Pretentii. Decizia nr. 4537/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4537/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 47591/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4537
Ședința publică din data de 2 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 192/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. D. L. TRANS . intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentinta civilă nr. 192/14.01.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 10.12.2012, reclamanta . . in judecata pe parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI solicitand instantei obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de 7.741 lei reprezentand taxa de poluare pentru autovehicule cu dobanda legala, incepand cu data platii si pana la momentul achitarii efective.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a achizitionat prin factura 806/18.05.2009 din Belgia vehiculul gen tractor marca IVECO marca Opel categorie auto N3, norme de poluare E3, . WJMM1VSK_, an de fabricatie 2005, . auto H_ cu data primei inmatriculari 6.12.2005 iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de 7.741 lei, prin chitanta . nr._/15.06.2009 reprezentand taxa de poluare, calculata prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/12.06.2009, in temeiul dispoz. O.U.G. 50/2008.
Sustine reclamantul ca autovehiculul a fost pentru prima data inmatriculat in strainatate si pentru prima data a solicitat imatricularea acestuia pe teritoriul Romaniei, si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai sustine ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta C.J.C.E., intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale (hot. din 11.08.1976, cauza Simmenthal).
In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, L. 554/2004, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 39 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de poluare nr._/12.06.2009,chitanta . nr._/15.06.2009 certificat de prima inmatriculare, factura nr. 806/18.05.2009, raspuns nr._/15.11.2012 la cerere.
Parata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a S. 6 Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sect. 6, pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu.
Prin aceeasi intampinare s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
Alaturat, parata a depus la dosar decizia de stabilire a taxei de poluare nr._/12.06.2009 si documenttia aferenta.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de calcul a taxei de poluare a autovehiculului nr._/12.06.2009 s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de a plati suma de 7.741 lei reprezentand taxa de poluare, in temeiul prev. art. 4 din O.U.G.50/2008.
In fapt, reclamanta a dobandit prin factura 806/18.05.2009 din Belgia, de la N.V. SMEETS & ZONEN vehiculul gen tractor marca IVECO marca Opel categorie auto N3, norme de poluare E3, . WJMM1VSK_, an de fabricatie 2005, . auto H_ cu data primei inmatriculari 6.12.2005.
In vederea inmatricularii in Romania a acestui autoturism, conform legislatiei aplicabile, OUG. 50/2008 reclamantul a fost nevoita sa achite suma de 7.741 lei, reprezentand taxa de poluare, in temeiul dispoz. art. 4 din O.U.G. 50/2008, suma achitata prin chitanta . nr._/15.06.2009.
Nemultumita de plata sumei de baniz reprezentand contravaloare taxa de poluare, reclamanta a formulat cerere de restituire- fila 6 dosar avand nr._/2.11.2012 careia parata i-a raspuns(fila 35 dosar) in sensul ca taxa a fost legal perceputa in temeiul dispoz. art. 4 din l. 9/2012, desi taxa a fost perceputa in temeiul prevederilor OUG50/2012.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile O.U.G. 50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Din cuprinsul art. 1 din O.U.G.50/2008 se desprinde cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administartia fondului pentru mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Art. 4 din acest act normativ prevede obligatia platii acestei taxe, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul, in Romania. Mai departe, art. 6 are in vedere criteriile obiective-specificul motorului, capacitatea cilindrica a autovehiculului,capacitatea poluarii, deprecierea autoturismului, in raport de coeficientii prevazuti in Anexa 4.
Retine Tribunalul ca aceasta taxa este asimilata impozitelor interne (desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara.Ori, in conditiile in care, pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania taxa de poluare nu se mai percepe, cu ocazia vanzarii ulterioare, rezulta clar ca vointa legiuitorului a fost ca aceasta taxa sa se aplice doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare, fiind evident o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre reclamant in cuprinsul cererii sale, instanta considera ca acestea sunt pe deplin aplicabile, apararea paratei in sensul ca instantele nationale nu au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat, caci L.157/2005 privind ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E. ; art. 20, art. 148 al 2 si 4 din Constitutie permit aplicabilitatea aplicarii in mod driect (cu prevalenta ) a normelor comunitare, daca acestea sunt contrare legislatiei (aquis-ului comunitar) europene, principiile de drept comunitar aplicabile fiind prioritatea dreptului comunitar si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, atunci cand intra in conflict cu legislatia nationala (interna).
