Obligaţia de a face. Sentința nr. 3227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 3227/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2539/2/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3227

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.11.2014

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: A. M.

GREFIER: R. B.

Pe rol fiind soluționarea acțiunilor conexate formulate (dosar nr._ și dosar nr._ ), în contencios administrativ, de reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., în contradictoriu cu pârâții G. R., P. R. – Camera Deputaților, P. R. – Senat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică în dosarul nr._, se prezintă reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat M. V., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 8, pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic C. A. V., cu împuternicire de reprezentare la dosar, fila 106, și pârâtul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilier juridic, care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 120, lipsă fiind pârâții G. R., P. R. – Senat și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa relațiilor solicitate de la reclamanți, respectiv dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 450 lei, precum și înscrisuri cu privire la dosar nr._ și anume, cererea de chemare în judecată, pentru a putea verifica obiectul acestei cauze.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, depun la dosarul cauzei dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru – chitanță nr._/1 din data de 26.11.2014, în cuantum de 600 lei și chitanță nr._/1 din data de 25.11.2014, în cuantum de 50 lei, precum și copia cererii de chemare în judecată, care face obiectul dosarului nr._ .

Curtea restituie avocatului reclamanților copia cererii de chemare în judecată, care face obiectul dosarului nr._, având în vedere faptul că în acest dosar s-a admis excepția litispendenței și s-a dispus reunirea acestuia la dosarul de față. Totodată, Curtea dispune a se face apelul în dosarul aflat pe listă la poziția 5 – dosar nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., în contradictoriu cu pârâții G. R., P. R. – Camera Deputaților, P. R. – Senat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. C. - Direcția Patrimoniu Cultural, având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în dosarul nr._, se prezintă reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat M. V., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 11, și pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic C. A. V., care depune împuternicire de reprezentare la dosar, fila 243, lipsă fiind pârâții G. R., P. R. – Senat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. C. - Direcția Patrimoniu Cultural.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că prin Încheierea din 22 octombrie 2014 a fost admisă excepția litispendenței și a fost reunit dosarul nr._ la dosarul nr._ . Prin urmare, instanța este sesizată în prezent cu trei cereri de chemare în judecată conexe.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, arată că nu au cereri prealabile discutării excepțiilor invocate prin întâmpinări.

Curtea acordă cuvântul părților pe excepțiile invocate în dosarul nr._ , respectiv acordă cuvântul pârâtului P. R. – Camera Deputaților pe excepțiile invocate de acesta.

Pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic, arată că prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea cu prioritate ca inadmisibilă a acțiunii și pe fond ca neîntemeiată.

Curtea acordă cuvântul pârâtului P. R. – Camera Deputaților în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii.

Pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic, solicită a se avea în vedere faptul că instanța a fost investită să analizeze, cu prioritate, o problemă de drept de principiu. Având în vedere faptul că reclamanții au procedat la declanșarea prezentei proceduri judiciare și în acest dosar și în celelalte două dosare, în considerarea cererii adresate Camerei Deputaților, în contextul îndeplinirii plângerii prealabile în temeiul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, pentru corecta calificare a obiectului cauzei, solicită instanței să observe că în cauză nu poate fi reținută compatibilitatea prezentului demers judiciar cu obiectul controlului de legalitate pe care instanța de contencios administrativ este chemată să-l exercite, în contextul cenzurării unui act administrativ unilateral asimilat, reprezentat de un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei plângeri prealabile. Ca atare, solicită a se observa că, așa cum rezultă din analiza coroborată a prevederilor art. 2 alin. (1) cu cele ale art. 2 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 554/2004, posibilitatea analizei caracterului de pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri decurge, cu prioritate, din existența unui drept sau interes legitim pe care reclamanții l-ar avea și care ar putea fi valorificat pe calea unui demers propriu în jurisdicția contenciosului administrativ. Or, ceea ce reclamanții au solicitat, în calitate de petenți, prin cererea intitulată plângere prealabilă, și ceea ce solicită instanței să fie reținut drept obligație în sarcina Camerei Deputaților este aceea de a pune de acord prevederile Legii nr. 221/2009 dispozițiile Legii fundamentale, respectiv acele prevederi care au fost constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, motivat de împrejurarea că, în absența unui act de modificare a acestui normativ, Legea nr. 221/2009, ar fi prejudiciați în drepturile lor de a beneficia de sistemul reparator al acestui act normativ. Or, solicită să se observe faptul că nu suntem în prezența unui drept sau interes legitim, astfel cum înțelesul acestuia decurge din dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât demersul acestora intitulat procedură prealabilă, având ca finalitate modificarea unui act normativ adoptat de P. R., în exercitarea competenței conferite de legiuitorul constituant, de unică autoritate legiuitoare a țării, nu poate fi circumscris instituției juridice a plângerii prealabile proprie materiei contenciosului administrativ. Cu privire la această excepție, solicită a se avea în vedere și motivele prezentate pe larg în întâmpinare.

Curtea acordă cuvântul pârâtului P. R. – Camera Deputaților pe excepțiile invocate prin întâmpinări de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și G. R..

Pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic, având în vedere că este un cadru procesual complex, în temeiul căruia, reclamanții au înțeles să promoveze pretenții proprii în raport de fiecare pârât, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea acestor excepții, întrucât nu vizează pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul P. R. – Camera Deputaților.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, solicită să se respingă această excepție a inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul P. R. – Camera Deputaților. Se invocă de către acest pârât că nu este posibil să se formuleze o acțiune care să oblige P. R., G. R., autoritățile Statului să facă o propunere de înlocuire a unei prevederi neconstituționale care a fost căzută în desuetudine prin pronunțarea de către Curtea Constituțională a neconstituționalității unui articol din Legea nr. 221/2009. Consideră că instanța este în măsură să oblige aceste entități să procedeze la punerea în acord a prevederilor Legii nr. 221/2009 cu Constituția R.. Solicită să se respingă excepția având în vedere și răspunsul dat la aceste întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată atât de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și de pârâtul G. R..

