Pretentii. Decizia nr. 3299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3299/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 3002/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3299
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc B. (fostă AFP B. prin DGFP Ilfov), împotriva sentinței civile nr.1729/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. N. G. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 21.12.2012, reclamantul I. N. - G., in contradictoriu cu AFP B. in conformitate cu dispozitiile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si dispozitiile art. 117 alin 1 lit. d corob. cu art. 135 C.proc.fisc a solicitat anularea decizie nr._/18.04.2012 prin care s-a stabilit cuantumul taxei de poluare; restituirea sumei de 2145 lei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, conform cu chitanta TS8 nr._ precum si obligarea la plata unei sume de bani cu titlu de dobanda legala stabilita in conformitate cu dispozitiile art. 124 din OG 92/2003.
In sustinerea cererii reclamantul a învederat urmatoarele:
Prin adresa inregistrata sub nr._.08.2012 la AFP B., a solicitat restituirea taxei de poluare in cuantum de 2145 lei, taxa ce a fost achitata cu chitanta . nr._, in vederea primei inmatriculari in Romania a autovehiculului marca Opel nr. identificare WOLOJBF_. Cererea formulata a fost solutionata cu respingere apreciindu-se stabilirea legala a taxei, raspunsul fiind inaintat prin Decizia nr_/04.09.2012 emisa de AFP B..
Reclamantul a considerat solutia de respingere a cererii ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivare, reclamantul a achizitionat prin cumparare autovehiculul cu datele de identificare de mai sus, autovehicul inmatriculat pentru prima data in Germania ( conform actelor atasate). In vederea utilizarii autovehiculului in mod legal pe teritoriul tarii, am efectuat demersurile necesare inmatricularii. Cu aceasta ocazie, in vederea inmatricularii mi s-a solicitat achitarea unei taxe special in cuantum de 2145 lei, suma achitata prin chitanta . nr_. Apreciez ca taxa achitata mi-a fost impusa abuziv motivat de urmatoarele considerente de ordin legal:
Prin legea nr. 157/2005 Romania a ratificat Tratatul de aderare la UE, efectele acestei ratificari fiind reglementate de art 148 alin 2 si 4 din Constitutie - reglementarile comunitare avand astfel caracter obligatoriu si prioritar fata de dispozitiile contrare din legea interna.
Reclamantul a arătat că, în speță, OUG 9/2012, ordonanta in baza careia a fost obligat la plata taxei de poluare mentionata (asemenea OUG nr 50/2008), stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa ce constituie venit la bugetul fondului de mediu si se gestioneaza de administratia fondului de mediu precum si obligatia de plata interna cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
. de poluare se realizeaza conform OUG 9/2012, pe baza unor criterii obiective, insa taxa de poluare instituita prin aceasta lege nu poate fi asimilata impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in Romania, intelege sa utilizeze autoturismul pe teritoriul tarii. Aceasta taxa nu este perceputa pentru autoturisme deja inmatriculate in Romania, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele inmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania dupa aducerea lor in tara. Deci pentru autovehiculele inmatriculate in Romania, aceasta taxa de poluare nu se percepe cu ocazia vanzariilor ulterioare ( dispozitiile legale ce privesc aceste autovehicule fiind suspendate de la aplicare ), ceea ce demonstreaza ca aceasta taxa se aplica in continuare ( in mod identic cu OUG 50/2008 ) doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare si este o taxa cu echivalent taxelor vamale de import.
Judecatorul national are obligatia sa aplice dispozitiile dreptului comunitar si sa asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, aceasta obligatie rezultand din dispozitiile tratatului UE.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de denumire a acesteia si textul de lege ce o prevede, are loc in continuare o discriminare a regimului fiscal aplicabilla inmatricularea unui autoturism in Romania, reprezentand in fapt o taxa similara taxei de prima inmatriculare stabilita de art 214 alin 1-3 cod fiscal, singura diferenta fiind denumirea ce a fost modificata din taxa speciala de prima inmatriculare in taxa de poluare. Rezulta ca taxa speciala de inmatriculare impusa de autoritatile romane pentru un autoturism cumparat dintr-un stat membru al UE si care era inmatriculat ., este una discriminatorie, interzisa de art. 110 primul paragraf din TCE, care trebuie interpretat, potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, in sensul ca se opune unei taxe care se aplica in practica primei inmatriculari a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, insa nu si achizitionarii in Romania a unui autovehicul de ocazie, in masura in care acesta este deja inmatriculat in acest stat.
In astfel de situatii Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu incalcarea prevederilor art. 110 din tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaza autonomia procedurala si imbogatirea fara justa cauza si ca pot fi platite si daune pentru pagubele suferite.