Astfel, prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., conform careia Romania si-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozitiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare.Aplicarea directa a dreptului comunitar rezida din art. 220 din tratatul C.E., iar Curtea de Justitie a Comunuitatii europene, in cauzele supuse judecatii privind interpretarea tratatelor a statuat ca aceasta interepetare este obligatorie pentru statele membre (cauza Brzezinski, C-313/05, cauza Humboltc-112/84, cauza C. Enel (4964).
Aceasta prioritate a dreptului comunitar se expliciteaza cel mai bine in prevalenta sa asupra oricarei norme de drept intern, contrare normei comunitare care este integrata, existenta, asumata si inglobata . face parte din spatiul comunitar in care Romania a intrat ca membru, in beneficiul cetatenilor romani, ca cetateni comunitari; competenta instantelor nationale fiind o obligatie si nu o alegere/oportunitate de a asigura realizarea efectului deplin a normelor comunitare in favoarea cetatenilor Romaniei.Nu in ultimul rand, exista raspunderea statului, prin autoritatile sale competente care, daca incalca normele legislatiei comunitare, de a raspunde de prejudiciul creat propriilor cetateni pentru lipsa de implementare/implementarea insuficienta a aquis-ului comunitar in legislatia natoinala.
Astfel, art. 25 din Tratatul C.E. are in vedere ca ,,Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent.Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”.Art. 28 din Tratatul C.E. prevede ca ,,Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent”. De asemenea, art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.
Acest text se refera de fapt, la produsele provenind din alte state membre care sunt supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similareori, statul roman nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, adica autovehiculelor deja inmatriculate in Romania (de tip second-hand), cu ocazia vanzarilor ulterioare.
Potrivit jurisprudentei comunitare, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul C.E. trebuie sa eccluda de la aplicare orice posibilitate ca produsele nationale sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii.Ori, statul roman, prin instituirea taxei de poluare, independent de maniera de determinare a acesteia, prin raportare la art. 6 din O.U.G.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, instituie o discriminare in regimul fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, caci de fapt instituie o taxa similara taxei de prima inmatriculare, diferentierea constand in notiunea utilizata: taxa de poluare, in loc de taxa de prima inmatriculare.
Mai mult, este de notorietate Avizul motivat al Comisiei europene din 28.11.2007 care a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto (de prima inmatriculare), in sensul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, aspect tinut sub observatie de Comisie, care in luna iunie 2009 a solicitat Romaniei informatii in legatura cu evolutia legislatiei privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, existand temeri legate de actuala legislatie nationala (OUG50/2008) contine norme ce protejeaza industria auto nationala, sub aspectul impozitarii.
Asadar, concluzioneaza instanta ca dreptul comunitar se aplica in mod direct in cauza supusa judecatii, caci se resimte o discriminare intre produsele nationale si produsele altor state europene, membre ale Comunittii Europene, care consta in diferentierea de impozitare aplicata produselor europene, introduse in Romania si impozitarea interna, de orice natura, direct sau indirect asupra produselor natinale similare.
Pe cale de consecință, Tribunalul constată că reclamantei in mod nejustificat i s-a perceput taxa de poluare, astfel că este îndeplinit cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Relativ la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sector 6 –invocata prin intampinare- considera instanta ca exceptia este neintemeiata, si va fi respinsa, ca atare, intrucat intre reclamant si aceasta parata exista un raport juridic de drept administrativ/fiscal, decizia de calcul a taxei de poluare fiind emisa de parata AFP sector 6, iar plata taxei s-a efectuat catre aceasta parata, fiind irelevant din punct de vedere juridic cine a fost titularul contului la care au fost virati banii reprezentand taxa poluare.
