Obligaţia de a face. Decizia nr. 3241/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3241/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 8258/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 3241/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J.
Judecător A. P.
Judecător R. I. C.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECTIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva sentinței civile nr. 3225/08.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . IFN SA prin împuternicit . SRL, și intimata-pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „restituire taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 alin. 2 C..
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3225/05.06.2013 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea privind pe reclamanta . IFN SA în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și au fost obligate în solidar pârâtele la plata sumei de 10.826 lei către reclamant, indexată cu dobânda fiscală calculată de la data de 19.05.2009 până la restituirea efectivă.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere, în esență, faptul că reclamanta . IFN SA a achiziționat din Germania autoturismul marca PORSCHE tip Cayenne, categoria auto M1, având . șasiu WP1ZZZ9PZ6LA47140, an fabricație 2005. Autovehiculul fusese anterior înmatriculat în Germania, la data de 06.03.2006.
Automobilul a făcut obiectul contractului de leasing nr.12166LS/2008, fiind transmis spre întrebuințare către mandatara reclamantei, respectiv către . SRL. În vederea înmatriculării în România a acestui automobil, reclamanta . IFN SA a fost obligată, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, nr._/10.03.2009, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008, la plata unei taxe pe poluare în sumă de 10.826 lei, care a fost achitată în numele reclamantei . IFN SA, prin OP nr.605 din 11.03.2008.
Tribunalul a reținut că, în măsura în care se urmărește repararea prejudiciului cauzat de acțiuni contrare dreptului Uniunii Europene, condițiile impuse de dreptul comunitar sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (cauza C-228/96 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato).
Or, reglementarea procedurii de contestare a taxei pe primă înmatriculare în România, astfel cum este prevăzută de OUG nr.50/2008, privind taxa de poluare, nu asigură repararea prejudiciului produs prin încălcarea normelor europene pentru persoanele care cu bună-credință au achitat taxa de primă înmatriculare.
Reține Tribunalul că prin Decizia de recurs în interesul legii nr.24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Lg. nr.554/2004 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod, astfel că pentru a obține restituirea taxei nu era necesară contestarea deciziei de calcul, în prealabil.
Pe fondul cererii, Tribunalul a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și urmează să se dispună restituirea acestei taxe reclamantei.
S-a reținut că dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Reține instanța de fond că stabilind taxa pe poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008 încalcă art.110 (fost 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Împotriva sentinței civile nr. 3225/05.06.2013 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, (A.N.A.F.) solicitând modificarea acesteia potrivit art.304 pct.9, pe motive de nelegalitate și netemeinice.
Arată recurenta că la pronunțarea hotărârii nu s-au avut în vedere dispozițiile art.1 din O.U.G.nr.50/2008 și ale art. 5 alin. 4 din același act normativ, precum și prevederile art.8 alin. 5 din H.G. nr.686/2008.
Se arată prin cererea de recurs că în mod greșit instanța de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de prima înmatriculare in România, pentru autoturismele second- hand, contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de intimata-reclamanta, arată recurenta că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE), nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
Principiul " poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, acesta având drept scop armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
De esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine, iar prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactivitatii legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligarea a D.G.A.M.C. la restituirea taxei de poluare, pentru ca a calculat si emis decizie de taxa de poluare, arată recurenta că trebuia urmată o procedură specială, care nu a fost urmată de intimata – reclamantă, iar în ceea ce privește cererea având ca obiect acoradrea dobânzilor, aceasta în mod eronat nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanța.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește criticile privind modalitatea de soluționare a fondului cauzei, Curtea va reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., Tribunalul realizând o corectă interpretare și aplicare a legii.
Astfel, se va reține că în ceea ce privește situația de fapt, reținută corect de prima instanță, intimata reclamantă a achiziționat autoturismul marca Porsche Cayenne an de fabricație 2006, data primei înmatriculări 06.03.2006, nr. de identificare WP1ZZZ9PZ6LA47140 și a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de_ lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule. Taxa a fost percepută în baza deciziei contestate, emisă în temeiul OUG nr. 50/2008.
În privința legalității instituirii și perceperii taxei de poluare de către recurenta pârâtă, Curtea reține că, prin art. 11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuită în 2003, se prevede că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte” Prin urmare, încălcarea legii și, implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
Pe de altă parte, se va mai reține și faptul că obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională.
În consecință, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond nu s-a dispus armonizarea legislației interne cu cea comunitară, ci s-a făcut aplicarea directă a unui principiu de drept comunitar, atribut atât al legiuitorului cât și al puterii judecătorești, așa cum s-a decis în hotărârile enunțate anterior.
În continuare, Curtea va reține că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis). De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
Analizând reglementarea internă, incidentă în speță, Curtea constată că taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă pentru prima dată în România prin Legea nr. 343/2006 de completare a Codului fiscal, sub denumirea de taxă de primă înmatriculare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (ex. cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și situații de scutire de la plata taxei (ex. vehiculele istorice).
Dispozițiile art. 241¹-241³ din Codul fiscal au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin . OUG nr. 50/2008, care a instituit taxa pe poluare, în legătură cu care CJUE s-a pronunțat că este contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România – cauza 402/09-T.. În același sens a fost și soluția în cauza 236/10-N., în care s-au pus în discuție variantele taxei pe poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010, iar la paragraful 28, Curtea a reiterat faptul că taxa pe poluare nu este compatibilă cu principiul „poluatorul plătește”, principiu la care s-a referit și recurenta în cuprinsul motivelor de recurs.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în speță sunt aplicabile considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, Curtea constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România. Având acest efect specific, taxa respectivă diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând neîntemeiat refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pe poluare, calculată și încasată în temeiul OUG nr. 50/2008, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
2/ În ceea ce privește obligația de plată a dobânzii fiscale, Curtea va constata că instanța de fond a dispus acordarea acesteia a fost dispusă în conformitate cu prevederile art. 124 rap. la art. 117 C.pr. fisc.
În ceea ce privește lipsa unei cerere de acordare a dobânzilor, Curtea urmează a reține, suplimentar, că o astfel de cerere nu este necesară având în vedere că suma reprezentând dobânzile echivalează, în fapt, cu o acoperire a prejudiciului cauzat reclamantului prin aplicarea unei legi dată cu încălcarea normelor de drept comunitar.
Ori, conform unui principiu consacrat din dreptul comunitar, pentru nerespectarea prevederilor comunitare cu aplicabilitate generală și a jurisprudenței constante a CJUE, care reprezintă izvor de drept comunitar, statul este ținut la plata de despăgubiri de natură a acoperi efectiv prejudiciul suferit.
Așadar, solicitarea direct în instanță a dobânzilor legale este posibilă în condițiile în care plata acestora este determinată de constatarea încălcării normei comunitare de către instanța de judecată, ca efect al constatării acestei încălcări.
De asemenea, Curtea va mai avea în vedere și concluziile CJEU din cauza C- 565/11 M. I., conform cărora „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Pentru toate aceste motive, Curtea prin raportare la prevederile art. 312 C., urmează a respinge cererea de recurs, ca neîntemeiată, menținând sentința Tribunalului ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECTIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva sentinței civile nr. 3225/08.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . IFN SA prin împuternicit . SRL, și intimata-pârâtă A. F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2014.
Președinte, A. J. | Judecător, A. P. | Judecător, R. I. C. |
Grefier, M. P. |
Red./tehn.A.P./ 2 ex – 02.06.2014
Jud. fond: M. P. D. – Trib. București – Secția a IX a
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6410/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3442/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
