Despăgubire. Decizia nr. 1145/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1145/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 1970/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1145
Ședința publică din data de 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - reclamanți Z. M. F., F. Y. J., G. (U.) M., D. M., M. S. M. P., S. P. C. YONEL, S. S. P. MAURICE, S. J. G., S. C. I., A. R. R., împotriva sentinței civile nr.2881 din 02.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. I. și intimata - pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă recurenții-reclamanți, prin avocat Țucmeanu A., cu împuternicire avocațială la fila 26 din dosar, lipsă fiind intimatul-reclamant S. I. și intimata-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: termen de judecată acordat pentru a se comunica CNCI un exemplar al notelor scrise formulate de părțile recurente-reclamante, la 10.02.2014, CNCI a depus note scrise la dosar.
Reprezentantul recurenților arătând că a primit de la CNCI, adresa emisă în ce privește dosarul de despăgubire, solicită a se constata că cererea a rămas fără obiect.
Curtea având în vedere că la termenul anterior s-a formulat cerere de modificare a obiectului cauzei, acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii și pe recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, arată că cererea depusă la termenul de judecată anterior nu constituie o modificare a obiectului cererii inițiale, fiind formulată ca urmare a adoptării Legii nr.165/2013 și a modificării atribuțiilor comisiei, în raport de care s-a precizat că s-ar impune o modificare a conținutului obligațiilor
Având în vedere că dosarul de despăgubire a fost luat în evidență de către comisie, reprezentantul părților recurente apreciază că cererea de chemare în judecată și implicit, cererea de recurs au rămas fără obiect, or, sentința pronunțată în fond subzistă.
Reprezentantul părților recurente arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile inadmisibilității cererii modificatoare din 06.01.2014 și rămânerii fără obiect a recursului, precum și pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2881 din 02.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. M. F., F. Y. J., G. (U.) M., D. M., M. S. M. P., S. I., S. P. C. YONEL, S. S. P. MAURICE, S. J. G., S. C. I. și A. R. R., toți cu domiciliul ales la SCA C. & C., în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.03.2011, reclamanții M. F. Z., F. Y. J., M. G. (U.), D. M., M. S. M. P., I. S., S. P. C. Yonel, S. S. P. Maurice, S. J. G., S. C. I. si A. R. R. au chemat în judecată pârâta C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să procedeze la analizarea dosarului inregistrat la Comisie cu nr._/CC, in privința verificării legalității respingerii cererii de restituire in natura a imobilului situat in București., sector 3, .; să desemneze evaluator si sa predea dosarul acestuia in vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, pentru imobilul menționat mai sus, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:
„Dosarul ce a stat la baza emiterii Dispoziției Primarului Municipiului București nr. 6629/31.10.2006, a fost înaintat la C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2007 si înregistrat la aceasta sub nr._/CC.
Prin urmare, dosarul nostru se afla la C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor de aproape 4 ani, însumând astfel 10 ani de la data depunerii notificării in baza Legii 10/2001, fapt ce contravine soluționării unei cereri ..
Vă învederam faptul că nesoluționarea dosarului nostru ne cauzează prejudicii morale și materiale, intrucat prelungește caracterul iluzoriu al despăgubirilor care ni se cuvin în calitate de persoana indreptatita, fiind astfel în imposibilitate de a ne concretiza în timpul vieții dreptul moral și material la măsuri reparatorii.
Înainte de a ne adresa instanței, am parcurs procedura prealabila instituita de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 si am solicitat paratei analizarea dosarului, desemnarea unui evaluator, predarea dosarului către acesta, precum si emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, astfel cum au fost precizate in petitul prezentei acțiuni.
Modalitatea in care C. Centrala pentru Acordarea Despăgubirilor refuza sa finalizeze dosarul nostru administrativ prelungește în mod nejustificat procedura de restituire si acordare a despăgubirilor ce mi se cuvin, cunoscută fiind poziția Curții Europene a Drepturilor Omului care la stabilirea termenului rezonabil de soluționare a unei cereri ține seama și de procedurile administrative, astfel fiind nevoit să suport costurile si durata unui litigiu care oricum a început în anul 2001, prin formularea notificării si care nu este soluționat după atâta timp.
