Pretentii. Decizia nr. 4949/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4949/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 244/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4949
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12 IUNIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr.529 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții – taxă auto ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că la data de 29.04.2014, prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, precum și faptul că, părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă (1865).
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă (1865), în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea inregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul T. D. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța acestea să fie obligate la restituirea sumei de 5459 lei, reprezentând contravaloare taxă pe emisii poluante pentru autovehicule, cu actualizare la data plății și la plata dobânzii calculată în conformitate cu dispozițiile art. 124 din Codul de Procedură Fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul, în esență, a arătat că pentru a înmatricula în România autoturismul marca Skoda, tip Superb, a fost obligat să achite taxa pe emisii poluante prevăzută de dispoz. Legii nr. 9/2012modif. în cuantum de 5459 lei, taxă achitată la data de 27.12.2012 în contul Trezoreriei A..
De asemenea, reclamantul a arătat că taxa achitată este nelegală, pentru că în cauză nu sunt incidente art. 5 din OUG nr. 50/2008, ci dispozițiile art. 23 CE, art. 25 CE și art. 90 din Tratatul CE.
În acest sens reclamantul a susținut că, în temeiul art. 148 din Constituția României în cauza de față sunt aplicabile în mod direct prevederile art. 90 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, acestea fiind prioritare față de dispozițiile contrare cuprinse în OUG nr. 50/2008 modif. prin care se instituie obligativitatea de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul second-hand importat dintr-un alt stat membru .
La fel a susținut că, urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene taxa de poluare a fost încasată ilegal, fiind o plată nedatorată, plătită din eroare și în mod forțat, fiind singura modalitate de a pune în circulație autoturismul achiziționat.
În fine, reclamantul a susținut că taxa introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date, precum și faptul că toate modificările succesive ale O.U.G. nr. 50/2008, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art. 117 din Codul de Procedură Fiscală și art. 7 din Legea contenciosului admnistartiv, iar în dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri privind proveniența autoturismului și îndeplinirea procedurii prealabile, chitanța de achitare a taxei de poluare.
Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.529/28.03.2013, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu de instanță, a admis acțiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.459 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța TS7 nr._/27.12.2012 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, a respins acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, . A, nr. 294, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 692 lei, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut urmatoarele:
Instanța constată că reclamantul T. Danie a achiziționat autoturismul marca Skoda, tip Superb, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa pe emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012, în cuantum de 5459 lei, la data de 27.12.2012 în contul Trezoreriei A..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, invocată din oficiu de instanță, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată, întrucât deși, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației F. pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., situație ce rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
Ca atare, se apreciază că în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. și nu Administrația F. pentru Mediu.
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu urmează a fi admisă, iar acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul constată acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare .
Pe de altă parte, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acestea contravin prevederilor art. 110, paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre ale Uniunii Europene, intre care si România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, ori în cauza de față, s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, această împrejurare rezultând din constituția României, art. 148, al 2, potrivit cărora, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europeana, a statuat aceeași împrejurare.
Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, implica o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, neținând cont de jurisprudența Curții Europene, întrucât, prin aceasta ordonanța se încalcă principiul interzicerii taxelor cu efect echivalent, încălcându-se astfel art. 23 și art. 25 din tratatul Comunității Europene.
O taxa, pentru a fi legala, trebuie conceputa astfel încât sa excludă discriminarea, iar produsele importate nu trebuie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale. Daca nu se respecta acest principiu prin noua taxa, se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Noua taxă introdusă prin Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v.Enel ( 15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe de altă parte, în condițiile în care această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, deși este evident că și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, Tribunalul constată că față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
În consecință, constatând că taxa de poluare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor .
Este de menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE, s-a pronunțat Curtea de la Luxembrug prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a., c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
În consecință, acțiunea urmează a fi admisă, sens în care se va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5.459 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța TS7 nr._/27.12.2012 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, se va respinge acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, precum și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de Procedură Civilă, se va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 692 lei, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar, la baza obligației stând culpa procesuală.
RECURSUL
Parata Administrația Finanțelor Publice a mun. A. a introdus recurs împotriva sentintei de mai sus, afirmand:
1.Sentința criticata este pronunțata dupa data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideram ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost investita, fiindcă intimata a solicitat anularea deciziei prin interpretarea greșita a art.117alin.1 litera d din Codul de procedura fiscala.Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecații si a ignorat apărările cuprinse de întâmpinare, acțiunea este inadmisibila fiindcă nu se solicita restituirea in baza art.117 Cod procedura fiscala dupa ce contribuabilul, fara a invoca vreun viciu de consimțământ sau alta cauza ce atrage nultitatea unui act, depune cerere de calculare a taxei, se prevalează de chitanța cu care a achitat taxa la politie pentru a-si inmatricula mașina si, dupa aceste fapte, da in judecata organul fiscal ce a calculat si incasat taxa auto. Mai mult, întreaga motivare a instanței se sprijină pe temeiul instoric al incasarii taxei pe poluare(O.U.G. nr. 50/2008) ceea ce nu oferă legitimitate contestării Legii nr. 9/2012.
