Despăgubire. Decizia nr. 5058/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5058/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 18218/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 5058
Ședința publică de la 16 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant S. G. împotriva sentinței civile nr.5451/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant S. G., personal și intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin avocat M. A. A., cu împuternicire recurentul - reclamant S. G..avocațială . nr._/2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 08.05.2014 Tribunalul București a înaintat înscrisurile depuse de recurentul-reclamant pentru acest dosar.
Recurentul-reclamant depune chitanța nr. ACC_, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de depunerea la dosar de către recurentul-reclamant a chitanței nr. ACC_, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și constată legal timbrată cererea de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de recurs.
Recurentul - reclamant S. G., personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât arată că în prezenta cauză nu se poate reține un caz de refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr. 554/2004. Totodată solicită instanței să aibă în vedere HCGMB nr. 242/2005 și HCGMB 161/2004, precum și faptul că pârâtul a comunicat reclamantului că dosarul său este incomplet, dovadă fiind corespondența purtată între părți.
CURTEA,
Deliberând, constata:
Prin sentinta civila nr. 5451 din data de 07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ / 2012, instanța a dispus și a reținut:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 18.05.2012 sub nr._ reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin primar general a solicitat obligarea acestuia în baza prevederilor Legii nr. 341/2004, art.5, alin. l, lit. c, să-i atribuie un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fără licitație, precum și obligarea pârâtului la plata unor penalități, în cuantum de 900 (nouă sute) lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că este posesor al certificatului .-S, nr._, având titlul de luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite, certificat preschimbat conform dispozițiilor Legii nr. 341/2004 de către Guvernul României prin Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, astfel că beneficiază de toate drepturile conferite de către Legea 341/2004, potrivit art. 5 alin. l lit. c) având dreptul la: cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii. Reclamantul a arătat că a solicitat atribuirea dreptului născut prin lege, dar, Registratura Primăriei Municipiului București nu i-a primit cererea trimitându-l la Registratura Direcției Generale de Asisteță Socială pentru depunerea solicitării sale de atribuire a spațiului comercial stabilit prin Legea 341/2004, însă, nici Registratura Direcției Generale de Asistenta Sociala nu i-a primit cererea invocând faptul că este necesar să depun acte suplimentare. de aceea, plecând de la considerentul că autoritatea locala face un abuz cand îi solicita acte suplimentare față de cele stabilite prin lege, a procedat la depunerea solicitării prin Secretariatul General al Guvernului, care o va trimite către autoritatea competentă, în acest fel îndeplinind procedura cererii prealabile. Cererea prin care a solicitat autorității locale îndeplinirea obligațiilor a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului sub nr. 38/12.01.2012, urmând ca după ce Secretariatul General al Guvernului va transmite documentele sale către autoritățile competente să i se comunice și nr. de înregistrare de la acestea, cerere pentru care, consideră, ca a trecut perioada rezonabilă de rezolvare a acesteia. Apreciază reclamantul că are calitate de persoane vătămate potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, eventuala susținere a pârâtului în sensul că nu a fost epuizată procedura administrativă care implică stabilirea unei liste cuprinzând ordinea de atribuire a spațiilor fiind nefondată deoarece aceasta trebuia să asigure cadrul administrativ astfel încât beneficiarii art. 5 alin. 1 lit. c) să beneficieze de dreptul lor.
Au fost atașate acțiunii, în copie, certificat de emis de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor, legitimație, carte de identitate, precum și copia cererii înregistrată la Secretariatul General al Guvernului, la data de 12.01.2012, sub nr. 38, practică judiciară.
Legal citat, pârâtul M. București prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; a atașat dosarului, înscrisuri referitoare la stadiul de soluționare a solicitării reclamantului.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4 și de următoarele drepturi:.. c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii”.
Din înscrisurile aflate la filele 34-36, rezultă că dosarul constituit urmare cererii depuse de reclamant la data de 12.01.2012, sub nr. 38, nu este complet, dar și că acesta nu a urmat procedurile stabilite de legislativul municipiului București- Consiliul General-prin Hotărârile nr. 161/2010 privind aprobarea listelor cu ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor legii nr. 341/2004 a recunoștintei față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 și abrogarea Hotărârii C.G.M.B. nr. 131/2010 și nr. 242/2005privind aprobarea documentelor obligatorii, procedurilor și a criteriilor de întocmire a listei privind atribuirea de spații cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarilor prevederilor Legii recunoștintei față de eroii-martiri și luptători care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004.