Pentru cele sus aratate, instanta a admis cererea.
A obligat pârâta A.F.P. sector 6 să restituie reclamantului suma de 7.741 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la momentul plății taxei până la efectiva restituire. In aprecierea platii dobanzii, odata cu suma incasata de parata, seretine si jurisprudenta CJCE (cauza I. contra Romaniei).
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei fondului pentru Mediu, apreciaza Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata AFP sect. 6, desi aflata in culpa procesuala, nu este dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul O.U.G. 50/2008 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la Administratia F. pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si intsitutia de mediu.Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 60-63 din C..
In temeiul dispoz. art. 274 din C. va obliga pârâta, aflata in culpa procesuala să restituie reclamantei 42 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs AFP Sector 6 Bucuresti, cu motivarea, in esenta:
Recurenta critică eronata respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata la instanta de fond.
Pe fondul cauzei, arata ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea taxei pe poluare, întrucât taxa în cauză nu intra in categoria taxelor vamale la import si la export sau altor taxe cu efect echivalent, taxa aplicandu-se tuturor autoturismelor înmatriculate in România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistand motive temeinice pentru a se dispune restituirea taxei.
In ceea ce privește dobânda fiscală, arata ca nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acesteia, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Totodata critica acordarea cheltuielilor de judecata la fond.
De asemenea, critica respingerea cererii de chemare in garantie.
Analizand recursul formulat, Curtea retine:
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii recursului invocata de instanta din oficiu, Curtea o va respinge avand in vedere faptul că din cuprinsul dovezii de comunicare a sentintei civile recurate aflate la fila 52 dosar fond rezultă că respectiva sentinta a fost comunicata Administratiei Finantelor Publice sector 2 Bucuresti iar nu recurentei Administratiei Finantelor Publice sector 6 Bucuresti. . de fapt, in conditiile unei comunicari nevalide a sentintei civile recurate, se impune respingerea tardivitati irecursului, termenul de recurs neputând sa inceapa sa curga de la data unei comunicari lovite de nulitate a sentintei de fond.
Pe fondul recursului:
Curtea retine ca recursul formulat este întemeiat numai în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a AFP Sector 6 Bucuresti, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre Administratia Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
Totodată, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anilihate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, in mod corect a constatat tribunalul că refuzul intimatei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce priveste dobanda fiscala, criticile recurentei sunt lipsite de temei.
In fine, referitor la critica privind dobanda legala, Curtea apreciaza neintemeiate sustinerile recurentei in codntiile in care, in lumina hotararii CJUE pronuntata in cauza I. impotriva Romaniei dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia dată desființează cu efect ex tunc prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Așa fiind in mod corect prima instanta a acordat dobânzile aferente de la momentul perceperii acestei taxe.
Si in ceea ce priveste acordarea cheltuielilor de judecata in fata primei instante criticile formulate nu se sustin dat fiind faptul că acestea au fost acordate pe teeiul culpei procesuale a partii parate in lumina dispozitiilor art. 274 alin. 1 C..
În ceea ce privește chemarea in garanție, Curtea reține că este întemeiată critica recurentei, cererea în cauză fiind în mod greșit respinsă de către prima instanță.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare prevăd că taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) și încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului în cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 arătându-se înca odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ în baza căruia a fost achitată taxa de poluare de către petentă (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arată și expune pe larg în cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxă de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere aceste considerente, văzând art. 60 din Codul de procedura civila,, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că: va admite cererea de chemare în garanție. Va obliga chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtul AFP Sector 6 a acelorași sume la care a fost obligat pârâtul către reclamant, adică a sumei de 7741 lei reprezentând taxă pe poluare, cu dobanda legala aferenta, calculata de la momentul platii taxei și pana la restituirea ei efectiva. Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Admite recursul formulat de pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 192/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. D. L. TRANS . intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chematul în garanție către pârât la plata acelorași sume la care a fost obligat pârâtul către reclamant.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red CMF. – 2 ex.
Tribunalul București – Jud. L. G.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 6730/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1366/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
