Pretentii. Decizia nr. 5440/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5440/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 17092/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5440
Ședința publică din data de 26 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta – reclamantă B. G.-S. și recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1076/01.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții - taxa de poluare”.
La apelul nominal a răspuns recurenta-reclamantă B. G.-S. prin avocat D.-P. Mireca-N., cu împuternicirea avocațială nr._/2014 aflată la fila 14 din dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant a pus concluzii de admitere a recursului, și de modificare a sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 6.200 lei plătită cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, de la data plății taxei până la data restituirii efective a acesteia. Cu privire la recursul formulat de către recurenta – pârâtă a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat. Referitor la cheltuielile de judecată arată că solicită numai taxa de timbru și timbrul judiciar achitate în recurs.
CERERILE
Prin cererea inregistrata sub nr._, pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia de contencios administrativ si fiscal, pentru motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul cererii (file 3-10), reclamanta B. G.-S., in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) anularea adresei nr._/22.02.2011 emisa de parata;
2) obligarea paratei la restituirea sumei de 6.200 lei reprezentand taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, suma actualizata cu indicele de inflatie de la data platii taxei pana la data primirii raspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei si cu dobanda legala, calculata de la data primirii raspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei pana la data restituirii efective a acesteia;
3) obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, pentru motivele aratate in cuprinsul acesteia (file 24-27).
La termenul din data de 01.03.2013, instanta a invocat si a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii primului petit al cererii.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1076/01.03.2013, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu, a respins capatul de cerere avand ca obiect anularea adresei nr._/22.02.2011 emisa de parata ca fiind inadmisibil, a admis in parte actiunea, a obligat parata Administratia Finantelor Publice a S. 4 Bucuresti sa restituie reclamantei suma de 6.200 de lei reprezentand contravaloare taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, cu dobanda legala in materie fiscala, calculata cu incepere din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pe poluare (18.02.2011) si pana la data stingerii obligatiei de restituire, precum si la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
I. In fapt
1. La data de 25.09.2007, reclamanta a achitat la unitatea de trezorerie din cadrul paratei suma de 6.200 de lei cu titlu de taxa speciala pentru un autovehicul marca Volvo, inmatriculat pentru prima data in Belgia, la data de 21.05.2003 (file 12-15 si 51-54).
2. Prin cererea inregistrata la registratura paratei sub nr._/18.02.2011, pentru motive similare celor expuse in cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanta a solicitat paratei restituirea sumei anterior mentionate (file 18-19).
3. Prin adresa nr._/22.02.2011, pentru motive asemanatoare celor prezentate in cuprinsul intampinarii, parata a comunicat reclamantei refuzul sau de rezolvare favorabila a solicitarii acesteia (fila 16).
II. In drept
1. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (forma activa la data platii taxei in discutie)
.......
CAP. 2^1
Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule
ART. 214^1 - Nivelul taxei speciale
(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv [...]. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. [...]
.......
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
.......
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
ART. 214^2 - Exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
.......
2. H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (forma activa la data platii taxei in discutie)
.......
31^1.
(1) Taxa specială se aplică atât autoturismelor și autovehiculelor comerciale noi, cât și celor rulate.
(2) Vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de anul de fabricație.
.......
31^2
(1) Taxa specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România [...].
(2) Taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (OPT), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu . de identitate a autoturismului sau a autovehiculului.
.......
3. O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule
.......
ART. 11
Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
.......
4. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
……
ART. 41 - Noțiunea de act administrativ fiscal
În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
.......
Art. 117 - Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
.......
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
.......
ART. 120 - Dobanzi
.......
(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
.......
ART. 124 - Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
.......
5. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
……
ART. 1 – Subiectele de sesizare a instantei
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. […]
……
ART. 2 – Semnificatia unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
……
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; […];
……
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;
……
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim […].
……
ART. 8 - Obiectul acțiunii judiciare
(1) […] De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
.......
ART. 12 - Documentele necesare
Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publica [...].
.......
6. Tratatul de Instituire a Comunității Europene (T.C.E.)
.......
ART. 90
(1) Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
.......
7. Constitutia Romaniei
.......
ART. 11 – Dreptul international si dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
.......
ART. 148 – Integrarea in Uniunea Europeana
.......
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
.......
(4) Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
.......
Aprecierile Tribunalului
A) Cu privire la exceptia inadmisibilitatii primului petit
Prima dintre conditiile de admisibilitate pentru formularea unei actiuni in contencios administrativ in anulare consta in existenta unui act administrativ tipic.
Codul de procedura fiscala defineste actul administrativ fiscal (specie de act administrativ) ca fiind actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale (art. 41).