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, pentru aceleași rațiuni solicită respingerea excepției invocată și de acești pârâți, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat la aceste întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, solicită să se respingă și aceste excepții. Sunt excepții prin care pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice încearcă să-și paseze răspunderea.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate de pârâtul G. R..

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, arată că au arătat prin răspunsul la întâmpinare că G. R. este obligat să facă propuneri de legi, astfel încât solicită și respingerea acestei excepții.

Curtea acordă cuvântul părților pe excepțiile invocate în dosarul nr._ , respectiv acordă cuvântul pârâtului P. R. – Camera Deputaților în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii pe care a invocat-o în acest dosar.

Pârâtul P. R. – Camera Deputaților, prin consilier juridic, arată că pune aceleași concluzii, cu aceleași argumente dezvoltate pe larg în cuprinsul întâmpinării, care solicită a fi avute în vedere.

Curtea acordă cuvântul pârâtului C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității în susținerea excepției prematurității acțiunii invocată de acesta în dosarul nr._ .

Pârâtul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilier juridic, astfel cum a arătat și prin întâmpinare, a invocat excepția prematurității acțiunii, deoarece, conform art. 1 alin. (1) și art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, reclamanta nu a adresat o cerere CNSAS pentru a avea acces la propriul dosar sau la dosarul autorului menționat de către reclamantă. Fără această cerere de acces CNSAS nu poate face verificări din oficiu, pentru că reclamanta nu deține nicio funcție sau nu se poate invoca partea de „oficiu”, conform O.U.G. nr. 24/2008 și a arătat că nici nu s-a depus vreo altă cerere de către o altă organizație sau de către o altă instituție prin care să se poată sesiza. Faptul că dosarul autorului reclamantei a fost cerut de către Tribunalul București acesta nu poate fi luat în considerație, deoarece a depus copii de pe acest dosar în cadrul acțiunii care a fost introdusă la Tribunalul București. Pentru toate aceste motive, expuse pe larg prin întâmpinare, solicită admiterea excepției.

Curtea acordă cuvântul reclamantei C. S. pe excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin întâmpinare.

Reclamanta C. S., prin avocat, solicită respingerea acestei excepții, considerând că acțiunea nu este prematur introdusă față de CNSAS, pentru că s-au dat niște relații pe care le-a folosit în acest dosar. Solicită respingerea excepției prematurității.

Curtea acordă cuvântul reclamantei C. S. pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată atât de pârâtul P. R. – Camera Deputaților, cât și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate de pârâtul G. R..

Reclamanta C. S., prin avocat, pune aceleași concluzii ca și în dosarul nr._, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat la aceste întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamantei C. S. pe excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de dispozițiile Legii nr. 221/2009, arătând faptul că ar fi competentă instanța civilă.

Reclamanta C. S., prin avocat, solicită să se respingă și această excepție, pentru că a chemat în judecată inclusiv G. R. și în acest fel este atrasă competența materială a Curții de Apel București.

Curtea acordă cuvântul reclamantei C. S. și pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și lipsa calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R..

Reclamanta C. S., prin avocat, solicită să se respingă aceste excepții, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat acestei întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții P. R. – Camera Deputaților, G. R., M. C., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, pun aceleași concluzii ca și în dosarul nr._, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat la aceste întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamanților pe excepția necompetenței materiale a instanței, invocată atât de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și de pârâtul M. C..

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, solicită să se respingă și această excepție, pentru că a chemat în judecată inclusiv G. R. și în acest fel este atrasă competența materială a Curții de Apel București.

Curtea acordă cuvântul reclamanților și pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate de pârâtul M. C..

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, solicită să se respingă aceste excepții, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat acestei întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea acordă cuvântul reclamanților și pe excepția prematurității invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., prin avocat, solicită să se respingă această excepție, solicitând a se avea în vedere și răspunsul dat acestei întâmpinări, care se află depus la dosarul cauzei.

Curtea rămâne în pronunțare pe toate excepțiile invocate în raport de cele trei cereri conexe.

CURTEA,

Deliberând asupra cererilor conexe de față, constată următoarele :

I.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 14.04.2014 sub nr. _ , reclamanții C. S., C. A.- I. si C. S.- M., in calitate de moștenitori legali ai autorului C. S.-C. au chemat în judecată pe parații: G. R., P. R. - CAMERA DEPUTAȚILOR, P. R. - SENAT și S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, solicitând:

1)obligarea paratului 1) de a iniția un proiect de lege si de a-l supune spre adoptare Parlamentului, prin care sa se instituie cadrul legislativ de acordare a despăgubirilor morale si materiale persoanelor persecutate politic in perioada 1945-1989;

2)obligarea paraților 2) si 3) de a proceda la adoptarea actului normativ propus de G. R. in sensul celor de la pct. 1 de mai sus sau de a iniția chiar P. R. un atare act normativ care sa inlocuiasca Legea nr. 221/2009 căzuta in desuetudine urmare pronunțării deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010, data de Curtea Constituționala a R.;

3) obligarea paratului 3) la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații.

În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:

Autorul lor C. S.- C. a acționat in judecata Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la data de 24 noiembrie 2010 si a solicitat acordarea de despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral, material si fizic suferit prin condamnarea autorului sau C. loan S. si pentru ca acesta a fost privat de dreptul la un proces echitabil. Acțiunea a fost intemeiata pe prevederile Legii nr. 221/2009. Intre timp autorul lor a decedat, acțiunea promovata in instanta de acesta a intrat in perimare.

Curtea Constituționala a declarat neconstitutional textul art. 5 din Legea nr. 221/2009, prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010. Urma ca legea din care se declarase neconstitutional textul menționat sa fie pusa in acord cu prevederile constituționale in termen de 45 de zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial.

Acest lucru nu si-a găsit o rezolvare legala nici pana la momentul actual. Pentru ca moștenitorii autorului C. S.- C. sa continue demersul inceput de autorul lor, s-au adresat Guvernului R., care in virtutea atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 90/2001 actualizata in anul 2011, avea obligația potrivit art. 11 lit. b) din aceasta lege sa inițieze un proiect de lege si sa il supună spre adoptare Parlamentului.