In drept: art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările si completările ulterioare, Titlul VII din Legea nr. 247/2005; Decizia interna a Comisiei nr. 2815/16.09.2008.”
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 6629/31.10.2006, emisă de Primarul Municipiului București, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 din imobilul situat în București, ., sector 3. Această dispoziție a fost înaintată ANRP, fiind înregistrată la Secretariatul CCSD sub nr._/CC.
Instanța de fond a apreciat drept justificat refuzul pârâtei de desemnare a unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC, în condițiile în care alin.1 al art. unic din OUG nr. 4/2012, stipulează că, începând cu data de 18.03.2012, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Contrar susținerilor reclamanților, instanța de fond a apreciat că nu se poate pronunța o hotărâre de obligare a pârâtei la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de textul legal menționat, în condițiile în care, așa cum rezultă din expunerea de motive a OUG nr. 4/2012, în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României, este necesară adoptarea unui nou cadru legislativ care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Instanța de fond a constatat totodată, că dosarul nr._/CC a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, în condițiile în care în ședința CCSD din data de 30.06.2009 a fost desemnat un evaluator pentru dosarul menționat (filele 284, 285).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M. F. Z., F. J. Y., M. G. (U.), D. M., M. S. M. P., R. R. A. »S. C. I., S. P. CHARLES YONEL, S. S. P. MAURICE si S. J. G., cu domiciliul ales la SCA „C. & C." cu sediul in municipiul București, ., ., prin av. L. C., criticând soluția instanței de fond pe motiv că a fost data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art 304 pct 9 C proc civ), astfel:
Acțiunea a fost inregistrata la data de 04.03.2011 pe rolul Curții de Apel București, ca urmare a refuzului neiustificat al paratei de a soluționa dosarul inregistrat sub nr._/CC, desi au trecut 4 ani de cand dosarul se afla la instituția parata, însumând mai bine de 10 ani de la data depunerii notificării
Timp de un an de zile, pe parcursul soluționării in fond a prezentului dosar, parata nu a făcut nici o dovada ca si-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, desemnând un evaluator in vederea întocmirii raportului de evaluare si emiterea decizie reprezentând titlu de despăgubire.
Apreciază ca . introducerea acțiunii, a OUG 4/2012, nu poate sta la baza respingerii acțiunii, urmând ca obligația sa fie îndeplinita după expirarea termenului de suspendare.
Susținerea instanței potrivit căreia acțiunea subsemnaților nu poate fi admisa având in vedere ca este necesara adoptarea unui nou cadru normativ, nu poate fi primita, atâta timp cat prevederile Ttilului VII din legea 247/2005 sunt in vigoare, nefiind abrogate.
Împrejurarea că această autoritate administrativă nu a luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acesteia și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților. Prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adiționat nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Autoritatea parata nu si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile legale prevăzute de art. 16 alin. 4-9, din legea 247/2005 in sensul dovedirii tuturor demersurilor pentru efectuarea cu celeritate a procedurii de evaluare a imobilului in cauza, având in vedere ca anterior a analizat dosarul pentru legalitate in cadrul procedurii urgente, prin raportare la data emiterii dispoziției de restituire, data înregistrării dosarului la instituția parata si situația personala a reclamanților care au invocat motive de sănătate pentru rezolvarea situației juridice a cererii de acordare de masuri reparatorii in echivalent bănesc, fiind evidenta culpa paratei in refuzul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de lege astfel încât sa fie întocmit raportul de evaluare cu celeritate si sa emită ulterior un titlu de despăgubire.