Prin urmare, actul administrativ fiscal este manifestarea de vointa a organelor fiscale facuta in exercitarea functiei de administrare a creantelor fiscale, in scopul de a produce efecte juridice, adica de a stabili, modifica sau stinge drepturi si obligatii fiscale, a caror realizare este garantata prin posibilitatea de a recurge la forta de constrangere a statului, in conditiile prevazute de dreptul pozitiv.
In speta, adresa a carei anulare se solicita, prezentata la pct. I.3 de mai sus, nu incorporeaza o asemenea manifestare de vointa. Acest act nu intruneste, prin urmare, conditiile specifice ale actului administrativ fiscal, in intelesul dat de dispozitiile art. 41 C.proc.fisc.
Asa fiind, instanta va admite exceptia analizata si va dispune respingerea primului petit al cererii ca fiind inadmisibil.
B) Cu privire la fondul cauzei
1. Cu titlu preliminar, avand in vedere ca raportul juridic de drept material fiscal s-a nascut la data perceperii taxei speciale in discutie de catre parata, respectiv la data achitarii ei de catre reclamanta (25.09.2007), normele juridice aplicabile litigiului, conform principiului tempus regit actum, sunt cele in vigoare la acest moment, respectiv prevederile art. 214^1 si urm. C.fisc. si ale Normelor metodologice de aplicare a acestor prevederi, redate la pct. II.1 si II.2 de mai sus.
2. Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus contravine art. 90 paragraf 1 din T.C.E., urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
3. Art. 90 din T.C.E. se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor.
4. In jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.C.E., Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text:
a) trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate (hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. C. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen);
b) trebuie sa existe o similitudine sau un “raport de concurenta” intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate (hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia);
c) prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (hotararea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amininistrazione delle finanze dello Stato).
5. Pe cale de consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creeaza o discriminare intre acestea, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
6. Reglementarea fiscala interna incidenta in cauza indeplineste toate criteriile mentionate la pct. 4 de mai sus pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.C.E.
7. Mai intai, exista o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja . al Uniunii Europene (in speta, Belgia) si care se inmatriculeaza in Romania (“produsele importate”) si autoturismele rulate deja inmatriculate in Romania (“produsele nationale”), numai primele fiind supuse taxei speciale cu ocazia inmatricularii in Romania.
8. Apoi, exista un “raport de concurenta” intre produsele importate si produsele nationale. Astfel, in principiu, alegerea consumatorului se poate indrepta fie spre un autoturism rulat deja inmatriculat . membru (asa cum este cazul in speta), fie spre un autoturism rulat deja inmatriculat in Romania.
9. In fine, taxa speciala in discutie este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme rulate deja inmatriculate . membru intrucat, din moment ce taxa de poluare se datoreaza doar pentru “produsele importate”, iar nu si pentru “produsele nationale”, este evident faptul ca obiectivul instituirii taxei speciale este diminuarea consumului produselor importate. In aceste conditii, alegerea consumatorului este in mod evident influentata din cauza existentei taxei, el fiind inclinat sa achizitioneze un autoturism rulat deja inmatriculat in Romania.
10. In concluzie, taxa speciala de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național incalca principiul libertatii circulatiei mafurilor, dezavantajand produsele provenind din celelalte tari membre U.E. in competitia cu produsele similare autohtone.
11. Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214^1-214^3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
12. In acelasi sens sunt si prevederile constitutionale redate la pct. II.7 de mai sus.
13. Obligatia instanțelor din statele membre de a aplica prioritar T.C.E. a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de C.E.J. în cauzele Flaminio C. vs. Enel (15 iulie 1964) si Amministrazione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
14. Potrivit considerentelor C.E.J., redate în aceste hotărâri, la . T.C.E., acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
15. Pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din T.C.E. trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
16. Ulterior, prin hotararea pronuntata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. Romaniei, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca art. 110 T.F.U.E. (ex-art. 90 T.C.E.) se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.
17. Prin aceasta hotarare, Curtea a stabilit cu valoare de principiu ca o reglementare nationala care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie (i) sa nu depaseasca valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare; si (ii) sa nu aiba o valoare atat de mare, astfel incat, raportat la reglementarile anterioare reglementarii evaluate in dosar descurajeaza importurile fara a descuraja si achizitiile de vehicule de ocazie deja existente pe piata nationala.
18. De asemenea, in hotararea pronuntata in Cauza C-263/10 N./Directia Generala a Finantelor Publice Gorj, Administratia Finantelor Publice Targu Carbunesti, Administratia Fondului pentru Mediu, C.J.UE. a statuat, raportandu-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala.”
19. Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
20. In aceste conditii, in aplicarea teoriei actului clar, in cauza de față nu se impune declansarea procedurii trimiterilor preliminare reglementata de art. 267 T.F.U.E., neexistand nici un dubiu cu privire la aplicarea normei comunitare, respectiv cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul national si dreptul comunitar aplicabil în speța de fata.
21. Prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, redate la pct. II.3 de mai sus, nu sunt incidente in cauza.
22. Taxa speciala in discutie a fost incasata in baza legislatiei fiscale interne in vigoare anterior datei intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 (01.07.2008), legislatie considerata ca fiind contrara normelor comunitare.
23. Prin urmare, incasarea taxei speciale s-a facut fara temei legal intrucat, asa cum am aratat anterior, o reglementare contrara dreptului comunitar nu poate produce vreun efect juridic fara a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunitatii Europene.
24. ., devine aplicabil principiul conform caruia, cand un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin incalcarea acestuia.
25. Din aceasta perspectiva, reclamanta are dreptul la resituirea integrala a taxei speciale incasata in temeiul unor dispozitii legale contrare normelor comunitare.
26. In astfel de situatii, C.J.C.E. a decis ca statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu incalcarea prevederilor art. 90 din T.C.E., cu respectarea principiilor ce guverneaza autonomia procedurala si imbogatirea fara justa cauza. Totodata, a mai decis ca pot fi platite si daune pentru pierderile suferite (cazul nr. 88/79 Hans J. I/S c. Ministere danois des impots . nr. C-290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi si I. N.).
27. Asa fiind, statul roman nu are un temei legal de retinere a unei parti din taxa incasata ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze in parte cu o alta taxa ce urmeaza a fi perceputa in temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior nasterii raportului juridic de drept material fiscal in baza caruia s-a incasat nelegal taxa speciala.
28. Mai mult decat atat, restituirea doar a diferentei intre taxa speciala incasata anterior pe baza unei norme legale abrogata la 1 iulie 2008 si taxa de poluare ce urma a se percepe in temeiul actului normativ aplicabil dupa aceasta data pune problema aplicarii noului act normativ si pentru trecut, respectiv taxa speciala incasata ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiva a unui alt act normativ, inactiv la data nasterii si consumarii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (1) din Constitutie.
29. In raport de considerentele mai sus expuse, suma echivalenta taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule contrara dreptului comunitar a fost platita de reclamanta ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale de catre parata, intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.
30. In consecinta, refuzul paratei de a da curs favorabil cererii reclamantei privind restituirea aceastei sume are caracter nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, redate la pct. II.5 de mai sus.
31. Asa fiind, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta va admite in parte cererea introductiva, urmand a dispune obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a sumei de 6.200 de lei incasata cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule.
32. Pe de alta parte, obligatia de plata a dobanzii legale se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
33. Asa cum am mai aratat, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdictiilor ci si executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt organele fiscale.
34. Imprejurarea ca reclamanta a ales sa faca plata voluntara a obligatiei impusa de lege nu inlatura posibilitatea acestuia de a contesta baza legala in temeiul careia a facut plata, iar in caz de succes sa ceara, apoi, organului fiscal care a incasat respectiva taxa ori jurisdictiei competente sa o restituie, precum si sa o despagubeasca pentru pierderile suferite.
35. Inclusiv jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este in acest sens. Astfel, prin hotararea prununtata la 9 martie 2006 in cauza Eko-Etda Avee c. G., Curtea a decis ca refuzul autoritatilor elene de a plati societatii reclamante dobanda legala cuvenita pentru restituirea cu intarziere a unor impozite platite in plus reprezinta o violare a art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Dreptunlor Omului, care garanteaza dreptul la respectul proprietatii.
36. Or, drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la respectul proprietatii, sunt recunoscute in Uniunea Europeana si fac parte integranta, cu titlu de principii generale, din dreptul comunitar.
37. Pentru aceste motive, parata trebuie obligata si la plata dobanzii legale in materie fiscala aferenta taxei prelevate in mod ilegal, dobanda determinata potrivit art. 124 alin. (2) si art. 120 alin. (7) C.proc.fisc.
38. Chiar asa fiind, dobanda acordata va fi calculata conform prevederilor art. 124 alin. (1) rap. la art. 70 alin. (1) C.proc.fisc., redate la pct. II.4 de mai sus, respectiv cu incepere din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de acordare a dobanzii (18.02.2011) si pana la data stingerii obligatiei de restituire (pct. I.2 de mai sus).
39. Solicitarea reclamantei privind acordarea dobanzii cu incepere de la data achitarii taxei este lipsita de temei, astfel ca, sub acest aspect, cererea introductiva va fi respinsa ca neintemeiata.
40. In fine, fata de prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanta va dispune obligarea paratei la plata sumei de 39,3 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si timbru judiciar - file 28-30), catre reclamanta.
RECURSUL
Reclamanta B. G.-S. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand c a potrivit Hotararii pronuntata de CJUE in cauza M. I. contra Romaniei, dobanda legala in materie fiscala trebuie acordata cu incepere de la data platii taxei nedatorate.