Pentru motivele aratate mai sus, avand in vedere si faptul ca practica judiciara care a devenit constanta in materie precum si decizia nr. 24 pronuntata in dosar 9/2011 de ICCJ, reclamantul a solicitat instanței să constate faptul ca se află in acea situtie prevazuta de lege pentru care taxa a fost impusa cu aplicarea eronata a legii, motiv pentru care a reclamantul a considerat cererea ca intemeiata si a solicitat instanței să dispună conform celor solicitate mai sus.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La data de 14.06.2013, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice B.. Pârâta a învederat că actele normative în vigoare arată faptul că instituția căreia îi revine obligația administrării și gestionării bugetului acestei taxe, în calitate de titular, este Administrația F. pentru Mediu,organului fiscal revenindu-i obligatia calcularii taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din H.G. 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozitiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare .
Pârâta a învederat faptul ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de catre Trezoreria Statului catre destinatarul acestei taxe de poluare - A. F. Pentru Mediu .
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal A. Finantelor Publice B., conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre petent, intre institutia pârâtă si reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei AFP, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii, arătând faptul că reclamantul a achitat o taxă pe poluare pentru autoturisme,invocând jurisprudența Curții Europene de Justiție, pârâta a învederat că a comunicat contribuabilului că plata taxei este legală, fiind efectuată în baza prevederilor unui act normativ în vigoare, iar în sistemul de drept românesc precedentele judiciare referitoare la cauze similare nu constituie izvor de drept și nu pot reprezenta o bază legală pentru restituirea taxei.
Pârâta a mai arătat că, această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost porom0vată această acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a facut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele nationale, ce rezulta din Constitutia Romaniei art. II al 1 si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Sustinerile reclamantului că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislatia interna a Romaniei ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, sunt neintemeiate, intrucat valorile sociale a caror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul national, atunci cand a adoptat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Pârâtul a arătat că consideră că instanta trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci cand analizează dispozitiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, sustine reclamantul, că ar incălca art.l l O paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către parți. Institutia comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare avand la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe masură ce se diminuează valoarea autovehicului, respectandu-se totusi principiul ,,poluatorul plateste".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar dupa adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul intregii Uniuni.
In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adica sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamantul nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevazuta atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achizitionate din spatiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de catre petent, nu i s-a incalcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat niciun prejudiciu.
,
Aplicand art 117 si art. 124 Cod Procedura Fiscala, coroborate, la speta dedusa judecatii, pârâta a solicitat instanței sa constate faptul ca aceasta solicitare a reclamantului, nu se incadreaza in niciuna din situatiile legale pentru a beneficia de dobanda legala.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in Romania a fost inlaturata discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se inmatriculeaza in tara noastra platesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
În concluzie, prin întâmpinare s-a solicitat instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod procedura civilă.
Prin întâmpinare, s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Sub aspectul probațiunii, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1729/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost respinsă excepția lipsei calitatii procesual pasive ca neintemeiata, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. N.-G. în contradictoriu cu pârâtele A. F. PENTRU MEDIU și AFP B., s-a dispus anularea deciziei nr._/18.04.2012. a fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de 2145 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda fiscala aferenta debitului, calculata de la data platii 23.04.2012 pana la achitarea acestuia. a fost obligată pârâta la plata sumei de 42,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
In ceea ce privește legitimarea procesual pasiva a paratei, s-a retinut ca autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor Publice, singura care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a localității de domiciliu. Or, potrivit art. 41 alin.2 C. proc. civ., Administrația Finanțelor Publice poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pârâta este insa o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale, decat sub aspectul opozabilitatii hotararii ce se va pronunta.
In consecinta, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP B. a fost respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce privește fondul cererii deduse judecații, tribunalul a reținut în fapt că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Opel, înmatriculat anterior in Germania, data primei înmatriculări 13.10.2000, conform inscrisurilor depuse la filele 5-14 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 2145 lei, conform chitanței nr._ din 23.04.2012.
Taxa de poluare a fost stabilita prin decizia nr._ din 18.04.2012 emisa de parata.
Tribunalul a considerat că reclamantul este indreptatit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgenta nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Tribunalul a constatat că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor Legii nr.9/2012.