2.Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul N. al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008,soluția pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat insensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
c)oricare ar fi fost dezbaterile naționale si europene privind legalitatea incasarii taxei, acest fapt s-a făcut la cererea expresa a contribuabilului si in temeiul Legii nr. 9/2012, temei de drept care nu a fost analizat nici la înalta Curte de Casație si Justiție, nici la C.J.U.E, abia acum fiind pe rolul instanței europene Cauza C-565/11,lrimie contra României
3. Potrivit art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:,, Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga statul membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
In drept, recurenta a invocat art. 304pct.9 Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant T. D. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
CURTEA
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, restituirea taxelor speciale de prima inmatriculare/taxelor pe poluare/taxelor pe emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezinta o modalitate de reparare a incalcarii principiului egalitatii de tratament fiscal intre produsele nationale si produsele comunitare, ca expresie a uniunii vamale urmarite de Tratatul de funnctionare a Uniunii Europene.
Ca atare, trebuie cercetat daca legislatia nationala sub imperiul careia s-a achitat taxa in discutie, in speta Legea nr.9/2012, a avut efectul discriminatoriu de mai sus.
Prealabil, trebuie precizat ca taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule prevazuta de Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
Solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 este similara atat cu cea anterioara prevazuta de OUG nr.50/2008 si aplicata in perioada 01.07._12, cat si cu cea prevazuta de C.fiscal si aplicata in perioada 01.01._08.
De asemenea, criteriile de determinare a cuantumului taxei utilizate de cele trei acte normative sunt similare, diferentele aparand in special in ceea ce priveste coeficientii si valorile finale.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
Se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, asa cum este autovehiculul reclamantei, inmatriculat in data de 31.10.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Ca atare, trebuie analizat daca taxa achitata de reclamant depaseste valoarea taxei reziduale incorporata in pretul de vanzare a unui vehicul second-hand similar existent pe piata interna.
Mai exact, trebuie stabilita valoarea taxei reziduale pentru un autovehicul care ar fi fost inmatriculat pentru prima data in Romania in data de 28.09.2009 si scos din parcul national auto in data de 28.11.2012.
Potrivit art.8, alin.1 din OUG nr.50/2008, atunci cand un autovehicul pentru care s-a platit taxa in Romania este ulterior scos din parcul auto national se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul inmatricularii autovehiculului in Romania, potrivit prevederilor alin.2, alineat care precizeaza ca valoarea reziduala a taxei reprezinta taxa care ar fi platita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi inmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto national.
Prevederile legale in vigoare la data de 28.09.2009 erau OUG nr.50/2008, potrivit carora taxa pe poluare se calcula dupa formula:
Suma de plată = [(A x B x 30) + (C x D x 70) ] x (100 - E),
─── ─── ────────
_
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
Tinand seama ca autovehiculul reclamantului era de tip M1, cu norma de poluare E4, valoarea combinata a emisiilor de carbon de 155gr/km, capacitatea cilindrica a motorului de 1.968 cmc, de faptul ca in data de 28.11.2012 acesta ar fi avut o vechime de 3-4 ani, ceea ce ar fi generat o reducere a taxei cu 33%, precum si de faptul ca era dotat cu filtru de particule, ceea ce genera o reducere a taxei cu inca 75%, curtea constata ca taxa pe poluare ce s-ar fi platit pentru autovehiculul reclamantului, potrivit legislatiei in vigoare la data de 28.09.2009, tinand seama de vechimea avuta la data de 28.11.2012, deci in concluzie taxa reziduala, ar fi fost urmatoarea:
- 155 gr/km x 2 euro x 30/100= 93 euro
- 1968 cmc x 0,80 euro x 70/100=1102,08 euro
- 93 euro+1102,08 euro=1195,08 euro
- 1195,08 euro x 67/100 =800,70 euro
- 800,70 euro x 75/100=600,52 euro
- 600,52 euro x 3,7413 lei (curs euro publicat in JOUE C249/01.10.2008)=2246 lei.
Se observa deci ca reclamantul a platit o taxa pe emisii poluante de 5.459 lei, mai mare deci decat valoarea taxei reziduale de 2.246 lei, astfel incat este indreptatit numai la restituirea diferentei de 3.212. lei.
In consecinta, fata de cele de mai sus, curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata si va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta AJFP Teleorman la restituirea către reclamant a sumei de 3215 lei, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată conform art.124 Cp fiscală.
Curtea va menține în rest sentința.
Ca urmare a admiterii recursului, curtea va respinge cererea intimatului-reclamant de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr.529 din 28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte acțiunea și obligă pârâta AJFP Teleorman la restituirea către reclamant a sumei de 3215 lei, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată conform art.124 Cp fiscală.
Menține în rest sentința.
Respinge cererea intimatului-reclamant privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.J. – 2 ex./2014
Tribunalul Teleorman - Secția C. - jud. N. M.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1575/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5440/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