Pe de alta parte faptul ca dispozițiile legale nu prevăd expres un termen de efectuare a acestui raport de evaluare si de emitere ulterior a unui titlu de despăgubire nu poate fi invocat de către instanța de fond in sprijinul instituției parate întrucât în caz contrar, ar fi exclusiv la dispoziția paratei finalizarea procedurii administrative de emitere a titlurilor de despăgubire, situație incompatibila cu principiile consacrate de jurisprudența adoptată în temeiul disp. art. 6 si art. 1 din protocolul 1 din CEDO, în sensul ca prelungirea procedurii de acordare a despăgubirilor in mod nejustificat, ar conduce la existenta unor drepturi teoretice si iluzorii, iar nu reale si efective.
În drept, și-a întemeiat recursul pe disp. art 299-316 C proc. civ., Titlul VII din Legea 247/2005, legea 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea din 27.02.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr. 1970 /2/2012 *, la data de 18.04.2013.
La data de 24.12.2013, intimata pârâtă C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
I. Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, face următoarele precizări:
1.în perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013 procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Prin această suspendare s-a urmărit atât implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea Ia emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
2.Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Prin această lege a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de funi de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
3. Referitor la situația dosarului ce conține Dispoziția nr. 6629/31.10.2006 emisă de Primarul Municipiului București și înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, precizează următoarele:
Ca urmare a analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, conține Dispoziția nr. 6629/31.10.2006 emisă de Primarul Municipiului București în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Primarul Municipiului București cât și reclamanților li s-a adresat rugămintea de a se completa dosarul de despăgubire mai sus menționat.
Potrivit textului de lege mai sus invocat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor si oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
În speța de față, Secretariatul Comisiei Naționale apreciază că documentația transmisă nu este completă, fiind imperativă atașarea următoarelor înscrisuri:
-actul de reprezentare în baza căruia domnii F. Y. J., M. G., Charles S., S. M. M. P. și A. S. au împuternicit pe doamna Avocat L. C. să depună în temeiul Legii nr.10/2001 notificarea nr.348/28.05.2001;
-documente din care să reiasă suprafața pivițelor aferente apartamentelor înstrăinate prin contractele de vânzare cumpărare nr. 412/1996 și nr. 790/1997, necesare încadrării în grilă;
-propunerea acordării de despăgubiri pentru teren aferent în suprafață totală de 95,75 mp având în vedere faptul că suprafața totală de 210 mp pe care antecesorii notificatorilor a deținut-o în proprietate (conform procesului verbal pentru înființarea cărților funciare încheiat la 22 februarie 1941) a fost restituită în natură, în totalitate, prin Dispoziția nr. 6629/31.10.2006 emisă de Primarul Municipiului București.
Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a Dispoziția nr. 6629/31.10.2006
Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.
Totodată, învederează faptul că dosarul trebuie completat cu documente necesare evaluării construcției potrivit art. 21 alin. (6), ulterior publicării normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 16 5/2013.
În speță, soluționarea dosarului înregistrat sub nr._/CC, se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ, la care a făcut referire mai sus.
II. Cu privire la obligarea pârâtei să desemneze un evaluator în vederea întocmirii unui raport de evaluare și să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare, învederează faptul că această solicitare nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de Legea nr.165/2013.
Astfel, cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Învederează faptul că numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Solicită să se constate că este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
Având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, solicitarea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în dosarul de despăgubire nr._/CC, nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care solicităm respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
Mai mult decât atât, obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire nu are temei legal, o astfel de cerere fiind în mod evident inadmisibilă.
În drept, a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 308 din Codul de procedură civilă.
A atașat și o cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.)
La data de 06.01.2014, recurenții M. F. Z., F. J. Y., [MICHAEL G. (UNGUREANUL D. M., M. S. M. P., R. R. A., S. C. I., S. P. CHARLES YONEL, S. S. P. MAUR1CE si S. J. G. au depus note scrise prin care au înțeles să reformuleze conținutul obligațiilor - obiect al cererii de chemare în judecată, având în vedere situația tranzitorie creată de . Legii nr. 165/2013 care modifică ope legis obligațiile pârâtei în ceea ce privește stabilirea și acordarea efectivă a măsurilor reparatorii.
