Obligaţia de a face. Sentința nr. 1575/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1575/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 123/2/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1575
Ședința publică de la 20 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul, personal, legitimat cu cartea de identitate . nr._, CNP_, și asistat de mandatar Simedre L. M., având la dosar procură, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă de către pârât, la data de 05.05.2014, prin serviciul registratură, întâmpinare la cererea modificatoare, în două exemplare.
Curtea comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării formulate de către pârât la cererea modificatoare depusă la termenul anterior.
Reclamantul, prin mandatar, având cuvântul asupra competenței de soluționare a cauzei, arată că, în opinia sa, aceasta aparține Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Curtea, verificându-și din oficiu competența potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față, având în vedere obiectul acesteia și dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul, prin mandatar, invocă tardivitatea depunerii celei întâmpinării la cererea modificatoare, față de termenul stabilit de instanță pentru formularea acesteia, solicitând decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea la cererea modificatoare a fost depusă la data de 05.05.2014, peste termenul de 15 zile fixat pentru formularea acesteia prin încheierea de ședință de la termenul anterior de judecată, termen care a început să curgă la data de 15.04.2014, constată că pârâtul este decăzut din dreptul de a propune probe și de a invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, cu privire la cererea modificatoare.
Reclamantul, prin mandatar, având cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinarea la cererea introductivă, solicită respingerea acesteia, raportat la împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 și Judecătoria Sectorului 3 nu au personalitate juridică, apreciind că pentru aceste instituții stă în judecată C. S. al Magistraturii. Dacă pârâtul C. S. al Magistraturii pretinde că nu are responsabilitate și implicit nici calitate procesuală pasivă, reclamantul nu mai are posibilitatea de a-și satisface dreptul, situație în care se încalcă în mod flagrant art. 28 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Curtea, deliberând, admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la depunerea tuturor diligențelor necesare pentru a-i fi comunicate reclamantului copiile hotărârilor judecătorești solicitate, având în vedere faptul că pârâtul nu are atribuții privind comunicarea copiilor de pe hotărârile instanțelor de judecată. Cât privește faptul că unele dintre aceste instanțe, respectiv judecătoriile, nu au personalitate juridică, nu înseamnă că nu au capacitate de drept administrativ, astfel încât acestea pot fi chemate în nume propriu în judecată, în contencios administrativ, pentru realizarea dreptului pretins de reclamant.
Curtea constată, în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată prin întâmpinarea la cererea modificatoare depusă peste termen, că pârâtul este decăzut din dreptul de a o invoca, având în vedere caracterul relativ al acestei excepții, astfel că nu se va mai pronunța asupra acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamantul, prin mandatar, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Curtea, apreciind că proba propusă este admisibilă potrivit legii și poate să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul, prin mandatar, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin mandatar, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, în consecință, să se dispună anularea articolelor menționate din Regulamentul de organizare a instanțelor, având în vedere că reprezentanții Judecătoriei Sectorului 1 au înțeles să se prevaleze de prevederile acestui Regulament, deși acestea, presupunând că ar putea constitui un motiv, nu pot îngrădi, în niciun caz, dreptul la un proces echitabil garantat de toate tratatele la care România este parte semnatară. Totodată, solicită să se aibă în vedere discrepanța pe care o face Regulamentul, astfel cum a fost modificat în decembrie, față de reprezentanții presei. Susține că personalul instanțelor judecătorești/judecătorii săvârșesc, pentru a acoperi practici neunitare, diverse abuzuri, menționând, cu titlu de exemplu, faptul că, dacă dorești să faci studii în interes propriu, trebuie să duci dovada publicării acestor studii, chiar dacă acestea sunt făcute în interes propriu. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.01.2014, astfel cum a fost modificată la data de 15.04.2014, reclamantul M. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. S. al Magistraturii, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat să anuleze prevederile art. 92 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor de judecată, să modifice art. 92 alin. 4, 5 și 6 din Regulament, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, în sensul eliminării discriminării dintre reprezentanții mass-media și restul beneficiarilor, să depună toate diligentele necesare pentru a i se comunica reclamantului copiile hotărârilor judecătorești solicitate, astfel încât dreptul său la apărare și la un proces echitabil, precum și liberul său acces la informații să devină unul efectiv, precum și să sancționeze judecătorii care i-au încălcat drepturile respective ca urmare a refuzului de a-i elibera copiile hotărârilor solicitate, după cum urmează: numitei E. M. să-i fie aplicată sancțiunea prevăzuta de art. 100 lit. d din Legea nr. 303/2004 și, în subsidiar, în cazul recunoașterii publice a culpei sale, sancțiunea prevăzuta de art. 100 lit. b din Legea nr. 303/2004, iar numitei F. V. să-i fie aplicată sancțiunea prevăzuta de art. 100 lit. b din Legea nr. 303/2004.
