Pretentii. Decizia nr. 4549/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4549/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 2303/87/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4549
Ședința publică din data de 2 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1071/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. I. L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta – pârâtă și intimatul – reclamant au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1071/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. si ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU si au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2674 lei, reprezentand taxă de poluare cu dobanda aferenta calculata potrivit Codului de procedură fiscală.
De asemenea au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 39,30 lei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs AFP A. care a solicitat admiterea recursului si casarea sentintei atacate.
De asemenea a invocat faptul ca hotararea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă)
A invocat faptul ca sentinta este pronunțata dupa data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Considera ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
Instanta ar fi trebuit sa tina cont de faptul ca CJUE nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar în condițiile în care petiționarul a ignorat dreptul său conferit prin Legea nr. 9/2012 de a se adresa organului fiscal emitent al deciziei de calcul al taxei pe emisiile poluante pentru recalculare și restituire a diferenței rezultate.
Practica instanței de fond este aproape unitara și in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătoreasca să aiba efecte peste prevederile legale in materie.
In loc să lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor calcul al taxei pe poluare, deși din argumentația expusă, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat în sensul admiteri: noțiunilor, în special în această speța în care reclamantul nu a solicitat restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:,,Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga un stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa în cauza a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
Jurisprudența europeana cu privire la taxarea altor produse nu are nicio legătură cu cauza de față, relevant fiind doar faptul ca Legea nr. 9/2012 nu a fost afectată de pronunțarea unei hotărâri preliminarii prin care să fie sancționată ca neconformă cu dreptul european și, având în vedere că această lege cuprindea și măsuri reparatorii pentru cei ce au plătit o astfel de taxă în temeiul reglementarilor pe care le-a abrogat.
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 488 pct. 8 cod procedura civila.
Intimatul reclamant a depus intampinare la 20.01.2014 prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 488 cod procedura civila, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala.
Sumele, a caror restituire a fost dispusa de catre instanta de fond, nu erau datorate si au fost achitate in plus fata de prevederile Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, care potrivit art. 148 al. 2 din Constitutia Romaniei, avea prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Astfel taxa, denumita taxa de poluare nu este aplicabila si autovehiculelor care deja au fost inmatriculate pe teritoriul Romaniei.
In mod corect instanta de fond a retinut ca in cauza erau aplicabile prevederile OUG nr. 50/2008, deoarece plata taxei a fost facuta in anul 2008.
Asa fiind nu se pot retine sustinerile recurentei ca in cauza erau incidente prevederile din legea nr. 9/2012, legea care nu era in vigoare la momentul achitarii taxei de poluare de catre reclamant.
Tot corect a retinut instanta de fond ca taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Prin urmare taxa este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale deoarece se aplica autoturismelor deja inmatriculate . UE, fara ca in acelasi timp sa fie aplicabila si autoturismelor care au mai fost inmatriculate in Romania.
Daca taxa ar fi fost impusa numai autovehiculelor noi, care nu ar mai fi fost niciodata inmatriculate in Romania sau in alt stat membru al UE, atunci taxa nu ar mai fi avut acest efect echivalent unor taxe vamale.
Se constata incalcarea Tratatului Comunitatii Europene si implicit restrictionarea prin aceasta taxa a liberei circulatii a marfurilor in interiorul UE.
Prevederile din Tratat incalcate produc efecte directe si dau nastere unor drepturi individuale pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze, asa cum in mod constant a statuat in nenumarate hotarari Curtea Europeana de Justitie.
Indiferent daca legea fiscala din Romania are caracter special sau imperativ, conflictul dintre o lege interna si o dispozitie dintr-un tratat constitutiv al Uniunii Europene si celelalte reglemetari comunitare, se solutioneaza, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, potrivit prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei.
Astfel prevederile din tratate si reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
D. daca prin tratatul de aderare s-ar fi prevazut anumite derogari, precum si termene de la care anumite reglementari devin obligatorii, atunci s-ar fi aplicat dispozitiile legilor interne.
In cazul de fata insa nu exista nici o derogare de la aplicarea prevederilor Tratatului CE in privinta interdictiei de instituire a unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora.
Nu are relevanta asadar ca taxa era prevazuta de legislatia interna atata timp cat aceasta contravenea aquis-ului comunitar care avea prioritate fata de legislatia interna.
Referitor la prevederile legii nr. 9/2012 si la faptul ca acet act normativ prevedea un termen in care se recalcula taxa si se restituia diferenta, pentru cei ce au achitat aceasta taxa in temeiul OUG nr. 50/2008 se constata ca reclamantul nu a formulat o asemenea solicitare catre parata, acesta considerand ca intreaga taxa si nu numai o parte a acesteia este contrara art. 90 din TICE.
In acest context era lipsit de relevant daca CJUE s-a pronuntat sau nu cu privire la dispozitiile legii nr. 9/2012.
Reclamantul a formulat cerere de restituire catre parata (fila 11 din dosarul de fond), cerere la care parata a raspuns prin adresa de la fila 12 din acelasi dosar, astfel ca nu era necesara nici efectuarea unei proceduri prealabile si nici formularea unei cereri in temeiul legii nr. 9/2012, fata de raspunsul comunicat.
Hotararea atacata este, prin urmare, legala si temeinica iar recursul formulat de parata AFP A., in prezent AJFP TELEORMAN este nefondat.
Nu trebuie sa existe un document al institutiilor UE care sa stabileasca expres ca taxa este contrara Tratatului CE, deoarece instantele nationale sunt competente ca atunci cand constata ca o prevedere nationala este contrara acestui tratat sa aplice direct prevederile tratatelor Uniunii si sa inlature de la aplicare legislatia interne contrara acestora.
Contrar sustinerilor recurentei jurisprudenta recenta a CJUE prevede ca, « un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, formă a discriminării care se poate aprecia prin lipsa de neutralitate a taxei de poluare », cauza C-402/09 – T. versus statul român, cum in mod corect a retinut instanta de fond.
In baza celor retinute mai sus si a dispozitiilor art. 488 cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1071/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. I. L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. V. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4700/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 690/2014. Curtea de... → |
|---|