Întrucât noul context legislativ nu mai prevede obligația pârâtei cu privire la desemnarea evaluatorului și emiterea titlului de despăgubire - situație ce nu ne poate fi imputabilă-, se impune modificarea conținutului obligațiilor pe care au solicitat instanței să le stabilească în sarcina pârâtei prin cererea de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013, în:
-obligația de a evalua imobilul din ., sector 3, prin aplicarea grilei notariale de la data intrării în vigoare a Legii 165/2013;
-obligația de a emite decizia de compensare prin puncte.
Așadar, reiterând concluziile de admitere a recursului pentru motivele formulate, solicită modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei de a evalua imobilul prin aplicarea grilei notariale și a emite decizia de compensare prin puncte, în conformitate cu dispozițiile Legii 165/2013.
La data de 10.02.2014, intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, a depus note de ședință prin care a învederat următoarele:
Potrivit ari. 17. afin. (1), respectiv ari. 18 alin. (3 ) din Legea nr. 165/2013 privind măsuri/e pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
În aceste condiții, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale, înțelege să își însușească apărările depuse la termenul anterior.
1. Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziția nr. 6629/2006 emisă de Primăria Municipiului București și înregistrat sub nr._/CC, acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013..
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, face precizarea că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora. ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1-2.8 din Decizia nr._/14.11.2012)
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul* proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII! din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
În cazul de față, dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.2 raportat la 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD,"în așteptare instanță".
În drept, a invocat Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată, . Legii nr. 165/2013, reprezintă un motiv de ordine publică în sensul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, cu mențiunea că părțile și-au exprimat punctul de vedere cu privire la incidența în cauză a unui act normativ intrat în vigoare după introducerea cererii de chemare în judecată.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, art. X și art. XXIII din Legea nr. 2/2013 precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
La termenul de judecată din datat de 17.02.2014, Curtea a rămas în pronunțare pe excepțiile inadmisibilității cererii modificatoare din 06.01.2014 și rămânerii fără obiect a recursului, precum și pe fondul recursului.
Examinând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă (1865), excepțiile inadmisibilității cererii modificatoare din 06.01.2014 și rămânerii fără obiect a recursului, Curtea constată că prima excepție este fondată, iar cea de-a doua nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, privitor la prima excepție, Curtea reține că, potrivit art.316 în referire la art.294 alin.1 Cod procedură civilă (1865), în recursnu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 165/2013, nu este admisibilă modificarea obiectului cererii de chemare în judecată prin cererea modificatoare din 06.01.2014, urmând a fi admisă în consecință excepția inadmisibilității.
Referitor la excepția rămânerii fără obiect a recursului, Curtea constată că această excepție este neîntemeiată, întrucât obiectul recursului îl constituie sentința recurată, care a rămas în ființă și după . Legii nr. 165/2013, care doar a lăsat fără fundament legal pretențiile recurenților reclamanți, urmând a fi respinsă în consecință această excepție.
În continuare, verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, dar și în raport de motivele de ordine publică puse în discuția părților, conform 306 alin.2 Cod procedură civilă (1865), Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mai întâi, trebuie precizat că în ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Referitor la prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012. Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
În mod similar, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanța noului act normativ în privința fondului cauzei.
În continuare, trebuie precizat că în ceea ce privește considerentele sentinței civile recurate, se reține că acestea sunt legale și temeinice. Într-adevăr, având în vedere dispozițiile O.U.G. nr.4/2012, în mod corect a reținut prima instanță că intimata pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualmente C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu poate fi obligată la înfăptuirea operațiunilor administrative necesare evaluării imobilelor pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent și nici la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cât timp legiuitorul derivat a înțeles să suspende aceste proceduri pe o perioadă de 6 luni, astfel că refuzul de îndeplinire a acestor proceduri nu poate fi calificat ca nelegal, cât timp este consacrat printr-un act normativ cu forță juridică similară legii.
În al doilea rând, cu privire la fondul cauzei, Curtea reține publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de recurenții-reclamanți nu mai pot fi validate în conformitate cu vechea lege.
