sa se raporteze la noile functii si, bineinteles la coeficientii ce corespund acestora.
Considerentele instantei sunt nelegale si netemeinice, in cauza nefiind vorba de o veritabila transformare a postului sau de lipsa unor state de organizare care sa prevada noile denumiri ale postului.
Noua reglementare prevede doar o denumire expresa a functiilor pe care reclamantii deja le exercita in cadrul paratei DGPMB - AGENTI DE POLITIE CU STUDII SUPERIOARE.
Reclamantii exercita practic aceste functii, in salariul lor de baza fiind inclus si sporul de 25% prevazut de vechea reglemenatare OG 38/2004. In aceste conditii, postul nu trebuie sa fie transformat sau creat special in statele de organizare, intrucat, material, el exista sub o alta denumire.
Legea 284/2010 denumeste doar activitatea deja exercitata de reclamanti, si impune ca aceasta activitate sa fie aferenta functiei de agenti de politie cu studii superioare.
Faptul ca pana in prezent - adica dupa 2 ani si jumatate - M. de Interne nu a emis un ordin prin care sa reglementeze metodologia de punere efectiva in aplicare a legii nu poate reprezenta un argument in respingerea actiunii.
Intimații pârâți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune s-a solicitat obligarea pârâților M.A.I. și D.G.P.M.B. la încadrarea membrilor de sindicat, agenți de poliție cu studii superioare în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare.
În raportul de obiectul acțiunii, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I. este legală, având în vedere că prin art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, este stabilită competența emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, prin ordin al ministrului afacerilor interne. În acest sens a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale M.A.I., secretarilor de stat, secretarului general și șefului/comandanților unităților M.AI., cu modificările și completările ulterioare, pe baza căruia competențele de gestiune a resurselor umane au fost delegate către conducerea structurilor din cadrul M.AI.
Competența de emitere a actelor administrative referitoare la o eventuală reîncadrare/încadrare a agenților de poliție cu studii superioare în funcții corespunzătoare clasei de salarizare și coeficienților de ierarhizare prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 aparține șefului căruia îi revine competența de numire a acestora.
În speță, competența de numire/eliberare din funcție a reclamanților revine directorului general al D.G.P.M.B., potrivit art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 astfel că nu există identitate între pârâtul M.A.I. și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Recurenții-reclamanți au susținut că MAI are calitate procesuală pasivă, întrucât, prin raportare la obiectul acțiunii și la considerentele instanței de fond, nu pot fi trecute cu vederea dispozițiile anexei VII din Legea nr. 284/2010, în sensul că numirea în funcțiile din anexă se face potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, precum și ale ordinului MAI nr. 65/2011, potrivit cărora numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții se aprobă prin ordin al ministrului.
Curtea apreciază însă că aceste dispoziții legale nu au relevanță în ceea ce privește aspectul supus analizei, respectiv problema calității procesuale pasive a MAI, întrucât în cauză nu s-a solicitat obligarea ministrului la aprobarea vreunei metodologii sau la emiterea vreunui ordin privind numărul total de posturi pe tipuri și categorii de funcții, ci doar încadrarea în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare. Or, pretenția dedusă judecății privește strict raportul de serviciu al recurenților-reclamanți, pe care aceștia îl au cu DGPMB, iar nu direct cu MAI.
Nefondată este și critica ce vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de dispozițiile pct. 8 din nota la Capitolul I din anexa VII a Legii 284/2010 potrivit cărora numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
În condițiile în care nu a fost emis un astfel de ordin în temeiul căruia să fie numiți agenții în funcții prevăzute pentru studii superioare, lipsește cadrul normativ pentru încadrarea membrilor de sindicat cu studii superioare în clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare aferenți funcției corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție cu studii superioare.
Numirea în astfel de funcții se face în măsura în care acestea sunt prevăzute în statele de organizare ale unităților, astfel că nefiind prevăzute, solicitarea reclamanților este neîntemeiată.
În mod corect a reținut instanța de fond că pentru încadrarea agenților de poliție în funcții corespunzătoare pentru studii superioare este necesară emiterea unor ordine M.A.I. și a unei dispoziții I.G.P.R. care să prevadă statele de organizare corespunzătoare și metodologia de numire, aspect care rezultă din dispozițiile art. 12 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 30/2007, art. 5 și art. 13 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 65/2011.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, constatând lipsa metodologiei, ordinelor și dispozițiilor necesare și având în vedere modalitatea de formulare a petitului acțiunii, tribunalul a reținut corect că, dată fiind lipsa unor posturi corespunzătoare care să existe în statul de organizare al DGPMB, refuzul acesteia de încadrare a agenților de poliție în posturi prevăzute pentru funcții superioare nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004, astfel încât acțiunea a fost respinsă în mod legal ca neîntemeiată.
În concluzie, Curtea reține că numirea agenților de poliție în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, metodologie care nu a fost elaborată. Prin acțiunea de față, reclamanții nu au solicitat obligarea ministrului la aprobarea metodologiei, iar instanța de fond nu putea soluționa un asemenea pretenție, întrucât nu a fost învestită în acest sens.
Totodată, Curtea subliniază că numirea în astfel de funcții se face în măsura în care sunt prevăzute în statele de organizare ale unităților. Or, atâta timp cât nu sunt astfel de funcții prevăzute în statul de organizare al DGPMB, nu se poate reține refuzul nejustificat al acestei intimate. Chiar și în cazul în care ar fi prevăzute aceste funcții în statele de organizare ale unității, ele nu sunt destinate a fi ocupate de polițiști desemnați din oficiu, ci de către cei care ar îndeplini condițiile de ocupare, pe baza analizei prevederilor legale și a situației de fapt efectuată de către șeful unității.
Este nefondată susținerea din cererea de recurs conform căreia nu reprezintă un argument în respingerea acțiunii faptul că M.A.I. nu a emis un ordin prin care să reglementeze metodologia de punere efectivă în aplicare a legii, din moment ce în lipsa acestei metodologii nu se poate face numirea agenților de poliție/penitenciare în funcții prevăzute în statele de organizare cu studii superioare.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în reprezentarea reclamanților A. M., B. C., B. M. V., C. M., C. T., C. V., M. A. I., M. L., M. S., M. M., N. V., P. S., T. D., M. D., împotriva sentinței civile cu nr. 1823/2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored R.O../ 2 ex./6.05.2014
Tribunalul București – Secția a IX-a C.
Dosar nr._
Judecător de fond: D. Segărcianu
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 912/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4399/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