Potrivit prevederilor HCGMB nr. 161/2010 și nr. 242/2005, adoptate tocmai pentru punerea în aplicare a Legii nr. 341/2004, deoarece nici legea și nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu conțin criteriile de prioritate între deținătorii de certificate, solicitanți de spații, dreptul reclamanților de a le fi repartizat un spațiu cu altă destinație decât cea de locuință în municipiul București este condiționat de înscrierea acestora de lista cu ordinea de prioritate a beneficiarilor Legii nr. 341/2004 pentru atribuirea spațiilor cu altă destinație, conform HCGMB nr. 242/2005, deoarece, și alte persoane, la fel de îndreptățite, au formulat cereri în temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din lege, cu mult înainte de 12.01.2012 și așteaptă repartiția.
Tribunalul nu poate reține susținerile reclamantului potrivit cărora trebuie să i se asigure de îndată spațiul solicitat deoarece singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească este cea de deținere a unui certificat de revoluționar, cât timp sunt mai multe persoane care îndeplinesc aceeași unică condiție și solicită un drept similar, iar din lecturarea art. 5 lit. c) din Legea nr. 341/2004 rezultă că acest drept se referă la cumpărarea sau închiriere cu prioritate și fără licitație a unor spații din fondul de stat, ceea ce presupune, prin însăși ipoteza logică de reglementare, existența unor spații comerciale sau de prestări servicii în fondul de stat și că, dintr-o categorie mai largă de potențiali beneficiari, aceștia, pe de o parte, au prioritate la cumpărare sau închiriere, iar, pe de altă parte, au dreptul de a cumpăra sau închiria, fără licitație. Depunerea cererii de către reclamant prin intermediul Secretariatului General al Guvernului, dovedește numai că acesta a intenționat obținerea unui drept prin nerespectarea drepturilor celorlalți deținători de certificate de revoluționar, legal emise.
Prin urmare, tribunalul pentru considerentele expuse apreciază că reclamantul nu a dovedit existența vreunei vătămări a drepturilor sale, condiție prevăzută expers de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul art. 8 și art. 18 din același act normativ, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Așa fiind, instanța de fond respinge acțiunea formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței Civile nr. 5451/07.11.2013 a declarat recurs S. G., care solicită admiterea recursului, sa modifice Sentința in totalitate si sa oblige M. București prin Primar General, în baza prevederilor Legii nr. 341/2004 și să-i atribuie un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafața utila de pana la 100 mp din fondul de stat, fie prin cumpărare, fie prin închiriere, fara licitație.
Obligarea paratului la plata unor penalități, către reclamant, in cuantum de 800 (opt sute) lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii si pana la îndeplinirea efectiva a obligației.
Recurentul critică soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului pentru motiv că nu ar avea dosarul complet si a nu ar fi urmat anumite proceduri, astfel, respingând cererea ca neîntemeiata.
Desi, reclamantul a arătat faptul ca in cazul persoanelor beneficiare ale prevederilor art. 5, alin. 1, lit. c) din Legea 341/2004, acestea nu trebuie sa dovedească îndeplinirea unor condiții suplimentare, in afara celei referitoare Ia dovada calității de revoluționar, pentru ca in acest sens stipulează dispozițiile art. 29 din Hotărârea nr.1412/02.09.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoștinței fata de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la V. Revoluției Romane din Decembrie 1989 - nr. 341/2004, publicata in Monitorul Oficial nr.836 din 10 Septembrie 2004:
art. 29 - La acordarea drepturilor prevăzute la art. 5, alin. (1), lit. c) din Legea 341/2004 nu se solicita beneficiarilor îndeplinirea de condiții suplimentare, cu excepția celei referitoare la dovada, potrivit prezentelor norme metodologice, calității deținute in baza Legii nr. 341/2004.
Eventuala obligare a reclamantului la a depune orice alt înscris cu excepția celui prevăzut de art. 29 din Hotărârea nr. 1412/2004 privind dovedirea calității de luptător este nelegala, având in vedere ca printr-un act normativ de nivel inferior, respectiv HGCMB nr. 242/2005 si 161/2010. nu se pot stabili obligații suplimentare celor prevăzute in actele normative superioare.
Paratul nu are competenta si nici atribuții cu privire la stabilirea de condiții, criterii si întocmirea de liste de priorități fata de beneficiarii Legii nr.341/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin 2 lit. c) si alin. 5 lit. a) si b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, paratul are atribuții privind administrarea domeniului public si privat al ( )municipiului in ceea ce privește darea in administrare, concesionare sau închirierea bunurilor proprietatea publica a (...) municipiului, (...), in condițiile legii, precum si vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate private a (...) municipiului, in condițiile legii.