Astfel, în esență, sub aspectul incidenței actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În consecință, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației recurenților reclamanți, cărora li se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
De asemenea, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CNCI (fosta CCSD) la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se observă, deci, că a fost introdusă o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, în speță, Curtea constată că nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a dosarului administrativ din partea intimatei pârâte CNCI, având în vedere noile etape ce trebuie parcurse în viitor și în privința cărora nu se poate considera că a fost depășit un termen rezonabil.
Conform art.1 alin.1, art.2alin.1lit.f) și art.8alin.1 din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii):
,,ART. 1
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
,, ART. 2
Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
...............................................................................................................
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”;
,,ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că pe calea contenciosului administrativ (recurenții reclamanți s-au adresat instanței de contencios administrativ, întemeindu-și, deci, acțiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu pe Codul civil), spre deosebire de dreptul comun, pot fi soluționate doar trei categorii de litigii: cele prin care se atacă un act administrativ propriu-zis; cele care privesc nesoluționarea în termen a unei cereri; cele care privesc un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
Cauza prezentă se încadrează, indubitabil, în ultima categorie de litigii, invocându-se prin cererea introductivă, refuzul intimatei pârâte de a realiza pretențiile recurenților reclamanți privind soluționarea dosarului administrativ în discuție.
Or, în raport de noile etape administrative ce trebuie parcurse în viitor și în privința cărora nu se poate considera că a fost depășit un termen rezonabil, Curtea constată că refuzul manifestat de intimata pârâtă în realizarea pretențiilor recurenților reclamanți nu mai poate fi considerat unul nejustificat.
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, din perspectiva principiului constituțional al neretroactivității legii civile,deoarece această competență revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens Curtea de apel reține considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte ».
De asemenea, la punctele 6 și 7 din dispozitivul hotărârii CEDO din cauza M. A. și alții c. România se prevede: „ 6. hotărăște ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție (paragrafele 229-236 de mai sus). Aceste măsuri vor trebui să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă;
7. hotărăște să suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, fără a prejudicia posibilitatea Curții de a declara inadmisibilă oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o soluționare amiabilă la care vor fi ajuns eventual părțile, în aplicarea art. 37 sau art. 39 din Convenție”.
Rezultă, deci, că Legea nr. 165/2013 reprezintă, în esență, o măsură directă, adoptată de statul român, prin puterea legislativă, de remediere a deficiențelor constatate prin hotărârea CEDO din cauza M. A. și alții c. România, în cadrul mecanismului creat prin această din urmă hotărâre, mecanism ce instituie unele reguli speciale și complexe (cum ar fi cele ce decurg din „plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă”și din necesitatea păstrării unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității), astfel că eventuale interferențe multiple (de natura hotărârilor judecătorești cu soluții particularizate la cazurile individuale) în privința acestui mecanism riscă să producă efecte contrare rațiunii pentru care a fost instituit sau să-i afecteze grav aplicarea coerentă, ceea ce ar reprezenta o încălcare nemijlocită a chiar hotărârii CEDO în discuție, fapt inacceptabil. De aceea, din punct de vedere logic și practic, singurul remediu eficient pentru înlăturarea justă a eventualelor deficiențe din cuprinsul unei astfel de legi rămâne cel instituit prin art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită. Or, până la data pronunțării prezentei hotărâri, Curtea Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea Legii nr. 165/2013 ori a unor dispoziții din această lege.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea modificatoare formulată în recurs la 06.01.2014.
Respinge ca nefondată excepția rămânerii fără obiect a recursului.
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți Z. M. F., F. Y. J., G. (U.) M., D. M., M. S. M. P., S. P. C. YONEL, S. S. P. MAURICE, S. J. G., S. C. I., A. R. R., împotriva sentinței civile nr.2881 din 02.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. I. și intimata - pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. V.H./2 ex./
C. – SCAF/ Judecător fond: D. C. V.
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 462/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1549/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