Demersul lor s-a materializat in procedura prealabila prevăzuta de Legea nr. 554/2004 modificata prin Legea nr. 262/2007. Prin adresa 15A/867/CA/25.02.2014 G. R. si-a declinat competenta in favoarea Parlamentului R.. Ulterior datei de 25.02.2014 s-au adresat cu cerere prealabila formulata in virtutea prevederilor Legii nr. 554/2004 modificata prin Legea nr. 262/2007 si Parlamentului R. sesizând atat Camera Deputaților, cat si Senatul R. cu solicitarea de a pune in acord a Legii nr. 221/2009 cu prevederile Constituției R..

Nici una dintre cele doua camere ale Parlamentului nu a dat curs solicitării lor, motiv pentru care au solicitat instanței de judecata obligarea acestora la efectuarea procedurii specifice de punere in acord a legii speciale 221/2009 cu Constituția R..

Cu ocazia arestării lui C. I.- S., tatăl autorului lor, au fost efectuate percheziții domiciliare si a fost confiscata o importanta colecție de arme medievale, care, in prezent se afla in posesia Muzeului M.. Arestarea acestuia a avut loc in anul 1950, cand s-a aflat ca tatăl autorului lor C. I.- S. il tratase, in spitalul unde lucra in calitate de medic, pe un cap al Organizației Legionare urmărit de miliție. A fost judecat de Tribunalul M. si a fost condamnat pentru faptul ca nu a anunțat organele de ordine publica - miliția - care emisesera mandat de arestare pe numele acelui fruntaș. Bunurile confiscate au fost ridicate din ., sector 1, București, unde acesta locuia, iar colecția de arme si alte obiecte militare medievale erau moștenite de la unchiul sau G. Z. C..

Depune de la CNSAS extras de pe hotărârea definitiva pentru intocmirea cazierului judiciar, precum si copie de pe sentința nr. 730 a Tribunalului M. București pronunțata in dosarul nr. 969/950. Anexează, de asemenea, la prezenta acțiune inca doua inscrisuri reprezentând datele de identificare ale tatălui autorului lor.

In anul 1953 a urmat o alta percheziție samavolnica la proprietatea familiei din București, ., sector 1, unde tatăl autorului lor se mutase dupa eliberarea din penitenciar. Dupa punerea in libertate a lui C. I.- S. au urmat alte confiscări si o „perioada de reținere pentru cercetări", a fost naționalizata casa din . a fost recuperata dupa anul 1989 de către autorul lor (dar o anexa a acesteia care era tot proprietatea lui C. I.- S., construita prin munca voluntara de către legionari, nu a putut fi recuperata in instanța deoarece comuniștii au distrus toate documentele care atestau proprietatea acestui imobil; pana de curând in acest imobil au fost găzduite arhive ale Statului).

Acest imobil a fost demolat complet in ultimii ani, se prezintă acum ca un loc viran si se afla situat langa imobilul care in prezent este proprietatea familiei C., situat in ., sector 5, pe care autorul lor si reclamanții deopotrivă doresc sa il recupereze odată cu . de arme medievale.

Solicita fata de cele de mai sus sa fie obligat G. R., respectiv P. R. sa puna in acord Legea nr. 221/2009 cu prevederile Constituției R., sa stabilească un nivel echitabil al despăgubirilor pentru persoanele persecutate politic in perioada 1945-1989. Solicita, de asemenea in cazul in care cele de la aliniatul precedent nu se vor pune in practica, sa fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalent lei la data plații.

In drept, au fost invocate Legea nr. 221/2009, Rezoluția nr. 1096/1996 a Consiliului Europei, art. 5 din Convenția CEDO, art. 20 si 22 din Constituția R., art. 1349 cod civil actual.

Cererea a fost timbrată cu 450 lei taxă judiciară de timbru conform art. 16 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013.

Pârâtul SENATUL R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată (filele 50-54).

Pârâtul P. R. – Camera Deputaților a formulat întâmpinare (filele 74-77), prin care a solicitat respingerea cu prioritate ca inadmisibilă a acțiunii și pe fond ca neîntemeiată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (filele 56-66), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active.

Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare(67-69), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Reclamanții C. S., C. A. I. și C. Ș. M. au formulat răspuns la întâmpinări (filele 90-94), prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca nefondate.

II.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 16.04.2014 nr. _ , reclamanții C. S., C. A.- I. si C. S.- M., in calitate de moștenitori legali ai autorului C. S.-C. au chemat în judecată pe parații G. R., P. R. - CAMERA DEPUTAȚILOR, P. R. - SENAT, S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE și M. C. - DIRECȚIA PATRIMONIU CULTURAL, solicitând:

3)obligarea paratului 4) la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații.

4) obligarea paratului 5) sa restituie toate obiectele ce se afla in prezent in custodia sa; in caz contrar sa fie obligata la expertizarea contabila valorica a acestora.

În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:

Autorul lor C. S.- C. a acționat in judecata Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la data de 24 noiembrie 2010 si a solicitat acordarea de despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral, material si fizic suferit. Acțiunea a fost intemeiata pe prevederile Legii nr. 221/2009. Intre timp autorul lor a decedat, acțiunea promovata in instanta de acesta a intrat in perimare.

Acest lucru nu si-a găsit o rezolvare legala nici pana la momentul actual. Pentru ca moștenitorii autorului lor C. S.- C. sa continue demersul inceput de autorul lor, s-au adresat Guvernului R., care in virtutea atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 90/2001 actualizata in anul 2011, avea obligația potrivit art. 11 lit. b) din aceasta lege sa inițieze un proiect de lege si sa il supună spre adoptare Parlamentului.

