Despăgubire. Decizia nr. 5054/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5054/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 6665/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 5054
Ședința publică de la 16 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta- pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1100 din data de 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanti P. S. și P. G. R. .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1100 din data de 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii P. S. și P. G. R. în contradictoriu cu pârâta ANRP si a fost obligată pârâta la emiterea deciziei de validare/invalidare a hotararii nr. 4225/24.11.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr. 9/1998 în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
A fost respins capatul de cerere privind penalitatile ca neintemeiat.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca potrivit art.7 alin.1 din legea nr.9/1998, comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, iar alineatul 3 al acestui articol prevede ca pirita, in calitate de comisie centrala, va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București in termen de cel mult 60 de zile.
Prin Hotărârea nr. 4225/24.11.2011 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 9/1998, s-au stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pentru bunurile abandonate de autorul lor pe teritoriul statului bulgar.
Parata nu a dovedit ca pina la momentul pronuntarii hotararii instantei de contencios administrativ a analizat hotararea comisiei locale si a emis actul de validare/invalidare a acesteia, in termenul de 60 de zile prevazut de dispozitiile legale enuntate anterior.
Prin urmare, cererea de obligare a piritei la emiterea deciziei este intemeiata, potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din legea nr.554/2004, parata nepronuntindu-se in termen asupra validitatii hotararii comisiei locale.
În ceea ce privește cererea de obligare la sumei de 100 lei/zi de întârziere cu titlu de penalități tribunalul a considerat că se solicită de fapt daune cominatorii. Acest capăt de cerere este neîntemeiat, avand în vedere că daunele cominatorii sunt o modalitate, stabilită de doctrină și de către o parte a practicii judiciare, prin care debitorul unei obligații de a face sau a nu face intuitu personae ar putea fi constrîns la executarea obligației.
În materia contenciosului administrativ însă legea nr.554/2004 prevede în art.24 alin.2 o altă modalitate de constrîngere la executarea unei astfel de obligații, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întîrziere.
De altfel, și pe dreptul comun, în conformitate cu prevederile art.5803 C.pr.civ. s-a prevăzut ca modalitate de executare a obligațiilor de a face sau a a nu face tot obligarea la plata unei amenzi în favoarea statului, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol “pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”.
Decizia nr. 20/12.12.2005 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii nu mai poate fi aplicată, avînd în vedere prevederile alin. 5 din art. 5803 C.pr.civ.care au fost introduse prin legea nr. 459/2006, după pronunțarea instanței supreme. Prin interzicerea expresă a acordării de daune cominatorii, legiuitorul a arătat fără echivoc că nu este de acord cu interpretarea dată de instanța supremă. Dezlegarea problemelor de drept prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe pînă la o eventuală intervenție a legiuitorului care să clarifice problema asupra căreia a existat practică neunitară. De la momentul intervenției legiuitorului, prin modificarea sau completarea legii în sensul contrar interpretării date de ICCJ, recursul în interesul legii își pierde aplicabilitatea. Acordarea de daune cominatorii după . legii nr. 459/2006 ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea pe cale jurisdicțională a unor drepturi interzise expres de puterea legislativă. Rezultă astfel că singura modalitate de executare a obligației de a face sau a nu face intuitu personae este aplicarea unei amenzi în favoarea statului, iar nu acordarea de daune cominatorii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
A sustinut ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica.
Recurenta a facut trimitere la faptul ca au fost forate multe dosare si ca le solutioneaza in ordinea cronologica a inregistrarii dosarelor.
A mai invocat lipsa resurselor materiale de care dispune bugetul de stat.
Recurenta a mai aratat ca termenul prevazut de art. 7 al. 3 din legea nr. 9/1998 este un termen de recomandare.
In drept, au fost invocatedispozițiile dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, precum și pe prevederi e Legii nr. 9/1998, H.G. Nr. 753/1998.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu pot fi retinute sustinerile recurentei in sensul ca numarul de dosare si necesitatea solutionarii lor in ordine cronologica justifica considerarea hotararii instantei de fond ca netemeinica si nelegala.
De asemenea nu sunt intemeiate nici sustinerile recurentei in sensul ca termenul prevazut de art. 7 al. 3 din legea nr. 9/1998 ar fi un termen de recomadare si chiar daca termenul ar avea acest caracter nerespectarea lui nu poate atrage decat obligarea paratei la emiterea deciziei de validare/invalidare a hotararii Comisiei Judetene pentru aplicarea legii nr. 9/1998 si in nici un caz respingerea cererii reclamantilor.
In cauza sunt incidente dispozitiile art. 7 al.3 din legea nr. 9/1998, cum in mod corect a retinut instanta de fond, dar si prevederile art. 2 lit h, art. 8 si 18 din legea nr. 554/2004.
Potrivit legii parata avea obligatia sa emita decizia de validare sau invalidare in termen de 60 de zile de la data cand i-a fost comunicata hotararea comisiei judetene, in speta a Municipiului Bucuresti.
Ne aflam asadar in ipoteza nesolutionarii unei cereri in termenul legal.
Referirile cu privire la volumul de lucru si la solutionarea cererilor in ordine cronologica nu pot fi retinute decat in ceea ce priveste retinerea unei culpe sau a unei raspunderi a paratei pentru eventuale daune produse si in nici un caz nu pot justifica respingerea actiunii reclamantilor.
Asa fiind se constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica si data cu aplicarea corecta a legii.
Parata, autoritate publica are obligatia sa respecte legea si implicit termenele in care este obligata sa solutioneze cererile, indiferent de numarul acestora.
Obligatia de a se organiza astfel incat sa se respecte dispozitiile legale revine autoritatii parate.
D. urmare se constata legala si temeinica sentinta atacata si nefondat recursul si in baza art. 299 si urmatoarele, 304, 3041 cod procedura civila (1865), va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1100 din data de 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamant P. S. și P. G. R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
> I. P.
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond – R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 690/2014. Curtea de... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