Or, in speța de fata, "condițiile legii" sunt prevăzute in mod clar si fără echivoc in textul art.5 alin (1) lit. c) din Legea 341/2004, precum si in textul art.29 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1412/2004.
Dacă paratul ar fi avut drept de reglementare (HCGMB nr.242/2005 si 161/2010) cu privire la stabilirea de condiții, criterii si întocmirea de liste de prioritate privind atribuirea de spatii cu alta destinație decât aceea de locuința, aceasta reglementare ar trebui sa privească toate persoanele fizice si juridice care solicita atribuirea de spatii cu alta destinație decât aceea de locuința (spatii comerciale) si nicidecum doar pentru beneficiarii Legii nr.341/2004.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.2 din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociații si fundații, autoritățile administrației publice locale, in speța si paratul, au competenta de a întocmi lista de prioritate pentru atribuirea unor spatii pentru sediul social al acestor persoane juridice si nu pentru altceva. In aplicarea dispoziției legale obligatorii, mai sus menționata, Paratul nu a binevoit sa emită o reglementare, spatiile pentru aceste persoane juridice atribuindu-se dupa bunul plac al Paratului.
Nici legea nr.341/2004, modificata si completata, nici un alt act normativ nu prevăd condiții de prioritate, deoarece, aceasta ar constitui o îngrădire a dreptului, ceea ce ar conduce la sancționarea statului pentru nerespectarea drepturilor si libertăților.
Concret, persoanele care, inainte de apariția Legii 341/2004, au primit spațiu comercial, nu mai au dreptul la un alt spațiu comercial, ceea ce este corect si drept. Evidenta acestor drepturi atribuite de către autoritatea locala, in mod evident, o are chiar autoritatea locala. Tinand cont de acest aspect, este clar faptul ca autoritatea locala face un exces de putere prin solicitarea unor documente care nu au nici o relevanta cu privire la cererea reclamantului.
Se solicită instanței să remarce ca tribunalul a judecat total eronat solicitarea subsemnatului, neluand in seama prevederile art.13 alin 1 si 2.
(l) Ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale sunt obligate să urmărească și să asigure aplicarea prevederilor prezentei legi.
(2)Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a celor vinovați, in condițiile legii."
Din păcate, uneori, datorita, unei insuficiente aplecări asupra cererilor, petentiilor si printr-o judecata sumara si exprimare complicata făcuta de anumite persoane din aparatul justiției, ajungem in situația in care, autoritățile locale, desi, sunt obligate sa înfăptuiască ceea ce legea stabilește, tergiversează acordarea unui drept, pe perioade cu certitudine nerezonabile. In cazul de fata se poate imputa autorității locale refuzul atribuirii unui spațiu comercial in condițiile Legii nr.341/2004. întrucât subsemnatul reclamant am îndeplinit condițiile legale stabilite de către Legea 341/2004 si Normele Metodologice de aplicare a acesteia nr.1412/2004. pentru ca am depus absolut toate documentele solicitate de către autoritatea locala.
Din cuprinsul sentinței civile, chiar instanța constata ca formal paratul a solicitat documente suplimentare.
Instanța de fond nu a ținut cont de nici unul dintre argumentele invocate in acțiune, nici măcar de faptul ca prin articolul 12 din Legea 341/2004 - Prefecturile sunt obligate sa transmită trimestrial Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 liste nominale cu situația acordării drepturilor ce revin persoanelor prevăzute de prezenta lege, nici de articolul 13 alin. l prin care ministerele si celelalte instituții ale administrației publice centrale sunt obligate sa urmărească si sa asigure aplicarea prevederilor Legii 341/2004 si alin. 2 din Legea 341/2004 unde se scrie, nerespectarea prevederilor Legii 341/2004 atrage, dupa caz, răspunderea disciplinara, administrativa, civila sau penala a celor vinovați.
Susținerea că atribuirea dreptului se face numai după parcurgerea procedurilor administrative este netemeinica, deoarece, pe langa faptul ca aceste proceduri stabilite de HCGMB 242/2005 si 161/2010 exced cadrului legii, nici măcar nu se pun in practica, ceea ce ne arata ca aceasta procedura invocata nu este decât o modalitate de neacordare a dreptului stabilit de lege. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întemeiată pe dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., având în vedere faptul că reclamantul a parcurs procedura în vederea obținerii dreptului sau trebuie reținut, în esență, că autorității administrative pârâta ii revine obligația de a atribui într-un termen rezonabil dreptul reclamantului.