Demersul lor s-a materializat in procedura prealabila prevăzuta de Legea nr. 554/2004 modificata prin Legea nr. 262/2007. Prin adresa 15A/867/CA/25.02.2014 G. R. si-a declinat competenta in favoarea Parlamentului R.. Ulterior datei de 25.02.2014 s-au adresat cu cerere prealabila formulata in virtutea prevederilor Legii nr. 554/2004 modificata prin Legea nr. 262/2007 si Parlamentului R. sesizând atat Camera Deputaților, cat si Senatul R. cu solicitarea de a pune in acord Legea nr. 221/2009 cu prevederile Constituției R..

Nici una dintre cele doua camere ale Parlamentului nu a dat curs solicitării lor, motiv pentru care au solicitat în instanță obligarea acestora la efectuarea procedurii specifice de punere in acord a legii speciale 221/2009 cu Constituția R..

In anul 1987 autorul lor si familia au plecat in vacanta in Franța pentru a-si vizita rudele. Cu aceasta ocazie au luat, pentru a oferi cadouri rudelor din Germania si Franța, o . obiecte, amintiri de familie si documente ce intenționau sa le puna la dispoziție unui var care avea in lucru un volum despre istoria familiei C. si care dorea sa atașeze acestei monografii, imagini cu obiectele de familie. In urma unui denunț făcut de către un informator al securității, au fost opriți la vama G. unde mașina a fost amănunțit controlata si s-au confiscat toate bunurile, sub motiv ca făceau parte din patrimoniul cultural-national.

Evident, s-a inceput urmărirea penala impotriva autorului lor, insa dupa patru luni de cercetare, perioada petrecuta in spital in urma unui soc nervos, a fost anunțat ca s-a dispus neinceperea urmăririi penale, intrucat faptele au fost amnistiate in baza art. 1 din Decretul nr. 11/1988. Bunurile confiscate au fost returnate parțial, iar in instanța s-a reușit sa recuperarea a doar câteva obiecte din cele reținute, in speța, o parte din obiectele din aur, conform Deciziei Civile nr. 1679R/30.11.2005, in prezent irevocabila.

Desi prejudiciul suferit este incalculabil in bani, inteleg sa cuantifice, provizoriu, pana la efectuarea unei expertize, acest prejudiciu la suma de 1.000.000 euro motivat de: confiscarea cu ocazia efectuării percheziției automobilului a bunurilor din metale prețioase, precum si a bunurilor inscripționate cu blazonul familiei C., precum si a celorlalte bunuri, conform proceselor-verbale cu nr. 78/P/1988 din 9 februarie 1988 si din 5 mai 1988, in prezenta aflate in posesia Direcției Patrimoniu Cultural. Arată ca aceste bunuri sunt de o mare valoare istorica si sentimentala si ca nu au reintrat in posesia multora dintre bunurile confiscate.

Solicita fata de cele de mai sus sa fie obligați G. R., respectiv P. R. sa puna in acord Legea nr. 221/2009 cu prevederile Constituției R., sa stabilească un nivel echitabil al despăgubirilor pentru persoanele persecutate politic in perioada 1945-1989. Solicita in principal obligarea paratului 5 de a ne pune la dispoziție toate bunurile confiscate. Solicita, de asemenea in cazul in care cele de la aliniatul precedent nu se vor pune in practica sa fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalent lei la data plații.

In drept, au fost invocate Legea nr. 221/2009, Rezoluția nr. 1096/1996 a Consiliului Europei, art. 5 din Convenția CEDO, art. 20 si 22 din Constituția R., art. 1349 cod civil actual, Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 actualizata.

Cererea a fost timbrată cu 450 lei taxă judiciară de timbru conform art. 16 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013.

Pârâtul SENATUL R. a formulat întâmpinare (filele51-53), prin care a invocat excepția litispendenței.

Pârâtul a arătat că reclamanții s-au adresat Curții de Apel București prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.04.2014 în dosarul nr._ . Ulterior, reclamanții s-au adresat Curții de Apel București prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2014 în dosarul nr._ . S-a arătat că cele două cereri sunt identice în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza, anticipând autoritatea de lucru judecat.

Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare (filele 55-57), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.

În esență, s-a arătat că, raportat și la temeiul de drept al acțiunii indicat de reclamanți potrivit principiului disponibilității, aceștia nu contestă un act administrativ emis de G. R. (hotărâre sau ordonanță) pretins vătămător și nici nu reclamă un refuz nejustificat de a răspunde din partea acestei autorități, astfel că nu poate fi reținută răspunderea Guvernului în sensul celor pretinse de reclamanți. Raportat la toate considerațiile expuse, s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți în contradictoriu cu G. R., cu obiect inițiere proiect de lege, ca inadmisibilă.

Reclamanții C. S., C. A. I. și C. Ș. M. au formulat răspuns la întâmpinări (filele 70-72, respectiv 160-164), prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca nefondate.

Pârâtul M. C. a formulat întâmpinare (filele 74-78), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței judecătorești, excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu obiectul capătului 4 (patru) al cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept invocat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților raportat la capătul 4 (patru) al cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului - M. C., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.Excepția necompetenței materiale a instanței de judecată;

În ceea ce privește capetele de cerere 3 (trei) și 4 (patru), se arată că în raport de motivarea în fapt a capetelor de cerere în referință, Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal nu este competentă material să soluționeze cauza, care, în raport obiectul acestora, cade nemijlocit sub incidența jurisdicției unei secții civile, și nicidecum a uneia de contencios administrativ; astfel, instanța este necompetentă material ca instanță de fond, conform dispozițiilor art. 96 pct. 1 în referire la art. 95 punctul 1 Cod procedură civilă, atrăgând indubitabil competența materială de soluționare a capetelor 3 (trei) și 4 (patru) de cerere în favoarea Secției Civile a Tribunalului București.

Față de cele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) Cod procedură civilă solicită admiterea excepției și, disjungând capetele de cerere în referință, declinarea capetelor de cerere spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția Civilă.

