Pretentii. Decizia nr. 7673/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 7673/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2226/116/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.7673

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - M. D.

JUDECĂTOR - A. M.

JUDECĂTOR - M. M. P.

GREFIER - E. S.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 2073/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M. și intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, având ca obiect pretenții - taxa prima înmatriculare.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:

Curtea dispune repunerea cauzei pe rol având în vedere faptul că nu mai subzistă motivul de suspendare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-214/2013, C. împotriva României și C-97/2013, C. contra României, iar față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă reține recursul spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 04.09.2012 și înregistrată sub nr._ reclamantul V. M. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 4305 lei reprezentând taxă de poluare, care va fi actualizată începând cu data plății și până la data plății efective, cum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand marca Wolkswagen Passat. Pentru a înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 4305 lei conform OUG nr. 50/2008, însă apreciază că taxa percepută este în contradicție cu reglementările UE acceptate și de România. Astfel, se arată de către reclamant că potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României și în raport de dispozițiile art.30, art. 34 și art.110 (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prevederile OUG nr. 50/2008 sunt inaplicabile. Mai arată reclamantul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Ca urmare a efectului direct al art.30, art.34 și art.110 (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, reclamantul solicită să se constate că prevederile OUG nr. 50/2008 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot prima în continuare ca aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia, că taxa specială achitată a fost încasată în contul bugetului de stat, cu încălcarea art. 110(1) din Tratat. Față de considerentele menționate, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept a invocat dispozițiile art. 90 (primul paragraf) din Tratatul CE (actualmente art.30 art.34 și art. 110, paragraful I din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene).

In termen legal, pârâta DGFP Călărași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere că reclamantul este arondat fiscal pârâtei AFPM Călărași iar actul contestat este emis de aceasta instituție.

La termenul din data de 18.10.2012, reclamanta a solicitat scoaterea din cauză a pârâtei D.G.F.P. Călărași și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice Călărași, lucru de care s-a luat act prin încheierea de la acea dată .

Prin sentința civilă nr. 2073/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ , a fost admisă cererea reclamantului V. M. formulată în contradictoriu cu pârâta AFP Călărași; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4305 lei; la această sumă se va calcula dobânda legală calculată de la data de 17.07.2012 și până la data achitării efective; a fost respins capătul de cerere privitor la cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate in fata dreptului național astfel cum s-a reținut in cauzele T. si N. contra României . Prin deciziile pronunțate în cauzele sus arătate CJUE a stabilit in mod neechivoc ca taxa pe poluare încalcă prevederile art.34,36 si 110 din TFUE și este, discriminatorie si ilegală. Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012 preia practice reglementarea anterioara; În lumina jurisprudenței CJUE în cauza Simmenthal SPA, pârâtul trebuie sa accepte ca legislația naționala trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens in care are obligația de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar. Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constituția României și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.

Potrivit textului constituțional amintit, „ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restricțiile cantitative la import si alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre „respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica direct sau indirect, produsele naționale similare". Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restricțiilor la import.

Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau in România, ci in UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul național in cazul unei noi înmatriculări, in urma transferului proprietății. Totodată a fost încălcat și art. 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România. Astfel, cei care doresc sa înmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja înmatriculate pe teritoriul României si pentru care nu s-a plătit niciodată taxa auto, nu sunt obligați la plata taxei pentru emisiile poluante in timp ce alții care sunt proprietari de autovehicule second hand din spațiul comunitar din spațiul comunitar nu pot obține înmatricularea acestora fata a achita taxa pentru emisiile poluante.

Pentru aceste motive, urmează a admite cererea și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4305 lei c/val taxă de poluare. În temeiul art. 1849 alin 1 C.civil, urmează a obliga pârâta la plata dobânzii legale aferente taxei plătite, de la data efectuării plății (17.07.2012 ) și până la data plății efective. Urmează a respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtei de a nu aplica cu prioritate dreptul comunitar, contrar dreptului național, pârâta neavând atribuții jurisdicționale iar culpa este un element al răspunderii civile delictuale potrivit dispozițiilor art. 1357 C.civil.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, solicitând casarea sentinței, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au invocat, în esență: greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisii poluante în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art. 90 prg 1; greșit acordare a dobânzii.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurente, față de disp. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Cu privire la motivul de recurs legat de greșita aplicare a legii, Curtea constată că din actele dosarului că intimatul-reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului second hand marca VOLKSWAGEN PASSAT nr. identificare WVWZZZ3BZYE281885, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 17.03.2000.

Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul a achitat în baza art. 4 din Legea nr. 9/2012 o taxă pe emisii poluante în cuantum de 4305 lei.

Curtea va constata că, într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, la data plății taxei de către reclamant era aplicabil regimul juridic al taxei pe emisii poluante instituit de Legea nr. 9/2012, fiind obligatorie plata taxei în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.

Curtea va constata că la data plății taxei de către reclamant erau suspendate dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care instituiau obligația de plată a taxei pentru emisii poluante și proprietarilor de autovehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare. Așadar, regimul juridic al taxei în urma suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 a devenit asemănător celui instituit de OUG nr. 50/2008, fiind obligatorie plata taxei pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.

De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..

Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.

Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 17.03.2000, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.

În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).

În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.

Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.

Analizând separat cele doua situatii, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze,respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.

În privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:

40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).

41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).

44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.

47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.

În concluzie, CJUE a reținut că sistemul de plată a unei taxe pe poluare, având la baza anumite criterii precum cel din OUG nr. 50/2008 nu este în esență, de natură a încălca normele comunitare, care a fost înmatriculat anterior pe teritoriul României și a fost supus (cu ocazia primei înmatriculări) la plata taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008, deci care a fost înmatriculat pentru prima dată în România după data de 01.07.2008.

Ulterior, în Cauza C. și C. prin Ordonanța din 3 februarie 2014, CJUE a reținut că este cert, pe de o parte, că, asemeni Ordonanței de Urgență nr. 50/ 2008, Legea nr. 9/ 2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Trebuie să se constate însă că Ordonanța de Urgență nr. 1/ 2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

În concluzie, Curtea a reținut că, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pe poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață nu avea adăugată nici taxă de înmatriculare.

Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu ar fi fost percepută pentru un autoturism similar provenit de pe piața din România, taxa pe emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUE, astfel că se impune a fi restituită.

Cu privire la motivul de recurs legat de invocarea greșitei acordării a dobânzii, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 124 C.pr. fiscală „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget - (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”, iar art. 70 din același act normativ prevede „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor -(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”

Față de statuările CJUE în Hotărârea I. contra României, în care s-a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, Curtea constată că este nefondată această critică a recurentei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI cu sediul în Călărași, .-8, județ Călărași împotriva sentinței civile nr. 2073/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M. cu domiciliul în ., ., județ Călărași și intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. D. A. M. M. M. P.

GREFIER

E. S.

Data red. 05.11.2014; 2 ex; red. Jud. AM; sentința civilă nr. 2073/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ ; judecător fond: A. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 7673/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI