Obligaţia de a face. Decizia nr. 1565/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1565/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 255/87/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1565
Ședința publică din data de 3 martie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 518/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. D. G. și intimata – pârâtă U. „S. HARET”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul „registratură” au fost depuse, la data de 17.07.2013, întâmpinare și înscrisuri, din partea intimatei – pârâte U. „S. Haret”, iar la data de 14.02.2014, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, din partea recurentului - pârât. La data de 03.03.2014 intimata – pârâtă U. „S. Haret” a depus dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurentul – pârât și intimata – pârâtă au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 518 din 28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T. D. G. împotriva pârâților U. S. Haret și M. Educației Naționale, a fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul acesteia și a fost obligat pârâtul și chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamant.
În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea celorlalte capete de cerere.
A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în garanție.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Din adeverința emisă de pârâta U. „S. Haret” rezultă că reclamantul a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiat în drept (fila 6).
Pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.
În cauza de față acțiunea reclamantului vizează obligarea pârâtei U. „S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentelor acestora, în vederea eliberării acestora reclamantei, în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 10-zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației, deci vizează obligarea pârâtelor de a-și îndeplini obligațiile legale ce cad în sfera lor de competențe.
Astfel, Tribunalul constată că pârâta U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică, susținerii și promovării examenului de licență, din luna iulie 2009, precum și dobândirii titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență.
În ceea ce-l privește pe pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ordinul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementări care atribuie pârâtului competențe cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor de studii” în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.
În cauză este de observat că pârâta U. „S. Haret” nu-și poate îndeplini obligația constând în eliberarea diplomei de licență, deși a emis reclamantului adeverința din care rezultă că este licențiat în drept, și prin urmare poate pretinde eliberarea diplomei de licență, întrucât pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Ori, atâta timp cât actul prin care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nefiind revocat sau anulat și câtă vreme pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat instanței analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către U. „S. Haret” sau examinarea valabilității autorizării, acreditării programelor de studii organizate, refuzul pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a-și îndeplini obligațiile legale ce-i revin este nejustificat.
Prin urmare, reținând că reclamantul este licențiat în drept și poate pretinde eliberarea diplomei, precum și faptul că adeverința nr. 3998/09.07.2009 eliberată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – U. „S. Haret”, prin care acesteia i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, iar pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță nici anularea adeverinței sus menționate și nici analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. „S. Haret”, instanța constată că obligarea pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantei diploma de licență depinde de modul de îndeplinire a obligației de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât pentru tipizarea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul acesteia.
Pe de altă parte, având în vedere și faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar referitor la specializarea urmată de reclamant, față de prevederile Legii nr. 84/1995, nu se poate reține că instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, ori că nu ar avea dreptul să elibereze acte de studii reclamantului care ar fi absolvit o formă de învățământ neacreditată.
În consecință, se va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T. D. G. împotriva pârâților U. S. Haret și M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Turismului și Sportului) și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, iar pârâta U. S. Haret va fi obligată să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul acesteia.
Totodată, se va obliga pârâtul și chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamant, condiție de a cărei îndeplinire depinde îndeplinirea obligației universității de a elibera reclamantului actele de studii, câtă vreme aprobarea tipăririi formularelor tipizate este de competența exclusivă a ministerului conform Ordinului nr. 2284/2007 și atâta timp cât nu s-a dovedit că au fost eliberate avizele solicitate, iar cererile pârâtei U. „S. Haret” au fost soluționate integral.
La data de 28.03.2013, reclamantul a depus o cerere prin care a învederat că renunță la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a desemna unitatea de specialitate producătoare și de a-i recunoaște titlul de licențiat în drept, certificat prin adeverința de studii 3998 din data de 9 iulie 2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării București și de a-i viza recunoașterea și echivalarea actului de studii în vederea utilizării acestuia, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației, precum și la obligarea pârâtei U. „S. Haret” de a-i returna originalul diplomei de bacalaureat depusă la dosarul de înscriere, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei/zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
Analizând cererea de renunțare la judecată se constată că aceasta reprezintă manifestarea de voință a reclamantului, precum și faptul că prin formularea acesteia nu s-a urmărit eludarea unor dispoziții legale imperative.
Cum cererea de chemare în judecată este actul de sesizare a instanței de către reclamant, acesta putând să dispună de proces în limitele cererii formulate sau să renunțe la judecată, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, Tribunalul urmează să dea eficiență juridică cererii reclamantului și, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul de Procedură Civilă, să ia act de renunțarea acestuia la judecata capetelor de cerere menționate în aceasta.
Excepția lipsei calității procesuale active, invocată de chematul în garanție M.E.C.T.S., față de renunțarea reclamantului la judecata capetelor de cerere cu privire la care s-a invocat excepția, nu a făcut obiectul analizei instanței.
Cererea pârâtei U. S. Haret privind obligarea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 30 de zile sub sancțiunea plății de 100 lei penalități pe zi de întârziere, va fi respinsă ca fiind nefondată întrucât despăgubirile pentru întârziere pot solicitate în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care devin aplicabile în cazul refuzului de executare, iar în raport cu procedura prevăzută de dispozițiile art. 24 mai sus menționat, se apreciază că prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu se impun a fi aplicate în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. Educației Naționale, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În cuprinsul recursului, recurentul arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuțiile exclusive ale Ministerului Educației Naționale, instanțele neavând competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor sau standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Recurentul a mai invocat faptul că instanța nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, deși era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializare și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Recurentul susține că la data înmatriculării reclamantului, USH era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ zi, nu și ID, invocând prevederile OUG nr. 75/2005 și HG nr. 1418/2006 privind procedura de evaluare în vederea autorizării acestor forme.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta U. S. Haret la data de 17.07.2013, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul-reclamant T. D. G. a absolvit în anul 2009 cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea D., învățământ la distanță, din cadrul Universității S. Haret, și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată Adeverința nr. 3998 din 09.07.2009 care confirmă dobândirea titlului de licențiat în drept.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MEN, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MEN.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului MEN, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea de către . formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Recurentul MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii formulată de reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre U. S. Haret și M. Educației Naționale, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, MEN considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
Prin urmare, se recunoaște de către MEN că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de reclamant, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși recurentul MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, atât în perioada în care reclamantul a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 potrivit căruia „formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”, care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține recurentul MEN.
De asemenea, Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MEN are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat în ședința judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal din data de 28.10.2013 o soluție de principiu pentru unificarea practicii judiciare, în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. „S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă, fiind menționate Deciziile nr.690/2012, nr.953/2012, nr.1638/2012 și nr.3302/2012.
În aceste condiții, soluția instanței de fond se impune a fi menținută și pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, apreciază că refuzul pârâtei USH de a elibera reclamantului diploma de licență, respectiv refuzul pârâtului-chemat în garanție MEN de a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență, sunt nejustificate, motiv pentru care este legală și temeinică soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție, urmând a se respinge recursul declarat de M. Educației Naționale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 518/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. D. G. și intimata – pârâtă U. „S. HARET”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond M. N.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9065/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6706/2014.... → |
|---|