2.Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în raport de temeiurile de drept invocate de reclamanți în susținerea capătului 4 (patru) de cerere, ca fiind Legea nr. 221/2009, art. 1349 Cod Civil, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acesta este inadmisibilă, dispozițiile Legii nr. 221/2009 nefiind incidente în materia revendicării bunurilor culturale mobile, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 6 /2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților raportat la capătul 4 (patru) de cerere, se arată că, așa cum este definită în literatura de specialitate, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, astfel că în cauză calitatea procesuală activă o are cel ce deține proprietatea dar nu și posesia, calitatea procesuală pasivă aparținând celui care are posesia bunului fără a avea însă și un drept de proprietate asupra acestuia.

Acțiunea în revendicare poate fi formulată numai de către titularul dreptului real de proprietate, și numai împotriva celui care deține bunul fără niciun just titlu. Legitimatio ad causam este, potrivit unei definiții consacrate de literatura juridică și însușită de practica judecătorească, titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces. Cu alte cuvinte, acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune. Așadar, reclamanții nu justifică un titlu valid și actual opozabil statului cate să confirme dreptul lor de proprietate asupra bunurilor. Un alt argument în sprijinul ideii inexistenței dreptului reclamanților asupra bunurilor mobile revendicate este netransmiterea acestora din patrimoniul defunctului în patrimoniul succesorilor acestuia, reclamanții din prezentul dosar. Reclamanții nu fac dovada că sunt continuatorii autorului lor C. Ș. C.. În aceste condiții, reclamanții nesocotesc unul din principiile de bază ale judecății, consacrat prin art. 1164 - 1165 din Noul Cod Civil potrivit căruia " Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". De remarcat că, în susținerea demersului judiciar, reclamanții se rezumă la a anexa Certificatul de moștenitor nr. 37/08.12.2011 emis de B.N.P. D. A. M. de pe urma defunctului CANTACUZENE Ș. C., în timp ce, potrivit adesei emise de Procuratura Județeană G. nr. 78/P/1988 din 09.02.1988 și Procesului-verbal încheiat de Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București la data de 05.05.1988, numele celui de la care s-au confiscat bunurile este C.. Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și, pe cale de consecință, respingerea capătului 4 (patru) de cerere ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

4.În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului C., solicită admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților față de instituția pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere următoarele considerente:

Din examinarea motivării în fapt a cererii de chemare în judecată nu rezultă în ce constă raportul juridic obligațional al Ministerului C. în cauza dedusă judecății, instituția pârâtă neregăsindu-se menționată în cuprinsul acestei motivări ca fiind angajată la o eventuală răspundere față de reclamanți, generată de o atitudine culpabilă a sa, de natură a-i determina calitatea procesuală pasivă.

Reclamanții solicită obligarea Ministerului C. -Direcția Patrimoniu Cultural, iar nu obligarea Ministerului C. să restituie toate obiectele ce se află în prezent în custodia sa, în caz contrar să fie obligați la expertizarea contabilă valorică a acestora. Din motivarea în fapt a capătului 4 (patru) de cerere, rezultă că bunurile confiscate s-ar afla în prezent în posesia Direcției Patrimoniu Cultural.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv, Procesul-verbal încheiat de Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București în data de 05.05.1988, înregistrat la Oficiu sub nr. 1640/05.05.1988, în baza adresei Miliției Județului G. nr._/08.04.1988, Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București, iar nu M. C. a predat domnului

C. C. Ș. obiectele aparținând acestuia, aflate în custodia Oficiului, pentru expertiză, ca urmare a confiscării. Precizează faptul că potrivit adresei Procuraturii Județene G. nr. 78/P/1988 bunurile confiscate din metale prețioase „se află depuse la camera de corpuri delicte cu dovada . nr._ din 21 oct. 1987".

Raportat la cele ce preced, rezultă, fără putință de tăgadă, că M. C. nu are calitatea de depozitar al bunurilor culturale mobile confiscate.

În absența unei definiții legale, acțiunea în revendicare este - potrivit definiției date în literatura de specialitate - acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.

În aceste condiții, având în vedere faptul că M. C. este instituție a administrației publice centrale de specialitate și nu deținător de bunuri culturale mobile (a se vedea în acest sens H.G. nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului C., cu modificările și completările ulterioare), se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului C. și, pe cale de consecință, se solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii reclamanților față de instituția pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta Camera Deputaților a formulat întâmpinare (filele 79-84), prin care a solicitat solicită respingerea acțiunii, invocând excepția litispendenței, în ceea ce privește pretențiile promovate de reclamanți raportat la cele deduse judecății în litigiul aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, completul 30 fond, sub numărul de dosar_ .

De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru următoarele considerente:

În cauză, nu poate fi reținută compatibilitatea demersului judiciar astfel promovat cu obiectul controlului de legalitate pe care instanța de contencios administrativ este chemată să-1 exercite în ipoteza cenzurării actului administrativ unilateral asimilat reprezentat de un pretins refuz nejustificat de soluționare a plângerii prealabile.

Ca atare, așa cum rezultă cu precădere din analiza coroborată a prevederilor art.l alin.(l) cu cele ale art.2 alin.(2) lit.f) din Legea nr.554/2004, în accepțiunea reglementării legale a acestei materii iurisdictionale, posibilitatea analizei caracterului de pretins refuz nejustificat de soluționare a cererii decurge cu prioritate din existenta unui drept sau interes legitim de natură a face obiectul unei demers judiciar propriu jurisdicției contenciosului administrativ.

Or, prin plângerea prealabilă formulată (pretenții care fac și obiectul cererii introductive), reclamanții din prezenta cauză au solicitat instituției punerea în acord cu dispozițiile Legii fundamentale a acelor dispoziții din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a căror neconstituționalitate a fost constată de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, Nr.761/15.XI.2010, motivat de împrejurarea potrivit căreia, în absența adoptării un act normativ de modificare a Legii nr.221/2009, ar fi fost prejudiciați în drepturile lor de a obține daune materiale și morale în temeiul sistemului reparator instituit de acest act normativ.

