Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4354/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2229/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4354
Ședința publică de la 29.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurenta-reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr. 6068/05.12.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. M., în cauza având ca obiect litigiu privind funcționari publici(Legea nr. 188/1999).
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-reclamantă, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.11.2011 sub nr._/4/2011 de reclamanta Poliția Locală sector 4 în contradictoriu cu pârâtul S. M. M. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 898,82 lei reprezentând prejudiciul pe care acesta l-a cauzat instituției reclamante, prin fapta sa culpabilă, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că în data de 14.08.2006, pârâtul a fost numit pe funcția publică de agent de poliție comunitară, iar în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din H.G. nr. 2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a Poliției Comunitare acesta trebuia să lucreze în cadrul instituției cel puțin 3 ani. Conform art. 22 din H.G. nr. 2295/2004 după numirea pe funcție, funcționarii publici din Poliția Comunitară urmează un curs de formare, cu durata de 3 luni organizat în centrele proprii ale Poliției Comunitare sau în instituțiile de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor, contravaloarea cursurilor de formare suportându-se din bugetul Consiliului Local. A arătat reclamanta că pe perioada cursului de formare, pârâtul nu a exercitat atribuții și nu a avut responsabilități în scopul realizării prerogativelor de autoritate publică, ci doar s-a prezentat la cursurile organizate de Instituție, contorm foilor de prezență, pentru care a fost plătit cu salariul aferent funcției pe care fusese încadrat. La data de 21.10.2008 pârâtului i-a încetat raportul de serviciu, în baza cererii sale ce i-a fost aprobată, conform art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Deoarece pârâtul nu și-a respectat angajamentul de serviciu, a procedat la calcularea sumelor ce reprezintă valoarea cursului de formare, rămasă neamortizată, prin încetarea raporturilor de serviciu înainte de termenul stabilit prin angajament, în urma acestui calcul rezultând că pârâtul datorează instituției suma de 456,44 lei, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională, desfășurat în perioada 20.09._06. D asemenea, reclamanta a menționat că potrivit prevederilor legii nr. 371/2004 și H.G. nr. 2295/2004, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, instituția este obligată să echipeze personalul cu uniformă de serviciu, precum și cu mijloace specifice de apărare, astfel că pârâtul a fost echipat cu toate articolele de îmbrăcăminte necesare exercitării funcției publice, conform normei de echipare și, având în vedere faptul că articolele de îmbrăcăminte nu mai puteau fi date spre folosință altui funcționar public, precum și faptul că acestea nu împliniseră perioada maximă de uzură, a procedat la calcularea gradului de uzură a echipamentului, proporțional cu perioada rămasă până la expirarea duratei maxime de uzură, așa cum reiese din referatul nr. 517/31.10.2008, rezultând, că pârâtul mai are de restituit instituției și suma de 442,38 lei.
Deoarece la lichidarea drepturilor salariale a pârâtului, instituția nu a putut recupera prejudiciul, deși i-a adus la cunoștință pârâtului situația creată, instituția reclamantă a fost nevoită să acționeze în judecată pentru recuperarea prejudiciului.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8754/2011 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - ca instanță de dreptul muncii.
Pe rolul Tribunalului București-secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la data de 24.01.2013 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2013 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, dispunându-se scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului secției a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pe rolul acestei secții cauza a fost înregistrată la data de 04.11.2013 sub nr._ 2013.
Prin sentința 6068/2013, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:
Pârâtul S. M. M. a avut raporturi de serviciu cu reclamanta până la data de 21.10.2008, astfel cum rezultă din referatul nr. 1465/26.05.2009 emisă de Serviciul tehnico-administrativ al reclamantei, fila 8, dosar JS4, necontestat. După momentul angajării, pârâtul a beneficiat de cursuri de formare profesională pentru care reclamanta a achitat suma de 456,44 lei, precum și de echipament pentru care s-a achitat suma de 672,38 lei din care a rămas suma de 442,38 lei neamortizată. Reclamanta a comunicat pârâtului, prin poștă cu confirmare de primire, notificările nr. 251/05.05.2010 și nr. 62/18.02.2009, filele 12-14 dosar JS4 în vederea restituirii sumei, iar pârâtul a ridicat corespondența și s-a prezentat la reclamantă în data de 02.03.2009 achitând suma de 230 lei din c/valoarea drepturilor de echipament, fila 19, același dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999 „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”, iar art. 85 din același act normativ „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Prin urmare, reclamanta, pentru a recupera de la pârât suma de 898,82 lei trebuia să respecte procedură prescrisă de art. 85, citat mai sus, și să emită o dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, chiar dacă nu mai avea raporturi de serviciu cu pârâtul.
Tribunalul apreciază că dispozițiile art.84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 au caracter imperativ în ceea ce privește răspunderea patrimonială a funcționarilor publici, reclamanta neavând posibilitatea să le aplice pentru funcționarii care au înțeles să semneze un angajament de plată și să le ignore pentru cei care au refuzat.
În consecință, față de lipsa acestui act administrativ - dispoziția de imputare, care să cuprindă motivele de fapt și de drept pentru care se solicita restituirea de către pârât a sumei de 898,82 lei, și care să permită beneficiarului să îl conteste și instanței de contencios să-l cenzureze, tribunalul va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care, după ce reia motivele pentru care a înțeles să introducă acțiunea, consideră neoportună soluția pronunțată de instanța de fond, cu atât mai mult cu cât intimatul pârât înțelesese la momentul soluționării cauzei să îndeplinească de bună voie obligațiile ce rezultă din angajamentul său de plata.
Recursul nu este fondat.
Se constată că prima instanța a argumentat soluția dată prin faptul că dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 prevăd o procedură specială și imperativă de urmat în vederea recuperării pagubei, independent de semnarea sau nesemnarea unui angajament de plată, procedură care nu a fost urmată, ceea ce atrage respingerea acțiunii.
Or, acestui argument corect formulat, recurenta nu îi aduce vreo critică, vreo obiecție concretă sau vreun contraargument, mulțumindu-se să reia considerentele acțiunii de primă instanță cu privire la existența pagubei și să invoce așa numita inoportunitate a soluției primei instanțe.
În aceste condiții, acceptând ca fiind justă motivarea primei instanțe privind nerespectarea de către reclamantă a procedurii și modalității de recuperare a pagubei astfel cum aceasta este prevăzută de lege, va fi respins recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă Poliția Locală Sector 4, împotriva sentinței civile nr. 6068/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, A. Ș. L. E. F. G. D.
Grefier,
Anișoara N.
Red. L.E.F.
2 ex.
Jud. fond T.B.: D. S.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5054/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4678/2014.... → |
|---|
