Despăgubire. Decizia nr. 513/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 8285/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 513
Ședința publică din data de 27.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva Sentinței civile nr. 1198/21.02.2012 pronunțate Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant Ș. V., în cauza având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde intimatul – reclamant, prin avocat C. M. R., având împuternicire avocațială la fila 12 din dosarul de fond, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse de către recurenta-pârâtă, la data de 23.01.2014, note de ședință, în două exemplare.
Curtea înmânează intimatului-reclamant, prin avocat, un exemplar al notelor de ședință, prin care este invocată excepția necompetenței materiale.
Având cuvântul asupra excepției de necompetență materială, intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea acesteia, apreciind că, în cauză, competența de soluționare revine Curții de Apel București.
Curtea, deliberând asupra excepției necompetenței materiale invocate de către recurenta-pârâtă prin notele de ședință, o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că ulterior soluționării cauzei în primă instanță a intervenit Legea nr. 2/2013, potrivit căreia competența soluționării recursului în această cauză revine Curții de Apel București, conform art. XXIII alin. 1 și 4.
Având cuvântul, intimatul-reclamant, prin avocat, susține că excepțiile invocate de recurenta-pârâtă în notele de ședință și în cererea de recurs, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității, nu reprezintă veritabile excepții, ci apărări subsumate cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, care nu trebuie dezlegate separat și cu prioritate.
Curtea constată că excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de recurenta-pârâtă, sunt apărări subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, care, având în vedere că nu este necesară o dezlegare separată și prioritară a acestora, urmează a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, susține că excepțiile invocate și care au fost asimilate apărărilor de fond, antamează fondul și au în vedere însăși problematica dezbătută ca apărare de fond. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, susține că autoritatea pârâtă a rămas în continuare competentă să emită acele decizii, acest aspect rezultând și din postările existente pe site-ul autorității. Învederează că partea adversă în mod eronat a stabilit că Ministerul Finanțelor este cel care face plățile, în realitate acesta fiind instituția prin care se realizează plata, neavând autorizația să emită aceste decizii, să posteze pe site sau să întocmească listele de plată în ordine cronologică. Cu privire la prematuritatea introducerii acțiunii, în susținerea căreia a fost invocată lipsa fondurilor necesare rezolvării procedurilor, solicită respingerea acestor apărări ca nefondate, având în vedere că recurenta-pârâtă, prin diverse dispoziții normative, nu a urmărit decât amânarea datei plății. Susținerea recurentei-pârâte, în sensul că plata se poate efectua numai ulterior emiterii titlurilor de plată, este făcută, în opinia reprezentantul convențional al intimatului-reclamant, în completarea Legii nr. 165/2013. În toate cazurile plata trebuie făcută în baza hotărârii Comisiei, însă aceasta nu a emis ordinele de despăgubiri, întrucât nu a dorit să facă plata. După depunerea cererii de opțiune pentru despăgubiri, nu a mai fost demarată nicio procedură de către recurentă, astfel că acesteia îi aparține culpa, iar nu reclamatului, care a efectuat întreaga procedura administrativă.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1198/21.02.2012, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția prematurității, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. in contradictoriu cu pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta la acordarea de despăgubiri in numerar, conform deciziei nr. 3125/14.10.2008 emisa de CCSD, la data expirării perioadei de suspendare prevăzuta la alin. 1 al art. III din OUG nr. 62/2010.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul se legitimează, alături de numita Ș. V., în calitate de beneficiar al Deciziei nr. 3125/14.10.2008 emisa de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care conține titlul de despăgubire pentru suma de 216.678,83 lei.
Astfel cum însăși parata afirma, in cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în baza Deciziei nr. 3125/14.10.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantul a formulat cererea de opțiune nr. 7688/10.11.2008, prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 216.678,83 lei.
Excepția prematurității acțiunii a fost apreciată neîntemeiată, cu motivarea că lipsa fondurilor, care a determinat un ritm lent de soluționare a cererilor de despăgubire în numerar, nu este relevanta din perspectiva analizei măsurii in care dreptul la acțiune al reclamantului ar fi sau nu actual. Aceasta chestiune se circumscrie in realitate unei apărări de fond si vizează temeinicia dreptului pretins. De altfel, parata însăși a reiterat aceleași apărări în cuprinsul întâmpinării în argumentarea caracterului neîntemeiat al cererii de chemare în judecata.