Tribunalul a reținut faptul ca inaintea reclamantului au solicitat spațiu comercial si alte persoane beneficiare ale drepturilor prevăzute in legea nr.341/2004, modificata si completata, lucru total adevărat, in schimb nu l-a interesat nici un moment daca pentru aceste solicitări s-a atribuit spațiul.
Nu s-a atribuit spațiul prevăzut de lege, desi, exista cereri si din anul 1992.
O parte dintre solicitanții dinaintea sa au incetat din viata, iar, autoritatea locala nu si-a îndeplinit obligația legala.
Recurentul arata ca parata detine si liste cu spatii comerciale insa prefera sa le tina închise.
Solicită instanței să constate ca au trecut si 20 de ani de la depunerea listelor de prioritate si se afla in același stadiu de rezolvare ca la început.
Art.5 prevede atribuirea unui spațiu comercial sau a unei suprafețe de teren, autoritatea locala spunând doar ca nu are spațiu comercial, nevorbind deloc despre a doua posibilitate pe care legea a prevazut-o.
În concluzie, recurentul arată că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce ii revin potrivit legii, astfel că doar din cauza culpei ei reclamantul nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor de soluționare a cererilor nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantului.
De asemenea, nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind atribuirea dreptului, autoritatea administrativă în cauză, încalcă dreptul la respectarea bunurilor reclamantului, iar in considerarea art. 6 din C.E.D.O., precum si a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. I adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitată să statueze și să concretizeze dreptul său are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor in cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
De altfel, instanța de fond in mod greșit soluționează acțiunea reclamantului tinand cont de HCGMB nr. 242/2005 si 161/2010, deși aceasta este vădit in afara cadrului legal, fiind un act normativ de nivel inferior si ca nu poate modifica sau completa un act normativ de nivel superior, aceasta fiind netemeinica si ilegala din următoarele motive:
este discriminatorie, deoarece, se refera numai la beneficiarii Legii nr.341/2004
este ilegala, deoarece, contravine dispozițiilor referitoare la ierarhia actelor normative din Legea nr.24/2000 (r2), art.5 alin. l) lit. e) din Legea 341/2004 si art. 29 din N.M. aprobate prin HG 1412/2004
este netemeinica, deoarece, se limitează doar la stabilirea de documente obligatorii, proceduri si criterii de întocmire a listelor de prioritate, fara a reglementa atribuirea in concret a spatiilor comerciale sau de prestări servicii. Totodată, se limitează doar la spatiile construite, or, legiuitorul a prevăzut in textul art.5 alin 1) lit. e) teza a II-a din Legea nr.341/2004 si posibilitatea atribuirii unei suprafețe de teren pentru construirea de spatii comerciale sau de prestări servicii, situație despre care Paratul nu face vorbire in cuprinsul HCGMB nr.242/2005 sau 161/2010.
Recurentul solicită sa admiterea recursului asa cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate si pe fondul cauzei sa admiterea cererii de chemare în judecată..
In drept, invoca dispozițiile art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 411 alin. l Cod Procedura Civila, solicit sa procedați la judecarea prezentei cereri chiar si in lipsa pârtilor legal citate.
Intimatul a depus întâmpinare la cererea de recurs a recurentului-reclamant S. G. împotriva Sentinței civile nr. 5451/07.11.2013 prin care a fost respinsa acțiunea ca neîntemeiată, prin care solicita respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat, Curtea urmează să îl respingă ca fiind neîntemeiat.
Potrivit art. 5 alin. alin. l lit. c. din Legea nr. 341/2004: "Persoanele prevăzute la art. 3 alin. [1] lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: (…) c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestări de servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m2. inclusiv în indiviziune. sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 m2 din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări de servicii:"
Curtea mai constată că în vederea aplicării dispozițiilor legale ce conferă persoanelor cărora le-a fost conferit titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 dreptul de a cumpăra/închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, un spațiu comercial, a fost adoptată Hotărârea CGMB nr. 242/2005. Prin această hotărâre a fost stabilită procedura administrativă de soluționare a cererilor formulate de persoanele îndreptățite conform art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 341/2004, fiind aprobate criteriile și punctajele aferente acestora, precum și procedura în baza cărora se va întocmi lista și se va stabili ordinea de atribuire a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință.
