Anulare act administrativ. Decizia nr. 4399/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4399/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 70169/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4399
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. I.
JUDECĂTOR – V. D. C.
JUDECĂTOR – S. D. G.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant P. D., împotriva sentinței civile nr.2735 din 16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 15.05.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.05.2014 apoi la 29.05.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2010, ulterior completată (f. 8-10 dosar nr._/299/2010), reclamantul P. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (CASMB) anularea somației de plată nr. 3680/28.01.2010, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că figurează debitor în evidențele fiscale cu suma de_,82 lei și a răspunsului dat la contestația formulată în termen legal la sediul CASMB, precum și anularea deciziei de impunere nr. 9/18.01.2010 privind suma de_ lei cu care figurează debitor pe perioada anilor 2007-2009, cu exonerarea sa de plata acestui debit nedatorat.
Prin sentința civilă nr._/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Setcorului 1 București în dosarul nr._/299/2011, format prin disjungerea cererii completatoare având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 9/18.01.2010 emise de pârâtă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și afost declinată competența în favoarea Tribunalului București- Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.2735/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a (fostă a IX-a) a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
„Prin decizia de impunere nr.9/18.01.2010 privind obligațiile de plată la FNUASS pentru perioada 2007-2009, emisă de pârâta CASMB, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 17 213 lei, reprezentând contribuție FNUASS, în fundamentarea actului administrativ-fiscal reținându-se incidența Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a Ordinului CNAS nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și a HG nr.1050/01.07.2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003.
La data de 07.02.2011, reclamantul a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere, solicitând anularea acesteia, la care pârâta a răspuns prin adresa nr. 3390T/16.02.2011, în sensul că potrivit protocolului CNAS- ANAF nr. P 5282/26.10.2007 și a Actului Adițional, reclamantul figurează cu venituri din profesii libere și comerciale pe perioada 2007-2009.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 218 alin. (2) Cod pr.fiscală, reclamantul a formulat prezenta acțiune, prin care a solicitat anularea deciziei de impunere.
Analizând deciziile de impunere aferente anilor 2007-2009 cu privire la venituri, emise de Administrația Finațelor Publice a Sectorului 1 București pe numele reclamantului, tribunalul a constatat că pentru anul 2007, reclamantul figurează în decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice (formularul 250), cu venituri în sumă de 3920 reprezentând venituri din profesii libere, obiectul principal de activitate figurând „cabinete medicale”, respectiv venitul net distribuit reclamantului din veniturile asocierii fără personalitate juridică, astfel cum rezultă, de altfel, și din declarația anuală de venit pentru SCM P. și Asociații aferentă anului 2007 (formularul 204), ce cuprinde venitul net distribuit reclamantului, în sumă de 3920 lei.
Reclamantul mai figurează însă în anul 2007 cu venituri rezultate din convenții civile, în sumă de_ lei, conform deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice nr._/02.08.2008 (formularul 250), întrucât din înscrisurile depuse de acesta, rezultă că în cadrul societății civile profesionale al cărei asociat este, reclamantul desfășura și activitate de colaborare cu contract civil de prestări servicii medicale, iar suma achitată de SCM P. și Asociații cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate a vizat exclusiv aceste venituri, în considerarea corectă a prevederilor art.52 alin.(1) lit.d Cod fiscal,potrivit cu care pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, obligația de a calcula, reține și vira impozitul pe venit aparține plătitorului acestui venit, prin reținere la sursă, astfel încât și obligația virării contribuției la FNUASS pentru reclamant, aparține tot plătitorului de venit, SCM P. și Asociații.
În mod analog se prezintă situația veniturilor obținute de reclamant în anul 2008, potrivit deciziei de impunere anuală nr._/27.06.2009 pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice (formularul 250), cu venituri în sumă de 147 461 lei, reprezentând venituri din profesii libere, obiectul principal de activitate figurând „cabinete medicale”, respectiv venitul net distribuit reclamantului din veniturile asocierii fără personalitate juridică, cum rezultă, de altfel, și din declarația anuală de venit pentru SCM P. și Asociații aferentă anului 2008 (formularul 204), ce cuprinde venitul net distribuit reclamantului, în sumă de 147 461 lei.