Pe fondul cauzei ,Curtea a reținut ca, potrivit art. III din OUG nr. 62/2010:
„(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a arătat că aceste dispoziții nu neaga dreptul reclamantului la emiterea titlului de plata si, câtă vreme acesta nu a înțeles a opta pentru conversia titlurilor de despăgubire, conform alin.3 al articolului citat, paratei ii revine obligația corelativa de a acorda despăgubiri in numerar.
Pe de alta parte, câtă vreme dispozițiile legale anterior menționate stabilesc fără echivoc suspendarea emiterii titlurilor de plata pentru o perioada de 2 ani, reclamantul este îndreptățit a beneficia de despăgubiri in numerar, conform opțiunii formulate, la data expirării perioadei de suspendare prevăzuta la alin. 1 al art. III din OUG nr. 62/2010, iar nu in termenul de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata.
Prin urmare, Curtea a admis in parte cererea reclamantului si a obligat parata la acordarea de despăgubiri in numerar, conform deciziei nr. 3125/14.10.2008 emisa de CCSD, la data expirării perioadei de suspendare prevăzuta la alin. 1 al art. III din OUG nr. 62/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ. și solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a invocat dispozițiile OUG nr. 62/2010, ale OUG nr. 4/2012 și ale Legii nr. 117/2012, privind suspendarea emiterii titlurilor de plată până la data de 15.05.2013, în vederea adoptării unei noi reglementări în materie de acordare a despăgubirilor, apreciind că în acest context acțiunea este prematură. Pe fond, a menționat că plata despăgubirilor se dispune în baza existenței unui titlu de plată și a invocat aceleași prevederi legale de suspendare a emiterii titlurilor de plată, apreciind că este respectat principiul termenului rezonabil, față de numărul mare de cereri și criteriul de efectuare a plăților, respectiv ordinea cronologică de înregistrare a opțiunilor, și că nu se poate reține refuzul nejustificat al autorității de soluționare a unei cereri.
Pentru termenul de judecată de astăzi, recurenta-pârâtă a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a prematurității, în raport de noua reglementare a procedurii de emitere a titlurilor de plată și de efectuare a plății, respectiv art. 41 din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia plata se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 01.01.2014, titlul de plată fiind emis de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar plata realizându-se de către Ministerul Finanțelor Publice.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Excepția prematurității acțiunii formulate de reclamant, prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP la acordarea despăgubirilor în numerar, este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlului de despăgubiri și formularea cererii de opțiune se emite de către ANRP titlul de plată și se face plata despăgubirilor bănești, în numerar, către persoanele îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare.
Potrivit art. III alin. 1 din OUG nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, se suspendă emiterea titlurilor de plată, acest act normativ neavând dispoziții tranzitorii, astfel că este unul de imediată aplicare, incident indiferent dacă s-a formulat sau nu cererea de opțiune, atâta timp cât titlul de plată nu a fost emis până la ..
Termenul de suspendare a emiterii titlurilor de plată a fost prelungit succesiv, prin OUG nr. 4/2012 și Legea nr. 117/2012, până la data de 15.05.2013.
Cum în cauza dedusă judecății nu a fost emis un titlu de plată, iar la data introducerii acțiunii emiterea acestuia era suspendată, ținând seama totodată că plata efectivă se realizează doar în baza unui titlu de plată, se constată că demersul judiciar promovat, prin care se tinde la obținerea despăgubirilor în numerar fără să fi fost parcurse în integralitate procedurile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este prematur introdus, dreptul reclamantului la încasarea sumei nefiind unul actual în lipsa titlului de plată.
Mai mult decât atât, în prezent au devenit incidente în speță dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi (…) se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. (…) (4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere”.
În consecință, în temeiul art. 137 C.pr.civ., se apreciază că excepția prematurității cererii de obligare a ANRP la acordarea despăgubirilor în numerar este întemeiată, cu precizarea că este o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată oricând, chiar și pentru prima dată în fața instanței de recurs, după cum . Legii nr. 165/2013 constituie de asemenea un motiv de recurs de ordine publică, vizând aplicarea corectă a legii, astfel că și acesta poate fi invocat oricând.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de ANRP, se va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea față de această autoritate ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva Sentinței civile nr. 1198/21.02.2012 pronunțate Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant Ș. V..
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. C. P. M. B.
GREFIER,
M. B.
Red./thred. jud. MB/ 2 ex/10.03.2014
Jud. fond: Patraș B. L., C.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 379/2014. Curtea de... → |
|---|
