Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2412/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2412/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 3651/2/2014
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 2412
Ședința publică din data de 18.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta U. SPRIRU HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 17.09.2014, pârâta USH a depus la dosar note de ședință, precum și că părțile au solicitat judecata în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, în baza art. 129-132 din codul de procedură civilă cu referire la art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, invocă excepția necompetenței materiale și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2014 pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D. G. a solicitat obligarea pârâtei UNVERSITATEA „S. HARET” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, precum și obligarea chematului în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 100 lei penalități pe zi de întârziere.
La primul termen de judecată, procedând la verificarea competenței conform art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, urmând a se pronunța cu prioritate asupra acesteia, conform art. 248 alin. 1.
Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, formulând totodată și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularului de diplomă.
Competența materială în cauză se stabilește în funcție de cererea principală, întrucât cererea de chemare în garanție reprezintă o formă de atragere forțată în judecată a altor persoane, având natura juridică a unei cereri incidentale.
În consecință, devin aplicabile dispozițiile art. 123 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererile incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, operând astfel o prorogare legală de competență. Ca atare, competența Curții de Apel în soluționarea prezentei pricini nu poate fi atrasă prin calitatea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de autoritate publică centrală.
Prin urmare, reținând că în funcție de cererea principală se stabilește competența materială de soluționare a cauzei, Curtea constată că pârâta U. S. Haret nu reprezintă o persoană juridică asimilată unei autorități publice centrale, astfel încât să devină aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Observând întinderea teritorială a serviciului public prestat de această instituție, Curtea constată că U. S. Haret nu are un câmp de desfășurare a activității sale specifice la nivel național, chiar dacă, potrivit art. 114 și art. 116 din Legea nr. 1/2011, aceasta face parte din sistemul național de învățământ. Includerea sa de către legiuitor în sistemul național de învățământ nu înseamnă că s-a conferit acestei instituții caracterul de autoritate publică centrală. Nici împrejurarea că actele eliberate de universitate sunt recunoscute la nivel național nu infirmă caracterul local al acestei instituții asimilate unei autorități publice, deoarece de același regim general de opozabilitate beneficiază orice act administrativ emis de către o instituție locală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că în cadrul ședinței plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 a fost adoptată o soluție de principiu pentru unificarea practicii, stabilindu-se că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită obligarea unei universități să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.
În consecință, față de dispozițiile în baza art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 și art. 129-132 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dâmbovița (complet specializat în contencios administrativ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta U. „SPRIRU HARET” și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, în favoarea Tribunalului Dâmbovița (complet specializat în contencios administrativ).
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 22.09.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5316/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 9065/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