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Din dispozițiile legii nr. 9/2012 –forma in vigoare- rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art., 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Prin urmare, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. raman actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
In consecința, instanța retine ca legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecința, instanța a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr._/18.04.2012, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2145 RON achitată conform chitanței nr._ din 23.04.2012, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. a obligatt parata AFP B. care a emis deciza si a incasat contravaloarea sumei la plata cheltuielilor de judecata, taxa de timbru si timbru judiciar, potrivit chitantelor depuse la filele 27,28 dosar.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc B. (fostă AFP B. prin DGFP Ilfov), criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
I. Invoca excepția lipsri calitatii procesuale pasive a DGFP Ilfov si a Administrației Finanțelor Publice B..
Învederează faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia imnatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comimitar si in scopul sigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protecția mediului. De asemenea, prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i obligația calcularii taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din H.G. 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din Încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu",
Menționează că actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H,G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de la Trezoreria Statului către destinatarul taxei - Administrația F. Pentru Mediu - respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la căre aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6)În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7)Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8)Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.l6 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre institutia pârâtă si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care invocă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a organelor fiscale, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Pe fondul cauzei arata ca această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune. Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mm scăzută. în aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare 4 mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constitutia României art. 11 al.l si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana. Susținerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, intrucat valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci cand a adoptat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E. Considerăm că instanta trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci cand analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar incălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către părți. Aarată faptul ca institutia comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxa de poluare avand la baza principiul ca nivelul taxei de poluare sa se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculul, respectandu-se totuși principiul ,,poluatorul plătește". In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar dupa adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul intregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adica sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual. De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzută atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a incalcat acestia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, în Romania a fost înlăturată discriminarea cu privire la plata acestei taxe în sensul ca în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculeaza în tara noastra plătesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
Avand in vedere cele arațate, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot sentința recurata, pronuntata de Tribunalul Ilfov - Sectia Civila in acest dosar si pe cale de consecința respingerea cererii formulata de reclamant ca nelegala si neintemeiata.
In drept: art. 483 si urmatoarele Cod procedura civilă.
Deși au fost legal citați, intimatul reclamant I. N. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins excepția lipsei calitatii procesual pasive a pârâtei AFP B., avându-se în vedere faptul că, reclamantul a solicitat anularea a deciziei de calcul a taxei de poluare emisa de către parata AFP B. și restituirea sumei încasată cu titlu de taxă poluare de către această pârâtă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Pe fondul cauzei, Curtea retine că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Opel, înmatriculat anterior in Germania, data primei înmatriculări 13.10.2000, conform inscrisurilor depuse la filele 5-14 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 2145 lei, conform chitanței nr._ din 23.04.2012.
Taxa de poluare a fost stabilita prin decizia nr._ din 18.04.2012 emisa de parata.
Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, reținând încălcarea normelor de drept comunitar în ce privește obligația plății taxei de poluare.
Coroborând dispozițiile art. 4 și art. 2 lit. a, g-l) din Legea nr. 9/2012, art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2012, cu situația de fapt reținută în privința intimatei reclamante, Curtea constată că refuzul exprimat de către recurentă pârâtă este exprimat cu exces de putere, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cererea formulată de către reclamant vizează situația înmatriculării în evidențele din România a unui autoturism anterior înmatriculat în Germania, second-hand, neînmatriculat anterior în România, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a raportate la art. 2 lit. a și h din același act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că în privința autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în evidențele din România, pentru care nu a fost achitată la data primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea nr. 571/2003, respectiv taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, republicată, la data transcrierii primului transfer al dreptului de proprietate în România, o astfel de taxă la data formulării cererii adresată de către reclamant pârâtului pe cale administrativă și la data formulării răspunsului la procedura prealabilă, nu era datorată, fiind suspendată până la data de 01.01.2013 obligația stabilită prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, iar în măsura în care o astfel de taxă a fost achitată începând cu data de 01.01.2012, urmează a fi restituită la solicitarea solicitantului.
Coroborând aceste împrejurări, Curtea constată, prin urmare, că rațiunea adoptării hotărârilor în cauzele T. și N. împotriva României subzistă și în prezenta cauză, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 110 TFUE în sensul nerespectării principiului nediscriminării fiscale între cele două categorii de autoturisme, respectiv cele second-hand, anterior înmatriculate într-un alt stat membru(pentru care potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 există obligația plății taxei de poluare) și acelea second-hand, deja înmatriculate pe teritoriul României, și pentru care, chiar și la data transferului dreptului de proprietate, până la data de 01.01.2013, nu exista în fapt și în drept obligația achitării, fiind încadrate în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din același act normativ, descurajându-se astfel circulația bunurilor în interiorul U.E., aceasta fiind interpretarea art. 110 din TFUE, obligatorie pentru autoritățile interne în temeiul disp. art. 11 și 148 alin. 2 din Constituția României, respectiv Legea nr. 157/2005 privind aderarea României la U.E.
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 4 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc B. (fostă AFP B. prin DGFP Ilfov), împotriva sentinței civile nr.1729/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. N. G. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
C. D.
Red.jud.U.D./2 ex.
Tribunalul Ilfov-Secția Civilă
Jud.fond.N. M. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4678/2014.... | Alte cereri. Încheierea nr. 15/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