Totodată, acesta mai figurează însă în anul 2008 cu venituri rezultate din convenții civile, în sumă de_ lei, conform deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice nr._/27.06.2009 (formularul 250), întrucât din adeverința depusă de acesta, rezultă că în cadrul societății civile profesionale al cărei asociat este, reclamantul a desfășurat în 2008 și activitate de colaborare cu contract civil de prestări servicii medicale.
În fine, pentru anul 2009, potrivit deciziei de impunere anuală nr._/01.09.2010 pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice (formularul 250), cu venituri în sumă de_ lei, reprezentând venituri din profesii libere, obiectul principal de activitate figurând „cabinete medicale”, respectiv venitul net distribuit reclamantului din veniturile asocierii fără personalitate juridică, sumă ce coincide cu cea declarată de reclamant, în calitate de persoană fizică identificată cu CNP, în formularul 200 declarație privind veniturile realizate, pe codul CAEN 8622- din Cabinete medicale.
Totodată, potrivit deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoanele fizice nr._/01.09.2010 (formularul 250), aferente veniturilor din activitatea de colaborare cu contract civil de prestări servicii medicale, acesta figurează și cu venituri în sumă de_ lei, pentru care asocierea SCM P. și Asociații a virat contribuția la FNUASS prin reținere la sursă, în calitate de plătitor al venitului net distribuit.
De asemenea, potrivit art.261 alin.(5) din Lege, „persoanele prevăzute la art. 257 si 258 au obligatia de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, dupa caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.” (subl. n.)
Astfel, în ceea ce privește susținerea că nu există un contract de asigurare în baza căruia să fie emis titlul de creanță, Tribunalul subliniază că reclamantul avea obligația să încheie un contract de asigurări sociale, potrivit Ordinului Președintelui CNAS nr. 345/2006, modificat prin Ordinul nr. 636/2007, iar neîncheierea acestui contract nu îl exonerează de la plata contribuției, întrucât nu există un drept de opțiune pentru plata asigurărilor sociale de sănătate, acestea fiind obligatorii și funcționând ca un sistem unitar, astfel cum rezultă din sensul dispozițiilor art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.
Pârâta a depus, de altfel, la dosar, Protocolul între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la FNUASS pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat, către CNAS și Actul adițional la acest Protocol, acte administrative aflate în vigoare și ale căror efecte nu au fost suspendate sau anulate.
În mod analog, este neîntemeiată și susținerea că nu există un titlu de creanță în baza căruia să se poată emită decizia de impunere, întrucât decizia de impunere constituie titlu de creanță, prin raportare la dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul CNAS nr.617/2007, în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 și art. 110 Cod pr.fiscală, stabilind baza de impunere, contribuțiile pentru perioada 2007-2009, precum și eventualele accesorii aferente.
Referitor la raportul de expertiză extrajudiciară depus de reclamant la dosarul cauzei, se constată că expertul contabil în mod corect a reținut faptul că, la efectuarea expertizei în cadrul dosarului ce a avut ca obiect contestația la executare – dinc are a fost disjunsă prezenta cauză – acesta a avut în vedere numai datele puse dispoziție de către SCM Dr. P. D. și Asociații, reprezentând veniturile supuse impozitării prin reținere la sursă, respectiv veniturile din convențiile civile ale reclamantului, încheitae cu SCM Poescu și Asociații și supuse reglementării art. 54 și 82 Cod fiscal, neprezentând concludență probatorie în susținerea nelegalității deciziei de impunere emise de CASMB.
Cu privire la critica de neîndeplinire a condițiilor formale ale actului administrativ fiscal, prevăzute de art. 44-46 Cod pr. fiscală, Tribunalul nu poate reține argumentul nemotivării sau necomunicării actului atacat, în condițiile în care au fost indicate actele normative și natura veniturilor supuse calculării contribuției la FNUASS, iar reclamantul a fost în măsură să-l conteste în procedura administrativă, rezultând din contestația sa că sensul obligațiilor stabilite în sarcina lui i-a fost accesibil, neputând susține o vătămare validă a drepturilor sale procesuale prin modul de dresare și comunicare a actului administrativ.