Prin urmare, este fără echivoc faptul că, din această perspectivă, în cauză, nu poate fi reținută existența unui drept sau interes legitim al reclamanților, în înțelesul reclamat de dispozițiile legii contenciosului administrativ, demersul lor, intitulat plângere prealabilă si având ca finalitate modificarea unui act normativ adoptat de către P. R., în exercitarea prerogativei conferite de legiuitorul constituant, de unică autoritate legiuitoare a tării, neputând fi circumscris acestei instituții juridice proprii materiei contenciosului administrativ, în configurația prevăzută dispozițiile art.2 alin.(l) lit.j) din Legea nr.554/2004. Astfel, potrivit acestui text de lege, plângerea prealabilă reprezintă „cererea prin care se solicită autorității publice emitente (...) reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia ".

Or, obligația care se naște, potrivit art. 147 alin.(l) din Constituția R., republicată, în sarcina autorității legiuitoare, urmare constatării de către Curtea Constituțională a viciului de constituționalitate a unor dispoziții dintr-o lege, și anume de a proceda la punerea de acord a prevederilor neconstitutionale cu dispozițiile Constituției, înăuntrul termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei instanței de contencios constitutional în Monitorul Oficial al R., cu consecința corelativă a încetării existenței normative a dispozițiilor legale în cauză, în ipoteza neîndeplinirii sale, reprezintă o obligație ce aparține unu regim juridic de drept constitutional care nu poate face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ.

De altfel, a proceda în sensul urmărit de reclamanți, în prezenta cauză, echivalează cu asimilarea procedurilor parlamentare pentru elaborarea și adoptarea legilor înseși procedurilor de reexaminare a actelor administrative unilaterale cu caracter normativ emise de către autoritățile publice în realizarea capacității lor de drept administrativ, așa cum aceste proceduri sunt declanșate în contextul promovării plângerii prealabile prevăzută de Legea nr.554/2004, în condițiile în care procedura legiferare se circumscrie unui regim juridic guvernat de dispozițiile Legii fundamentale, în dezvoltarea cărora au fost adoptate Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului (respectiv, Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicată și Hotărârea Senatului R. nr.28/2005, cu modificările și completările ulterioare).

Totodată, se arată instanței de fond faptul că, din perspectiva dreptului reclamanților de a se adresa, în calitate de petenți, cu o cerere autorității publice Camera Deputaților, în cauză nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Astfel, solicitarea formulată prin adresa transmisă în data de 11 martie 2014 a făcut obiectul analizei Comisiei juridice, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților, prin răspunsul transmis sub nr.4c-11/280 în data 11.04.2014 (anexat prezentei), petentilor fiindu-le comunicate acele aspecte care aparțin etapelor proprii procedurii de legiferare, și anume cele referitoare la dezbaterea, în Comisie, a inițiativelor legislative pentru modificarea Legii nr.221/2009.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (filele 140-143), prin care a invocat următoarele excepții procesuale: excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București; excepția prematuritatii acțiunii și excepția inadmisibilitatii acțiunii.

În susținerea excepțiilor, s-au arătat următoarele:

1.Excepția necompetentei materiale a Curții de Apel

Întrucât prin capătul 3 al cererii de chemare in judecata se soliei obligarea Statului R. la plata sumei de 1.000.000 de euro, in măsura in care instanța apreciază ca acest capăt de cerere este intemeiat pe dispozițiile art. 5 alin.1 lit.a si b din Legea 221/2009, intelege sa invoce excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București.

Potrivit art. 5 alin.2 din Legea 221/2009, hotărârile pronunțate in temeiul art. 5 alin 1 din lege sunt supuse recursului, competenta de soluționare a acestuia aparținând Curții de Apel. Din interpretarea per a contrario a acestui text, rezulta ca soluționarea in prima instanța a acestui tip de acțiune este de competenta Tribunalului.

2.Excepția prematuritatii acțiunii

Reclamanții solicita in principal restituirea bunurilor confiscate prevăzute in anexele depuse odată cu cererea de chemare in judecată despre care chiar aceștia afirma ca se afla in posesia Ministerului C. -Direcția patrimoniu cultural. In ipoteza in care acțiunea va fi admisa, iar paratul M. C. va fi obligat la restituirea bunurilor care se afla in posesia sa, exista posibilitatea aducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina sa pe calea executării silite, daca acesta executa de buna voie hotărârea. A solicita obligarea Statului R. la plata sumei de 1.000.000 de euro, presupunând ca un alt parat - M. C., nu isi va executa in viitor o obligație, care inca nu s-a născut, este o cerere formulata mai mult decât prematur, indiferent care ar fi natura sau temeiul juridic al acesteia.

3. Excepția inadmisibilitatii acțiunii, pentru următoarele considerente:

3.A Inadmisibilitatea prezentei acțiuni in contencios administrativ fata de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice:

Art. 223 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede, la alin. (1), du pa cum urmează: „în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens."

Astfel, prevederile fostului art. 25 din Decretul nr. 31/1954, cu privire la reprezentarea statului de către Ministerul Finanțelor Publice (act normativ abrogat), au fost preluate la art. 223 din Codul civil.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin autoritate publica se înțelege „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Lit. c) a aceluiași articol definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."

Potrivit art. 8 alin. (1) (Obiectul acțiunii judiciare) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ,,Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. "

Astfel, trebuie reținut ca Legea nr. 554/2004 reprezintă norma speciala in materia contenciosului administrativ, act normativ care prevede condițiile in care se desfășoară litigiul in aceasta materie, respectiv faptul ca, in aceste cauze, in lipsa unor reglementari date de alte acte normative speciale care sa prevada in mod expres aspectul cu privire la persoana juridica, ce are calitatea de parat, aceasta calitate o are autoritatea publica despre care reclamanta considera ca l-a vătămat . sau, sau .. Altfel spus, in materia contenciosului administrativ, S. R. nu poate sta in judecata decât in condițiile prevăzute de acte normative speciale, si prin autoritățile publice despre care se prevede in mod expres ca reprezintă S. R. in acele litigii.

In consecința, faptul ca reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nu e de natura sa conduca la admisibilitatea unei astfel de acțiuni in contencios administrativ, fata de acest parat, atat timp cat nu ne aflam in ipoteza reglementata de art. 223 din Legea nr. 287/2009 si nici de alte dispoziții legale cu caracter special in raport de Legea nr. 554/2004.

