Pretentii. Decizia nr. 7272/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7272/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 35120/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7272
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 430/22.01.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal - taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile formulate și probe noi de administrat, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 430/22.01.2014 a Tribunalului București a fost admisă cererea formulată de contestatorul Ș. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a fost anulată decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/18.04.2012, fiind obligată intimata Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice să restituie contestatorului suma de 4.740 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, plus dobânda fiscală de la 23.04.2012 până la data restituirii efective.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de intimata ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 AFINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, fiind obligată chemata în garanție să plătească intimatei suma de 4.740 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a achiziționat un autovehicul marca BMW având nr. de identificare WBANC31010CX23736, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 19.07.2006, iar pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul a fost obligat la plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 4.740 lei, conform deciziei nr._/18.04.2012 emise de AFP Sector 5.
După plata taxei, contestatorul a depus la AFP Sector 5 o cerere intitulată „plângere prealabilă” prin care a solicitat anularea deciziei de calcul nr._/18.04.2012 și restituirea taxei de 4.740 lei, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până la restituirea ei.
Tribunalul a apreciat că obligația stabilită în sarcina contestatorului de plată a taxei pentru emisiile poluante încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Art. 4 alin. 2 din legea nr. 9/2012 prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
OUG nr. 1/2012 a dispus însă suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la data de 1 ianuarie 2013 și restituirea sumelor plătite în temeiul acestor dispoziții în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012.
Rezultă că la data emiterii deciziei contestate, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante era datorată numai pentru autovehiculele pentru care se făcea prima înmatriculare în România, nu și pentru cele înmatriculate anterior și aflate deja în circulație în România.
Analizând conformitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu normele de drept comunitar și în aplicarea principiului priorității aplicării normelor copmunitare, Tribunalul a constatat că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012 (după suspendarea art. 4 alin. 2 prin OUG nr. 1/2012), s-a constatat că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, pentru ca reclamantul-contestator să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În ceea ce privește cererea contestatorului de acordare a dobânzii fiscale, tribunalul, în temeiul art. 124 C.pr.fisc. și având în vedere și hotărârea CJUE în cauza C-565/11 M. I., Tribunalul a dispus ca intimata Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice să plătească contestatorului dobânda fiscală de la data încasării taxei și până la data restituirii integrale a acesteia.
Totodată, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, fiind obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească intimatei suma de 4.740 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Tribunalul a reținut în acest sens că potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Astfel, intimata Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, întrucât a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu, iar bugetele administrațiilor finanțelor publice sunt distincte de bugetul F. pentru mediu.
H.G. nr. 9/2012 privind normele de aplicare a Legii nr. 9/2012 prevede că restituirile se fac de către unitățile Trezoreriei Statului din contul „Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", iar în cazul în care soldul creditor al acestui cont nu este suficient, AFM va vira suma solicitată de unitățile Trezoreriei Statului din contul "Disponibil al F. pentru mediu".
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, având în vedere că această instituție este emitenta deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a încasat taxa în cuantum de 4.740 lei a cărei restituire se solicită, astfel încât raporturile juridice de drept fiscal s-au născut între contestator și Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice, neavând relevanță din această perspectivă împrejurarea că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule încasată de Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM, această excepție a fost respinsă.
Tribunalul a respins și excepția inadmisibilității, constatând că Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este un act administrativ-fiscal, prin care s-a calculat cuantumul taxei pentru emisiile poluante și s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 4.740 lei, fiind supusă astfel controlului de legalitate de către instanța de contencios administrativ.
Împotriva sentinței civile nr. 430/22.01.2014 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, solicitând în temeiul art.304, pct.9 C. modificarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii, pe fond, ca neîntemeiată.
Arată recurenta, ca prim motiv de recurs, că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 5.
Arată că art. 1 alin.2 din legea nr. 9/2012 dispune cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget este Administrația F. pentru Mediu, singura care are calitate.
In ceea ce privește soluția asupra fondului, arată recurenta că instanța de fond si-a format o convingere greșita ținându-se cont ca, urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, A.F.P. sector 5 a procedat, in baza datelor inscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 4740 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către acesta.
Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4.
Mai mult, prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr.50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr.9/2012.
Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Referitor la obligarea sa la plata dobânzii, arată că cererea trebuia respinsă ca nefondată, cât timp reclamantul a solicitat plata dobânzii legale, conform OG nr. 13/2011, iar această dobândă nu se aplică decât în raporturile civile.