În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat mai multor instanțe comunicarea unor copii ale încheierilor și sentințelor pronunțate în diferite dosare, primind răspuns favorabil doar din partea Judecătoriei Sectorului 2 și a Tribunalului București, în timp ce Judecătoriile Sectoarelor 1 și 2 au refuzat să-i pună la dispoziție documentele solicitate, pe motiv că nu și-a demonstrat interesul, în sensul art. 92 din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești, deși cererea sa era întemeiată pe dispozițiile art. 148 C.pr.civ., art. 6 CEDO coroborat cu art. F alin. 2 din Tratatul de la Maastricht, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE raportat la art. 148 din Constituție, precum și art. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului coroborat cu art. 11, 16 și 20 din Constituție.
A menționat că, la data de 25.10.2013 a formulat o petiție la C. S. al Magistraturii, prin care a adus la cunoștință abuzurile enunțate anterior și a solicitat sancționarea persoanelor vinovate, petiție la care a primit răspuns prin adresa din 30.10.2013, invocându-se motive de fapt și de drept străine de solicitarea sa, astfel că, la data de 03.12.2013 a formulat plângere prealabilă adresată autorității publice pârâte.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 148 C.pr.civ.1865, art. 538 NCPC, art. 6 CEDO coroborat cu art. F alin. 2 din Tratatul de la Maastricht, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE raportat la art. 148 din Constituție, precum și art. 1,7, 8, 10 si 28 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și art. 2, 14 și 26 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice coroborat cu art. 11, 16 și 20 din Constituție.
A anexat cererii de chemare în judecată plângerea prealabilă, răspunsul primit din partea CSM la petiția formulată, cererile de comunicare a hotărârilor judecătorești adresate instanțelor, petiții cu acest obiect și răspunsurile primite.
Pârâtul C. S. al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea introductivă și la cererea modificatoare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la depunerea de diligențe pentru comunicarea hotărârilor judecătorești către reclamant, arătând că nu are atribuții în acest sens, precum și excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la cererea de obligare a sa la modificarea art. 92 alin. 4, 5 și 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, iar în rest a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea prevederilor art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară, pârâtul a susținut că acestea nu contravin prevederilor legale, constituționale sau ale tratatelor internaționale invocate de reclamant. A arătat astfel că cerința justificării unui interes este implicită în dispozițiile art. 148 C.pr.civ.1865 și art. 538 NCPC, că interesul trebuie dovedit de orice solicitant, fiind respectat principiul egalității de tratament consacrat de art. 16 din Constituție, iar celelalte prevederi nu sunt incidente în speță.
Pe fondul cererii de modificare a art. 92 alin. 4, 5 și 6 din Regulament, pârâtul a apreciat că nu poate fi reținută pretinsa discriminare, întrucât prevederile în discuție conferă reprezentanților mass media drepturi ce nu sunt acordate și altor categorii de persoane, în considerarea naturii activității ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară, obiectivul fiind unul legitim și cerința proporțională, astfel că diferența de tratament nu constituie discriminare.
Referitor la capătul de cerere privind sancționarea judecătorilor pentru refuzul eliberării copiilor de pe hotărârile solicitate de reclamant, pârâtul a învederat că este necesar să fie urmată procedura reglementată de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare a magistraților.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată la cererea introductivă, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, raportat la împrejurarea că judecătoriile nu au personalitate juridică, iar C. S. al Magistraturii este organul cu atribuții de control asupra activității instanțelor. Referitor la discordanța dintre art. 92 alin. 2 din Regulament și normele cu forță juridică superioară invocate, a susținut că aceasta este mai mult decât evidentă, în condițiile în care codul de procedură civilă nu impune cerința demonstrării interesului, iar prin Tratatul de aderare la UE România s-a obligat să facă publice toate hotărârile judecătorești. A mai susținut că, prin limitarea accesului la practica judiciară, i se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, precum și dreptul la egalitate de tratament în raport cu alte persoane cărora li se soluționează favorabil astfel de cereri, în special magistrații.
La termenul de judecată din data de 20.05.2014, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. S. al Magistraturii în ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia să depună toate diligentele necesare pentru a i se comunica reclamantului copiile hotărârilor judecătorești solicitate, iar în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât cu referire la capătul de cerere având ca obiect modificarea art. 92 alin. 4, 5 și 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a reținut că acesta este decăzut din dreptul de a o invoca, întâmpinarea la cererea modificatoare fiind depusă cu depășirea termenului instituit în acest sens.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul M. G., căruia unele instanțe de judecată i-au refuzat comunicarea unor hotărâri judecătorești pronunțate în diferite dosare, în care nu are calitatea de parte, pe motiv că nu a demonstrat un interes legitim, a solicitat pârâtului C. S. al Magistraturii, pe calea plângerii prealabile, revocarea art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, text ce impune cerința interesului, ulterior promovând prezenta acțiune în contencios administrativ, prin care solicită anularea art. 92 alin. 2, pe motiv că este contrar unor norme cu forță juridică superioară prevăzute în legi, în constituție și în tratatele internaționale la care România este parte, precum și modificarea art. 92 alin. 4, 5 și 6 din Regulament, în sensul eliminării discriminării dintre reprezentanții mass-media și restul beneficiarilor.
