Despăgubire. Decizia nr. 3121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3121/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1228/116/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3121
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 aprilie 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul – reclamant S. M. personal, lipsă fiind recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă intimatul – reclamant S. M., care se legitimează, la solicitarea instanței, cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Oltenița la data de 27.07.2010, având CNP_, și arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat. Interpelat fiind, arată că nu are studii juridice.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul recursului, având în vedere faptul că intimatul – reclamant S. M. nu are studii juridice.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1326/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pârâta a fost obligată la plata sumei rezultată din actualizarea sumei de 42.998,35 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin hotărârea nr. 129/02.12.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 validată prin decizia nr. 311/29.01.2009 emisă de pârâtă, de la începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și până la sfârșitul lunii anterior datei plății efective, fiind respinsă în rest acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de reclamantul S. M..
În motivare s-a arătat că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 10/2013, ce prevăd eșalonarea plății despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Prin urmare, creanța stabilită prin decizia nr. 311/2009 emisă de A.N.R.P nu este exigibilă în momentul de față.
Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la plata actualizării compensațiilor, s-a precizat că art. 1 alin. (4) din OUG nr. 10/2013 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998, O.U.G. nr. 10/2013.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, Curtea constată că recursul este nefundat pentru următoarele motive:
Curtea reține că, prin decizia nr. 528/12.12.2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr.393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 și Legii nr. 393/2006, sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a considerat că emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.10/2013, în temeiul căreia executarea integrală a unei creanțe asupra statului ar avea loc în decursul a 10 ani, este de natură a nu răspunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate. Conceptul de termen rezonabil al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat, în condițiile în care Ordonanța de urgență a Guvernului nr.10/2013 instituie o a doua eșalonare a plății unei creanțe asupra statului. În acest context legislativ, Curtea a constatat că măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului — stat și cele ale creditorului — persoană îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
De asemenea, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
În condițiile în care decizia nr. 528/2013 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 63/24.01.2014, iar termenul de 45 de zile a expirat la data de 11.03.2014 fără ca prevederile neconstituționale ale OUG nr. 10/2013 să fie puse în acord cu dispozițiile Constituției, rezultă că acest act normativ și-a încetat efectele juridice.
Pe cale de consecință, Curtea constată că actul normativ pe care recurenta l-a invocat în susținerea recursului și-a încetat efectele ca urmare a declarării neconstituționalității sale, lipsind de temei juridic raționamentul făcut în dezvoltarea motivelor de recurs.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, iar față de dispozițiile art. 496 C.pr.civ. urmează să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca nr. 202, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. M., cu domiciliul în comuna Curcani, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.D./4 ex./19.06.2014
Tribunalul Călărași – jud. fond C. I.
l. 2 .>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6706/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