3.B. Reclamanții au inteles sa isi întemeieze in drept acțiunea si pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

In temeiul acestui act normativ, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendent acesteia până la gradul al ll-lea inclusiv pot solicita acordarea despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Pentru a putea solicita insa aceste despăgubiri (materiale, ca in speța de fata), persoana îndreptățită trebuie sa îndeplinească mai multe condiții: sa fi suferit o condamnare cu caracter politic sau sa fi fost subiectul unei masuri administrative cu caracter politic, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de lege; caracterul politic al condamnării sa fi fost constatat printr-o hotărâre judecătoreasca; acțiunea pentru obținerea acestor despăgubiri sa fi fost introdusa in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a legii.

Chiar din cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanții afirma ca autorul lor a formulat o astfel de cerere, care insa s-a perimat. Cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri, formulată în temeiul Legii 221/2009 este doar accesorie și nu poate fi soluționată in absenta unei acțiuni principale, daunele acordandu-se numai în cazul admiterii cererii principale privind stabilirea caracterului politic al condamnării. Din actele comunicate instituției odată cu cererea de chemare in judecata, nu rezulta ca reclamanții au îndeplinit condițiile menționate anterior, astfel incat prezenta cerere are un caracter inadmisibil.

3.C. în ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile mobile, consideră că acestea nu fac obiectul art.5 alin.1 litera b din Legea nr.221/2009, obiectul reglementării reprezentându-l acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor imobile confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative. Această pretenție de acordare a despăgubirilor bănești pentru bunurile mobile confiscate, nu poate fi întemeiată pe prevederile art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009.

Aceste prevederi legale reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, „dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare ".

Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005,

Rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, poate fi solicitat în temeiul art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009.

Or, în domeniul de reglementare al Legii nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură) și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobilele prin destinație).

În consecință, în baza art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009 pot fi

acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se

subsumează sferei de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv terenuri și

construcții (imobile prin natură) și utilaje și instalații preluate odată imobilul (imobile prin destinație).

În cauză însă, bunurile a căror contravaloare este solicitată de reclamanți sunt bunuri mobile care, dată fiind natura lor, nu intră în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, nefiind astfel îndeplinită condiția impusă în acest sens de art.5 alin.(1) lit.b) din Legea nr.221/2009, pentru acordarea despăgubirilor solicitate.

Mai mult decât atât, solicitarea privind plata unor despăgubiri pentru

confiscarea unor bijuterii, pe lângă faptul că aceasta nu se circumscrie

dispozițiior Legii nr. 221/2009, este supusă unor reglementări legale

speciale și obligatorii - OUG nr.190/2000 privind regimul metalelor

prețioase, act normativ ce reglementează cial dreptul persoanelor fizice și

juridice de a-și redobândi bunurile din metale prețioase preluate abuziv de

către stat.

3.D Nu in ultimul rand, daca acțiunea ar fi calificata ca fiind o acțiune in răspundere civila delictuala, reclamanții indicând ca temei de drept al cererii si dispozițiile art. 1349 Cod civil, aceasta ar avea de asemenea caracter inadmisibil, întrucât exista un act normativ special, care reglementează o procedura speciala de acordare a despăgubirilor, derogatorie de la dreptul comun in materie. Pentru obținerea eventualelor despăgubiri, reclamanții trebuiau sa urmeze procedura reglementata de acest act normativ (prezentata anterior), potrivit principiului specialia generalibus derogant.

III.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 17.04.2014 sub nr. _ , reclamanta C. S., in calitate de moștenitoare a lui D. C. a chemat în judecată pe parații: G. R., P. R. - CAMERA DEPUTAȚILOR, P. R. - SENAT, S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE și C. N. PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, solicitând:

2)obligarea paraților 2) si 3) de a proceda la adoptarea actului normativ propus de G. R. in sensul celor de la pct. 1 de mai sus sau de a iniția chiar P. R. un atare act normativ care sa înlocuiască Legea nr. 221/2009 căzuta in desuetudine urmare pronunțării deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010, data de Curtea Constituționala a R.;

3) obligarea paratului 4) la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații;

4)obligarea pârâtei 5) sa puna la dispoziția instanței dosarul din arhivele securității privind pe autorul său D. C., născut la data de 27.09.1909, in corn. B.-.>

În motivarea acțiunii, s-au arătat următoarele:

Reclamanta C. S. este moștenitoarea de drept a fratelui mamei sale D. C., născut la data de 27 noiembrie 1909, in corn. B.-. său D. C. a fost arestat in anii comunismului pe o perioada mai mare de 7 ani. Aceasta intrucat a făcut parte din Partidul N. Liberal participând activ la mai multe acțiuni ale partidului respectiv, iar arestarea sa a fost instrumentata pe cand se afla la domiciliul sau din București, . (ultimul domiciliul al acestuia fiind in București, .).

Prin Legea speciala nr. 221/2009, care a survenit pe fondul de preexistenta a principiului reparațiunii foștilor deținuți politici s-a prevăzut foarte clar acordarea de despăgubiri persoanelor care au suferit ca urmare a masurilor represive luate de regimul comunist impotriva beneficiarilor acestei legi. Prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 art. 5 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstitutionale de către Curtea Constituționala a R.. In baza art. 75 din Constituția R., legiuitorul ar fi trebuit ca in termen de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a neconstitutionalitatii textelor de lege menționate mai sus, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 221/2009 sa fie puse in acord cu Constituția R.. Acest lucru nu si-a găsit o rezolvare legala nici pana la momentul actual.

Subsemnata impreuna cu fii săi, C. A.- I. si C. S.- M., s-au adresat Guvernului R. la data de 10 februarie 2014 solicitând ca in virtutea atribuțiilor stabilite in sarcina Guvernului R. prin Legea nr. 90/2001, actualizata in anul 2011 - art. 11 lit. b) - sa inițieze un proiect de lege privind acordarea de despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice si sa il supună spre adoptare Parlamentului. A realizat astfel procedura prealabila instituita de Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007. Prin adresa nr. 15A/867CA/25.02.2014 G. R. a declinat competenta de rezolvare a acestei probleme in favoarea Parlamentului R..