În consecință, decizia de impunere contestată a fost emisă în mod legal, iar obligațiile fiscale determinate în sarcina reclamantului constituie creanțe certe la fondul asigurărilor sociale de sănătate, considerente față de care Tribunalul reține că acțiunea nu îndeplinește cerințele art.1 alin.(1) și art.8 alin.(1) Legea nr.554/2004 pentru a anula în baza art.18 alin.(1) din lege decizia de impunere emiseă de pârâtă, sens în care urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de impunere nr. 9/18.01.2010 si exonerarea de plata debitului in valoare de 17.213 lei, iar in subsidiar, admiterea contestației si obligarea subsemnatului la plata debitului in valoare de 4084,14 lei astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiza depus la dosarul cauzei, pentru următoarele motive:
A criticat decizia de impunere emisa in sarcina, invocând nulitatea deciziei sub aspectul formei, al conținutului și a necomunicării acesteia, nerespectarea acestor elemente fiind sancționată de legiuitor cu nulitatea actului dar instanța a refuzat sa se pronunțe în mod prioritar pe aceste aspecte.
Apreciază că intimata nu a respectat la emiterea deciziei de impunere, condițiile de formă prevăzute de Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, art.43-46, cu privire la conținutul și motivarea actului, obligativitatea comunicării acestuia într-una din formele de comunicare prevăzute de art. 44 alin. a-d, decizia de impunere fiind un act unilateral ce trebuie comunicat părții căreia i se adresează.
După cum rezulta din conținutul sentinței civile nr._/21.09.2011 (fila 1), intimata la interpelarea instanței a declarat ca decizia de impunere a fost comunicată prin poștă însă nu are dovada comunicării titlului de creanța.
Iată deci că se confirmă susținerea sa în sensul că decizia nu a fost comunicată.
În ceea ce privește motivarea actului administrativ, instanța de fond a reținut în mod nelegal că în cuprinsul deciziei au fost indicate actele normative si natura veniturilor supuse calculării contribuției la FNUASS, in condițiile in care in cuprinsul deciziei sunt doar înșiruite o . dispoziții in materie, fără sa se menționeze in concret dispozițiile legale încălcate.
Nici in privința naturii veniturilor avute în vedere de intimată la calcularea debitului, decizia nu este clara (deci nu este motivată), în condițiile în care recurentul arată că realizează venituri din desfășurarea mai multor activități iar în cuprinsul deciziei se specifică doar debitul datorat fără să se menționeze cărei activități îi aparține dintre cele pe care le desfășoară: contract de munca, contracte civile de prestări servicii medicale, dintr-o forma de asociere sau din activitatea didactica.
Consideră că în mod greșit instanța a apreciat că aspectele formale ale deciziei au fost respectate, motiv pentru care va solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de tribunal în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de impunere pentru nerespectarea condițiilor formale privind emiterea ei.
Pe fondul cauzei, hotărârea pronunțata de tribunal este nelegala, pentru următoarele considerente:
1. Arată că realizează venituri din mai multe activități, pentru care a plătit în mod permanent contribuția la FNUASS, însă în calitate de persoană fizica autorizată nu a desfășurat nicio activitate în mod independent.
Din lecturarea deciziei de impunere rezulta ca debitul a fost calculat in considerarea unei anumite categorii de plătitor, respectiv persoana fizica autorizata.
Chiar dacă a desfășurat activitatea de medic în cadrul „SCM P. și Asociații ", activitatea s-a desfășurat în cadrul asociației și nu într-o formă independentă.
Din întâmpinarea depusa si din precizările făcute de către intimata, rezulta clar ca sumele calculate de către intimata ca fiind datorate de recurent la bugetul asigurărilor de sănătate au fost stabilite pe baza informațiilor luate de pe portalul ANAF, conform protocolului încheiat la 30.10.2007 intre ANAF si CNAS, fiind stabilite la valoarea veniturilor estimate.