Parata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
„Aaceasta taxa achitata de către intimata-reclamanta la Trezoreria sector 4 a fost perceputa in baza unei legi aprobata de Parlamentul României - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, respectiv in baza dispozițiilor art.214, in forma in vigoare la data plații.
Mai mult decât atat, arătam faptul ca, prin actul normativ, OUG nr. 50/2008 si prin normele sale de aplicare (H.G. nr. 686/2008) legiuitorul a abrogat dispozițiile art. 214 din Codul fiscal (conform art. 14 din OUG nr. 50/2008), aceste dispoziții normative instituind temeiul legal pentru restituirea taxei de prima inmatriculare achitata de contribuabili intre 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, asa cum rezulta din dispozițiile art. 11. " Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta.
F. de cele de mai sus, arătam ca reclamantul avea la dispoziție procedura reglementata de H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită in conformitate cu prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, in conformitate cu prevederile cap VI art.6 din Normele metodologice mai sus menționate restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se face dupa următoarea procedura:
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art.117 din Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (3) Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevăzut la art. 3 alin. (1). (...)
(12) Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de către organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire."
Trebuie avut in vedere faptul ca adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 a avut ca scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, necesitatea adoptării acestor masuri asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Cele de mai sus au fost reținute și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 802 din 19.05.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, și, în special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgență, din cuprinsul căreia redăm următoarele pasaje:
„... ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul în care Comisia Europeană deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene. Pentru a evita o eventuală procedură în fața Curții de Justiție a Comunității Europene, Guvernul a emis această ordonanță de urgență. în expunerea de motive, pentru a se justifica starea extraordinară, precum și urgența reglementării, se invocă necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, autoritățile statului român s-au angajat să garanteze ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementările comunitare cu caracter obligatoriu și din actul de aderare. în acest sens, Guvernul este abilitat din punct de vedere constituțional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligațiilor României față de Uniunea Europeană. Astfel, folosirea ordonanțelor de urgență pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infringement în fața Curții de Justiție este pe deplin constituțională. In aceste condiții, se constată că ordonanța de urgență criticată respectă exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție.
Obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile ordonanței de urgență criticate; acest act normativ taxează, în funcție de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc. De altfel, sub aspect fiscal, o atare taxă este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35."
Nu in ultimul rand, va rugam sa aveți in vedere faptul ca, prin mai multe decizii (ex.: nr. 499 din 07.04.2009, nr. 137 din 25.02.2010, nr. 239 din 09.03.2010, etc), Curtea Constituționala a respins excepțiile de neconstitutionalitate cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, ridicate de reclamanți in mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deciziile fiind in sensul ca O.U.G. nr. 50/2008 nu incalca nicio dispoziție din Constituția României.
De altfel, asa cum se poate observa din actele depuse de către reclamant la dosarul cauzei, in acest sens a fost si răspunsul emis de către A.F.P. Sector 4.
In ceea ce privește obligarea la restitirea sumei reprezentând taxa de prima înmatriculare, consideram ca in mod nelegal instanța a admis acțiunea.
Astfel, in completarea celor de mai sus, învederam ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in nicîuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, menționam ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate în art.8 din OUG nr.50/2008.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul- reclamant nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata.
F. de argumentele prezentate, solicitam instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
In drept, ne întemeiem prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României”.
CURTEA
1.In ceea ce priveste recursul Administratiei S. 4 a Finantelor Publice
Autovehiculul achizitionat de reclamanta a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 21.05.2003.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamanta a fost nevoita sa plateasca taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de C.fiscal, in cuantum de 6.200 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin referatul de calcul din 25.09.2007.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de C.fiscal aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamanta este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamanta a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 01.12.2008 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantei si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 25.09.2007.
Or, in data de 21.05.2003, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 25.09.2007, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantei (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 21.05.2003-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 21.05.2003, este evident mai mica decat taxa de 6.200 lei platita de reclamanta, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 6.200 lei achitata cu titlu de taxa.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Facand aplicarea acestui text legal, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
2.In ceea ce priveste recursul reclamantei B. G.-S.
Prin cererea de chemare in judecata, referindu-se la perioada cuprinsa intre data platii taxei si data primirii raspunsului organului fiscal (de respingere a cererii de restituire), reclamanta a aratat ca solicita „actualizarea cu indicele de inflatie” a taxei de 6.200 lei achitate.
Ca atare, in recurs, pentru aceeasi perioada, nu poate fi solicitata acordarea de dobanzi fiscale, deoarece o astfel de cerere este o cerere noua, interzisa in caile de atac.
In consecinta, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta – reclamantă B. G.-S. și recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1076/01.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: AJ
Tehnored: AJ/BPB
2 ex. / 04.09.2014
Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4949/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
