Despăgubire. Decizia nr. 614/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 3863/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 614/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul/reclamant B. D. și de către recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR și C. C. PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.4715/03.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin cererea de recurs formulată recurentele –pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, învederează că la data de 30.01.2014 recurenta-pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note scrise.
Reținând că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 C.pr.civ. și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 11.05.2012 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a C., reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtelor la stabilirea cuantumului despăgubirilor ce îi revin ca urmare a existentei Sentinței Civile nr. 5307/27.10.2008, pronunțata în d._ RJ de către Judecătoria B., cu evaluarea terenului-vechi amplasament la valoarea de piața de la data soluționării notificării, respectiv 27.10.2008; obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor stabilite, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, atât în ceea ce privește remiterea sumei în numerar, în limita stabilita de lege, în cât și la emiterea titlurilor de conversie (acțiuni) la Fondul Proprietatea; obligarea pârâtelor la plata a cate 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în punerea în aplicare a hotărârii.
Prin sentința civilă nr.4715/03.09.2012, Curtea de Apel București, Secția a VIII a C. a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să continue procedura administrativă privind imobilul menționat în Hotărârea nr.27/28.01.2010 a Comisiei Județene Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin evaluare imobil și emitere a deciziei privind titlul de despăgubire, a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind titlul de plată și plata despăgubirilor și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
În fapt prin sentința civilă nr. 5307/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria B. (irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 5402/17.02.2009) a fost admisă plângerea formulată de către reclamanta T. M. și respectiv reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâtele C. Locală Balotești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Ilfov de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind anulate hotărârile nr. 1988/2006 și respectiv nr. 2134/2006.
Totodată prin aceeași sentință au fost obligate cele două pârâte să reconstituie celor doi reclamanți dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 5000 m.p. teren echivalent valoric cu acela deținut de autorul lor în anul 1945.
Prin hotărârea nr. 27/28.01.2010 emisă de C. Județeană Ilfov de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Instituției Prefectului Jud. Ilfov s-a luat act de această sus-menționată sentință și s-a dispus înscrierea în anexa 23, o poziție, autor M. S., moștenitori fiind T. M. și reclamantul din prezenta cauză, respectiv B. D., cu o suprafață totală de 0,50 ha.
La data de 23.01.2012 dosarul administrativ a fost înregistrat la pârâta CCSD sub nr._, acesta aflându-se în etapa analizării din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat, fără a fi fost transmis vreunei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a ambelor pârâte a fost respinsă de instanța de fond având în vedere cererea precizatoare din data de 03.09.2012 prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea cererii privind despăgubirile, potrivit competențelor prevăzute de dispozițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, în raport de calitatea fiecăreia dintre pârâte, astfel încât susținerile fiecăreia în legătură cu modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze aceste atribuții, deși în drept sunt întemeiate, în fapt nu pot fi reținute, reclamantul înțelegând să solicite ca fiecare dintre cele două pârâte să își îndeplinească atribuțiile incluse de lege în competența acesteia în raport de etapa procedural-administrativă a cererii formulată de către reclamantă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat că refuzul manifestat de către pârâte în soluționarea dosarului administrativ al reclamantului este unul nejustificat și exprimat cu exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i și n, respectiv art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004, republicată, prin urmare cu nerespectarea drepturilor legitime invocate prin prezenta acțiune de către reclamant.
Motivul privind incidența dispozițiilor OUG nr. 4/2012 nu a fost reținut de prima instanță având în vedere că dosarul administrativ a fost înregistrat pe rolul pârâtelor la data de 23.01.2012, fără ca până la acest moment pârâtele să invoce motive de nelegalitate a respingerii cererii de restituire în natură conform art.1 alin. 3 și art. 16 alin. 4 din Titlul VII din legea nr. 247/2005 în privința solicitărilor reclamantului, nefiind justificată legal întârzierea parcurgerii acestei etape procedural-administrative, anterior evaluării imobilului și emiterii deciziei privind titlul de despăgubire.
S-a reținut că invocarea de către pârâta CCSD a propriei culpe în nesoluționarea dosarului administrativ al reclamantului nu poate întemeia refuzul analizării legalității, evaluării și emiterii titlului de despăgubire, fiind necesară respectarea în cazul reclamantului a cerinței privind termenul rezonabil conform art. 6 alin. 1 din CEDO, cerință nerespectată însă.