Din coroborarea declarațiilor anuale de venit (formular 204) pentru anii 2007-2009 cu mențiunile din deciziile de impunere anuale (formularul 250), veniturile realizate de subsemnatul au fost următoarele: 3920 la nivelul anului 2007, 147.461 la nivelul anului 2008, 46.839 la nivelul anului 2009.
Rezultă deci ca intimata a avut cadrul legal pentru ca prin decizia de impunere sa se refere la veniturile realizate și nu la cele estimate, așa cum a procedat.
Pe de alta parte, din conținutul protocolului încheiat, rezulta ca in conformitate cu dispozițiile art. 3, furnizările de date sunt exceptate de la plata potrivit art. 315 din Lg. 95/2006.
Din cuprinsul deciziei de impunere rezulta ca recurentul a realizat următoarele venituri: 3920 lei in anul 2007, 147.461 lei in anul 2008 si in mod cu totul greșit 147.461 lei in anul 2009 in loc de 46.839 lei, cat a realizat de fapt.
În atare situație, hotărârea instanței de fond este nelegala.
Din punct de vedere legal, veniturile estimate nu pot constitui creanțe certe, iar intimata a avut posibilitatea legala de a stabili debitul in funcție de veniturile realizate si totuși nu a făcut acest lucru.
2. Având in vedere ca în dosarul nr._/299/2010 din care a fost disjuns prezentul, instanța din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile care sa aprecieze valoarea debitului datorat, a susținut in subsidiar ca instanța sa dispună obligarea recurentului la plata sumei de 4084,14 lei stabilita de expert pe baza veniturilor realizate de acesta.
Instanța nu a luat in vedere nici aceasta varianta, considerând expertiza ca fiind extrajudiciara si efectuata doar pe baza datele puse la dispoziție de subsemnatul.
Din punctul său de vedere, expertiza întocmită in cauza nr._/299/2010 privește debitul aferent acestui dosar, părțile din acel dosar sunt aceleași cu cele din prezenta cauza, intimata a fost convocata si a participat la efectuarea expertizei, astfel încât este fără suport legal aprecierea instanței ca ne aflam in fata unei expertize extrajudiciare.
Pe cererea făcuta în subsidiar (astfel cum s-a reținut prin încheierea de ședința din 26.04.2013) instanța de fond avea posibilitatea sa stabilească valoarea debitului datorat la suma de 4084,14 lei, funcție de veniturile realizate in loc de veniturile estimate din decizia de impunere.
3. Exista obligația legala a intimatei de a informa anual contribuabilul ca acesta trebuie sa plătească contribuția la asigurările de sănătate.
Susținerea făcuta de intimata prin precizările depuse la dosarul cauzei în sensul ca nu a putut comunica subsemnatului obligațiile ce le datorez pentru faptul ca nu am depus declarațiile anuale este combătută cu înscrisurile depuse de subsemnatul, in speța formularul 204 privind declarațiile anuale.
Ca atare, în mod greșit instanța a considerat drept legală obligarea mea la plata penalităților calculate de intimata, cât timp nu mi-a fost comunicat acest lucru, deși intimata avea aceasta obligație iar subsemnatul depusesem declarațiile anuale.
Prin urmare, instanța nu a avut in vedere nici aceste înscrisuri atunci când a hotărât ca decizia emisa in sarcina subsemnatului este legala.
4. A susținut faptul că nu a există cadrul legal pentru ca intimata să emită decizia de impunere, în condițiile în care între reclamant și intimata nu fusese încheiat un contract prin care să se oblige la plata asigurărilor de sănătate.
Consideram ca instanța a pronunțat o hotărâre nelegala si pe acest aspect, invocând dispozițiile art. 261 alin. 5 din Legea 95/2006, dispoziții care se refera la obligația contribuabilului de a depune la organele fiscale documente justificative în vederea stabilirii obligațiilor, în speța formularul 204, sau formularul 250 (ce au fost depuse) și nu prevăd obligația contribuabilului de a încheia contract privind plata asigurărilor de sănătate.