În ceea ce privește respingerea excepția inadmisibilității acțiunii, arată recurenta că decizia de calcul a taxei reprezintă titlu de creanță și totodată înștiințare de plată, și poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii la organul fiscal competent, în conformitate cu dispozițiile art. 207 aiin.1 și art. 209 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la acea dată.
In speță, reclamantul nu a formulat contestație pe cale administrativa împotriva actului administrativ atacat.
In aceste caz, instanța de judecata nu are competenta sa se pronunțe direct asupra legalității actelor administrative contestate, in lipsa unei decizii emise de organul administrativ.
Referitor la dispozițiile instanței privind cheltuielile de judecata, recurenta precizează că potrivit art. 274 C., partea care a pierdut procesul trebuie să se afle în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata acestor cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinită este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina recurentei, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 5 (actual Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice):
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în contencios calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis actul atacat.
Prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitățile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe cale de consecință, raportul juridic fiscal si, implicit obligația de restituire a sumelor nedatorate s-a născut în patrimoniul organului administrativ care a perceput-o nefiind relevant organul administrativ beneficiar final al acestei sume.
In concluzie, în mod corect instanța fondului a decis că are calitate procesuală pasivă în cauza Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice și nu Administrația F. pentru Mediu.
2/ În ceea ce privește soluția instanței de fond asupra excepției inadmisibilității cererii, Curtea va reține că aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
În acest sens, se vor avea în vedere concluziile Înaltei Curți de Casație și Justiție expuse în decizia în interesul legii nr. 24/2011, obligatorie din momentul publicării în Monitorul Oficial, când a hotărât că „parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibila a respingerii contestației, fie ca tardiv formulata, fie ca nefondata, nu poate constitui un remediu național efectiv in sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate in culpa”.
Se reține așadar că în mod corect Tribunalul a apreciat că pentru a obține constatarea de către instanță a încălcării de către organul fiscal a normelor de drept comunitar și restituirea taxei, reclamantul nu era obligat să urmeze procedura prealabilă a contestării deciziei de calcul a taxei, excepția fiind corect respinsă.
3/ Referitor la soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea va reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., Tribunalul realizând o corectă interpretare și aplicare a legii.
Astfel, se va reține că în ceea ce privește situația de fapt, reținută corect de prima instanță, intimatul reclamant a achiziționat autoturismul marca BMW, data primei înmatriculări în spațiul comunitar fiind 19,07,2006, și a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind obligat să plătească pentru înmatriculare taxa pe emisii poluante în cuantum total de 4740 lei.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003, în vigoare în România la momentul primei înmatriculări a autovehiculului în Germania.
Cu toate acestea, dispozițiile art.4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatei reclamante la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în speță este vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că actul administrativ contestat, prin care s-a pretins plata taxei de către intimatul-reclamant este nelegal, impunându-se restituirea sumei încasate.
4/ În ceea ce privește criticile aduse cu privire la obligarea recurentei la plata dobânzilor Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a acordat dobânzile de la data plății taxei de către intimatul – reclamant, având în vedere și concluziile CJUE din hotărârea pronunțată în cauza M. I., când s-a reținut că dobânda se datorează de la data plății taxei și nu de la o dată ulterioară, pentru a se respecta principiului reparării efective și integrale a prejudiciului creat prin încălcarea unei norme comunitare.
Indicarea în petit a notiunii de “dobândă legală” în loc de “dobândă fiscală” nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul a intenționat aplicarea OG nr. 13/2011 privind dobânda legală. De altfel, și dobânda fiscal are tot o natură legală, fiind expres prevăzută de un text de lege, în speță de art. 124 din OUG nr. 92/2003, cee ace diferă fiind doar modalitatea de calcul, care va fi cea avută în vedere ca urmare a pronunțării CJUE în cauza I., menționată anterior.
5/ În final, în privința criticilor referitoare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C., reținând că recurenta se află în culpă procesuală, față de aceea că refuzul său de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare a fost unul nejustificat.
Nu se poate susține așadar că recurenta nu s-ar afla în culpă procesuală, aplicarea corectă și prioritară a normelor de drept comunitar nefiind exclusiv atribuția instanțelor de judecată, așa cum în mod eronat a indicat aceasta ci, în același timp, și o obligație pentru organele administrative ale statului.
Pentru toate aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C. precum și ale art.304/1 C., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice București în numele Administrației Sectorului 5a Finanțelor Publice, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 430/22.01.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: . -2 ex. / 2 ex.
Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal - Judecător: S. S. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1209/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2529/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