Curtea constată că legalitatea acestui act administrativ nu a fost pusă în discuție în cauză, pe cale de excepție de nelegalitate, dar nici contestată pe cale de acțiune în anulare act administrativ, fiind deci pe deplin aplicabil.
Conform anexelor 2 și 4 a HCGMB nr. 242/2005, Comisia de analiză a dosarelor va acorda punctaje pe fiecare raport de evaluare, pentru fiecare solicitant în parte, după care se va stabili lista persoanelor îndreptățite, în ordinea descrescătoare a punctajelor acordate, listă ce este făcută publică prin afișare, cu drept la contestație administrativă în termen de 10 zile calendaristice. După soluționarea contestațiilor/expirarea termenului, lista va fi modificată sau completată dacă se impune și înaintată spre adoptare în plenul CGMB. După adoptarea listei de către CGMB, spațiile vor fi atribuite în ordinea stabilită prin listă și în funcție de disponibilitățile domeniului privat al municipiului București, de către administratorul fondului imobiliar din care face parte spațiul respectiv, în baza ordinului de repartizare emis de PMB. Lista pentru atribuirea spațiilor cu altă destinație este supusă anual dezbaterii CGMB, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de HCGMB.
În speță, reclamantul nu a invocat și nu a făcut dovada că ar fi contestat punctajul acordat acestuia de comisia de analiză a dosarelor administrative, că ar fi contestat ordinea la care este situat pe listă în termenul prevăzut de HCGMB sau împrejurarea că ordinea aprobată de CGMB nu ar fi fost respectată.
Temeinicia acțiunii nu poate fi reținută doar prin raportare la dispozițiile legale ce reglementează dreptul a cumpăra/închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, un spațiu comercial.
Curtea subliniază că din analiza art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. h) și i), art. 8 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, trebuie făcută distincția între nesoluționare în termenul legal a unei cereri presupunând faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen și, respectiv, refuz nejustificat de a soluționa o cerere care este definit ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Prin acțiunea de față, invocând o pretinsă nesoluționare în termen a cererii formulate, reclamantul practic urmărește în realitate cenzurarea unui pretins refuz nejustificat și obținerea atribuirii spațiului prev. de art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 341/2004.
În plus, din textul art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 se deduce implicit condiția existenței unui astfel de spațiu comercial sau de prestări servicii disponibil în patrimoniul autorității.
Altfel spus, din analiza textului legal amintit rezultă că dreptului beneficiarilor nu îi poate fi asociată vreo obligație a autorității publice de achiziționare de spații pe care să le pună la dispoziția celor ce pot invoca art. 5 alin. 1 lit. c) din lege, ci doar obligația de a atribui cu prioritate spațiile disponibile, existente în patrimoniul autorității la momentul relevant, adică acela al analizei cererii.
Pe cale de consecință, în prezența unui număr de spații mai mic decât numărul cererilor în concurs formulate potrivit art. 5 alin. 1 lit. c) din lege, este necesar să existe anumite criterii de departajare a solicitanților.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat pretins de reclamant de recunoaștere a dreptului și emitere a actului administrativ - ordinul de repartizare.
Astfel, deși recurentul a depus in calea de atac adresa nr._/28.06.2010 a CGMB-AFI emisa unui alt beneficiar, nu a dovedit ca este îndreptățit să fie clasat pe o poziție superioară sau că există spații disponibile suficiente în prezent pentru atribuire (având in vedere data adresei, anterioara demararii litigiului de față), iar paratul nu a refuzat nejustificat un drept prevăzut de legea nr. 341/2004, fiind in imposibilitate obiectiva de aplicare a acestor dispoziții legale in raport de spațiile disponibile si cererile ce trebuiesc soluționate înainte de cererea reclamantului.
Cu alte cuvinte, parcurgerea unor etape administrative reglementate prin acte normative în vigoare (HCGMB nr. 161/2010 și HCGMB nr. 242/2005) nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului pentru a fi incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 și prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In fine in ceea ce priveste criticile recurentului in sensul ca nu s-au avut in vedere dispozitiile art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 341/2004 care fixează în sarcina ministerelor si celorlalte instituții centrale obligatia sa asigure respectarea dispozitiilor legii, ca potrivit art. 12 din lege prefecturile au obligatia transmiterii SSPR listelor cu situația acordării drepturilor ce revin persoanelor prevazute de lege, Curtea constata ca acestea exced cadrului procesual stabilit la fond, precum si obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant S. G. împotriva sentinței civile nr.5451/07.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. C.M.F
2ex/……
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2983/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 7876/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