Având în vedere această situație de fapt și de drept, instanța a de fond a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei CCSD să continue procedura administrativă privind imobilul în cauză, prin evaluarea imobilului și emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
Având în vedere procedura reglementată de disp. art. 18 alin. 1 din Titlul VII din legea nr. 247/2004 potrivit căreia după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
În ceea ce privește obligarea pârâtei ANRP la emiterea titlului de conversie, instanța a reținut prematuritatea acestui capăt de cerere, respectiv a titlului de plată în vederea efectuării plății în numerar, fiind necesară parcurgerea etapei administrative de evaluare a imobilului, iar în funcție de valoarea rezultată din raportul de expertiză efectuat conform acelorași dispoziții legale, se poate proceda, în temeiul opțiunii reclamantului la plata în numerar sau emiterea titlului de conversie, fiind necesară prin urmare emiterea de către pârâta CCSD a deciziei privind titlul de despăgubire a cărei legalitate poate fi criticată de către reclamant în condițiile în care valoarea menționată nu corespunde valorii reale a imobilului, conform dispozițiilor legale în vigoare.
În privința cererii vizând amendarea pârâtelor, instanța de fond a reținut că nu poate fi analizat pe calea prezentului demers procesual, ci exclusiv pe calea prevăzută de disp. art. 24-25 din legea nr. 554/2004, în măsura în care pârâta CCSD refuză executarea prezentei hotărâri privind evaluarea și emiterea deciziei privind titlul de despăgubire aferent acestei valori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, precum și reclamantul B. D..
Cele 3 recursuri au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10.10.2012 sub același număr de dosar_ .
Prin recursul formulat, CCSD a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii introductive.
În motivarea recursului declarat, recurenta-pârâtă CCSD critică sentința civilă nr.4715/03.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele:
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, întrucât nu are atribuții legate de plata despăgubirilor, ANRP fiind instituția care emite, pe baza opțiunii persoanei îndreptățite un titlu de plată/de conversie, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite, numai după ce titlul de despăgubire a fost emis de către CCSD.
Instanța de fond a reținut în mod greșit și că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din CEDO.
Acest termen nu a fost încălcat, procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În cauza dedusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în sensul că dosarul reclamantului a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/FFCC/2012 și analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.
În ceea ce privește parcurgerea următoarelor etape, cea evaluării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, recurenta arată că sunt suspendate potrivit OUG 4/2012, urmărindu-se implementarea Hotărârii pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea acestei hotărâri.
A menționat recurenta că în condițiile în care procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri au fost suspendate până la 15.05.2013 (potrivit OUG 4/2012 și apoi Legea nr.117/2012), C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate acționa în afara acestui cadru legal.
Prin recursul formulat, ANRP a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii de fond ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului declarat, recurenta-pârâtă ANRP critică sentința civilă nr.4715/03.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele:
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, întrucât nu are atribuții legate de emiterea titlului de despăgubire în procedura prevăzută de Titlul VII din legea nr.247/2005 ci asigură numai Secretariatul Comisiei Centrale.
Învederează și că în ședința plenului judecătorului Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15.02.2010 s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare prin care s-a stabilit că ANRP nu are calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
În motivarea recursului declarat, reclamantul B. D. critică sentința de fond arătând că deși instanța de fond a apreciat demersul său ca fiind unul legitim, nu a obligat pârâtele la emiterea titlului de despăgubiri și la plata despăgubirilor.
Dispozitivul hotărârii judecătorești este lipsit de eficiență juridică, obligarea pârâtelor doar „la continuarea procedurii administrative” nu are finalitate practică.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii.
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din 27.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat termenul din oficiu și potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul pe cale administrativă Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să judece recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 15.04.2013 sub nr._ .
Prin notele de ședință depuse de recurenta-pârâtă CCSD la data de 30.01.2014 a solicitat, în raport de noul cadru legislativ (Legea nr.165/2013), admiterea recursului și desființând prima sentință să se pronunțe o hotărâre de respingere a cererii de chemare în judecată ca prematur formulată.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul reclamatului este neîntemeiat iar recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Legea 165/2013 a abrogat prin art. 50 lit. b „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Totodată, prin același text de lege s-a reglementat o procedură de compensare prin puncte a imobilelor care nu se restituie în natură, nemaifiind posibilă emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire.
Aceste dispoziții sunt de imediată aplicare, legiuitorul prevăzând în mod expres, în art. 4 din lege că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În aceste condiții nu mai subzistă temeiul legal pentru obligarea intimatei la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire în baza unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu dispozițiile titlului VII din legea 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul reclamantului B. D. împotriva sentinței civile nr.4715/03.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Admite recursurile pârâtelor împotriva sentinței civile nr.4715/03.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Ianuarie 2014.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red./Tehnored. D.S./2 ex./2014
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C.
Judecător: G. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5016/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 23-06-2014, Curtea de... → |
|---|