Dispozițiile regulamentare ale art. 92 contestate de reclamant prevăd următoarele:
„(2) Dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor. Cererea cu datele de identificare ale solicitantului se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă. Au prioritate la consultarea dosarului cauzei, în următoarea ordine: avocații, părțile sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în cauză.
(4) Accesul la dosar și la evidențele instanței este permis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare. Cererile privind consultarea dosarelor și eliberarea de fotocopii din acestea formulate de reprezentanții mass-mediei se soluționează de purtătorul de cuvânt sau, în lipsa acestuia, de înlocuitorul acestuia, cu consultarea președintelui completului de judecată care soluționează cauza sau a președintelui instanței la care dosarul este arhivat, în situația cauzelor soluționate definitiv în materie penală, respectiv irevocabil în materie civilă.
(5) Dacă dosarul se află înaintea primului termen de judecată, se va permite reprezentanților mass-mediei doar studierea unei fotocopii a rechizitoriului, după asigurarea protecției datelor cu caracter personal și eliminarea pasajelor referitoare la conținutul unor probe, dacă din prezentarea sau analizarea acestora rezultă informații prin a căror divulgare se încalcă dreptul la respectarea vieții private ori se periclitează desfășurarea procesului penal.
(6) La cerere, reprezentanților mass-mediei le pot fi eliberate, în condițiile alin. (4), fotocopii ale actelor dosarului, inclusiv ale rechizitoriului sau ale hotărârilor pronunțate ori extrase din acestea, cu asigurarea protecției datelor cu caracter personal și eliminarea pasajelor referitoare la conținutul unor probe, dacă din prezentarea sau analizarea acestora rezultă informații prin a căror divulgare se încalcă dreptul la respectarea vieții private ori se periclitează rezultatul cercetării judecătorești”.
Referitor la pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. 92 alin. 2 din Regulament și normele cu forță juridică superioară invocate de reclamant, Curtea reține că susținerile acestuia sunt lipsite de fundament.
Astfel, art. 92 alin. 2 din Regulament reglementează condițiile în care se permite consultarea dosarelor și evidențelor instanțelor, și nu comunicarea de copii de pe hotărâri, cum în mod eronat susține reclamantul, astfel că aceste dispoziții nu pot intra în contradicție cu cele ale art. 148 C.pr.civ.1865 sau ale art. 538 NCPC, care reglementează eliberarea de copii de încheieri, hotărâri, dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri de la dosar, pentru simplul motiv că au un obiect de reglementare diferit.
Cât privește art. 16 din Constituție și art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului ce consacră principiul egalității în drepturi, acestea nu sunt încălcate, atâta timp cât art. 92 alin. 2 instituie aceleași reguli de consultare a dosarului pentru toate persoanele care ar formula o asemenea solicitare, iar prevederile tratatelor internaționale invocate de reclamant ce consacră dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu au legătură cu obiectul de reglementare al dispoziției criticate din Regulament, nici din perspectiva asigurării accesului la practica judiciară, ca cerință a procesului echitabil, cum susține reclamantul, căci consultarea dosarelor nu este necesară pentru atingerea acestui obiectiv.
Prin urmare, reclamantul nu a indicat norme cu forță juridică superioară celor din Regulament care să interzică introducerea cerinței referitoare la justificarea unui interes legitim pentru a se permite consultarea dosarului și a evidențelor instanței.
Referitor la dispozițiile art. 92 alin. 4-6 din Regulament, se constată că acestea instituie regula permiterii accesului la dosar și la evidențele instanței, în condițiile Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public, și ale Legii nr. 677/2001, privind datele cu caracter personal, această regulă vizând orice persoană care ar formula o asemenea solicitare. Totodată, aceleași dispoziții regulamentare prevăd o . reguli speciale aplicabile exclusiv în cazul reprezentanților mass-media, diferența de tratament fiind explicabilă și justificată obiectiv datorită naturii activității desfășurate de aceștia și necesității de a se asigura un just echilibru între obiectivul informării publicului asupra unor teme de interes general și cel a desfășurării în bune condiții a activității judiciare, astfel că reglementarea nu poate fi considerată discriminatorie.
Înlăturând pentru aceste motive criticile aduse de reclamant prevederilor art. 92 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Curtea reține că solicitarea de anulare/modificare a acestui text de lege este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Cât privește cererea de obligare a pârâtului să sancționeze judecătorii care nu au comunicat hotărârile solicitate de reclamant, se constată că și aceasta este lipsită de temei legal, atâta timp cât C. S. al Magistraturii nu a fost sesizat în acest sens de unul dintre titularii acțiunii disciplinare, în procedura de angajare a răspunderii disciplinare a magistraților reglementată de Legea nr. 303/2004.
Pentru toate considerentele prezentate, Curtea va respinge cel de-al treilea capăt din cererea modificatoare ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în rest va respinge acțiunea, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cel de-al treilea capăt din cererea modificatoare ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest acțiunea promovată de reclamantul M. G., domiciliat in București, ., .. 1, ., sector 5, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul in București, Calea Plevnei nr. 141 B, sector 6, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2014.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored./jud.MB
4 ex./ 30.06.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 799/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4949/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