Oricum, în lipsa existentei unui astfel de contract, in lipsa unei comunicări din partea intimatei cu privire la obligațiile ce îmi revin la fondul asigurărilor de sănătate, stabilirea acestei contribuții doar prin intermediul deciziei de impunere ce nu i-a fost comunicată, este nelegală.
Pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus întâmpinare la 25.04.2014 prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, arătând că potrivit art. 110 din O.G 92/2003 colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, care este act administrativ-fiscal prin care se stabilesc și se individualizează creanțe fiscale, întocmit de organele competente.
Or, decizia de impunere emisă de instituția pârâtă este un astfel de titlu de creanță, întrucât stabilește baza de impunere, contribuțiile pentru perioada 2007-2009 precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Potrivit art. art.161 alin 4 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 35 alin.1 din Ordinul CNAS 617/2007 cu modificările ulterioare, în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Lg.571/2003, cu modificările și completările ulterioare și O.G. 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare precum și prin ordin al președintelui CNAS.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat, impunându-se modificarea în parte a sentinței atacate.
Prima instanță a analizat corect deciziile de impunere ale reclamantului, omițând, însă, să observe, că pentru anul 2009 intimata a avut în vedere sume mai mari decât cele care rezultă din aceste decizii.
Astfel, în acord cu punctul de vedere al recurentului, instanța de fond a reținut că acesta a obținut în anul 2007 venituri din profesii liberale în valoare de 3920 lei, în anul_ lei iar în anul 2009-46.839 lei. Aceste constatări sunt întemeiate pe declarațiile de impunere depuse la dosar.
Or în decizia de calcul atacată contribuțiile datorate sunt calculate la valorile de 3920 lei pentru anul 2007, 147.461 lei pentru anul 2008 și 147.461 lei și pentru anul 2009 în loc de 46.839 lei.
În aceste condiții decizia este nelegală, fiind impuse contribuții mai mari decât cele datorate, motiv pentru care Curtea va admite recursul și va modifica sentința în parte, anulând decizia numai cu privire la contribuția pentru anul 2009 impusă pentru venitul în valoare de 100.662 lei (diferența dintre venitul reținut de autoritate și cel rezultat din actele depuse la dosar). În condițiile în care procentul de contribuție pentru anul 2009 a fost de 5.5%, partea de contribuție anulată va fi în valoare de 5534 lei.
Cât privește celelalte venituri reținute de instanța de fond, pentru venituri din convenții civile, Curtea constată că invocarea lor a fost justificată de faptul că reclamantul a pretins că o parte din contribuția stabilită prin decizia contestată a fost achitată. Or instanța de fond a reținut în mod corect că sumele plătite de reclamant nu au stins parte din contribuția datorată pentru veniturile din profesii libere ci contribuția pentru venituri din convenții civile, care nu au făcut obiectul deciziei contestate.
Aceste este, de altfel, motivul pentru care nu pot fi reținute în cauză concluziile raportului de expertiză depus în cauză, expertul imputând în mod eronat sumele plătite asupra contribuției datorate pentru venituri din profesii libere, în condițiile în care aceste plăți au stins o altă contribuției, respectiv cea pentru venituri din convenții civile.
Față de aceste considerente curtea va admite recursul și va anula în parte decizia, obligând, totodată, intimata la o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu valoarea pentru care s-a admis acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant P. D. împotriva sentinței civile nr.2735 din 16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează în parte decizia nr.9/18.01.2010, respectiv în ceea ce privește suma de 5534 lei contribuție aferentă anului 2009.
Menține în rest sentința atacată.
Admite în parte cererea de plată a cheltuielilor de judecată și obligă intimata la 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. V. D. C. S. D. G.
GREFIER
G. P.
Red. SDG– 2 ex./2014
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud.L. M. B.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2032/2014. Curtea de... → |
|---|