Ulterior datei de 25.02.2014, respectiv la data de 10 martie 2014 s-au adresat cu cerere prealabila motivata in drept pe dispozițiile aceleiași legi 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007 si Parlamentului R., sesizând atat Camera Deputaților, cat si Senatul R., cu solicitarea de a pune in acord Legea nr. 221/2009 - textele declarate neconstitutionale - cu prevederile Constituției R..

Cum nici una dintre cele doua camere ale Parlamentului nu a dat curs solicitării, s-au văzut in situația de a cere prin instanța obligarea Guvernului R. si a Parlamentului de a efectua procedurile specifice de punere in acord a legii menționate cu Constituția R.. Solicita ca Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice sa fie obligat la plata sumei de 1.000.000 astefl cum am precizat in partea introductiva a acestei acțiuni. Solicită cu respect ca instanța sa solicite CNSAS prin adresa separata dosarul autorului său D. C..

Cererea a fost timbrată cu 450 lei taxă judiciară de timbru conform art. 16 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013.

Pârâtul SENATUL R. a formulat întâmpinare (filele 34-37), prin care a invocat excepția litispendenței.

Pârâtul a arătat că reclamanții s-au adresat Curții de Apel București prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.04.2014 în dosarul nr._ . Ulterior, reclamanții s-au adresat Curții de Apel București prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2014 în dosarul de față. S-a arătat că cele două cereri sunt identice în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza, anticipând autoritatea de lucru judecat.

Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare (filele 44-46), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru aceleași rațiuni deja prezentate în cadrul dosarului nr._ .

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (filele 48-51), prin care a invocat următoarele excepții procesuale: excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București; excepția inadmisibilitatii acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant; au fost invocate aceleași rațiuni deja prezentate în cadrul dosarului nr._ .

Pârâta Camera Deputaților a formulat întâmpinare (filele 52-57), prin care a solicitat solicită respingerea acțiunii, invocând excepția litispendenței, în ceea ce privește pretențiile promovate de reclamanți raportat la cele deduse judecății în litigiul aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, completul 30 fond, sub numărul de dosar_ .

De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru aceleași rațiuni deja prezentate în cadrul dosarului nr._ .

Pârâtul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare (filele 95-97), prin care a solicitat în principal, admiterea excepției prematurității acțiunii și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată față de reclamanta C. S..

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Astfel, referitor la admiterea excepției prematurității acțiunii, se arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008: „Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană". De asemenea, alin. 8 al aceluiași articol permite exercitarea dreptului de acces la propriu dosar, nu numai titularului acestuia ci și „soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari".

În concluzie, pentru a putea studia dosarele întocmite de fosta securitate pe numele domnului D. C., autorul reclamantei, aceasta ar fi trebuit să depună o cerere prin care să solicite accesul la respectivele dosare, probând prin documente fotocopiate că este „moștenitoarea de drept a fratelui mamei mele /.../". Cu toate acestea, doamna C. nu și-a exercitat acest drept, în evidentele instituției neexistând nicio cere în acest sens. Deci, instituția nefiind sesizată cu o astfel de cerere, nu avea cum să pună la dispoziție, spre studiu, dosarele întocmite pe numele domnului D..

În măsura în care se va respinge excepția, pe fondul cauzei pârâta a arătat că dreptul de acces la propriu dosar se exercită la cerere, C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității neputând permite, din oficiu, realizarea acestui drept.

Precizează că prin adresa nr. P 262/11/13.01.2011 Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în vederea soluționării cauzei nr._/3/2010, având ca obiect „pretenții decurgând din Legea nr. 221/2009, a solicitat instituției identificarea, și în caz afirmativ comunicarea fotocopiilor, de pe dosarele întocmite de fosta securitate pe numele domnului D. C., născut la 27.11.1909, în comuna B.-. 15.06.1980 în București. Prin răspunsul nr. P 262/2011 din 17.03.2011 instituția noastră a comunicat xerocopii din dosarele fond penal F.P._/București, F.P. 266/G., respectiv fond informativ F.l._/București.

În raport de dispozițiile art. 1 alin 1 și 8 din OUG nr. 24/2008, care reglementează modalitatea de exercitare a dreptului de acces a propriu dosar, arătăm că adresa Tribunalului București, menționată anterior, nu poate fi asimilată unei cereri de acces la propriul dosar, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora: „Instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România." D. urmare, atâta vreme cât reclamanta nu a înțeles să-și exercite dreptul de acces la propriul dosar în condițiile legii, instituția noastră nu poate fi răspunzătoare pentru nerespectarea obligației de a face, anume de a pune la dispoziția petentei dosarele întocmite de fosta securitate pe numele autorului ei, domnul D. C..

Reclamanții C. S., C. A. I. și C. Ș. M. au formulat răspuns la întâmpinări (filele 140-145), prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate ca nefondate.

Prin Încheierea de ședință de la data de 22.10.2014 din dosarul nr._ și prin Încheierea de ședință de la data de 07.10.2014 din dosarul nr._, a fost admisă excepția litispendenței, respectiv excepția conexității în raport de dosarul nr._ .

La termenul de azi, 26.11.2014, Curtea a pus în discuție excepțiile invocate de pârâți în cele trei dosare conexate.

Curtea va analiza excepțiile invocate în următoarea ordine, stabilită conform art. 248 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă: excepția necompetenței materiale a instanței, apoi excepția inadmisibilității (incluzând aici și excepția prematurității pentru lipsa plângerii prealabile invocate de pârâtul CNSAS), excepțiile legate de lipsa calității procesuale active și pasive a pârâților, excepția lipsei de interes și apoi excepția lipsei calității de reprezentant.

Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței, Curtea reține următoarele:

Excepția a fost invocată în raport de capetele de cerere 3 (trei) și 4 (patru) din acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, capete ce au ca obiect obligarea paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații și obligarea pârâtului M. C. sa restituie toate obiectele ce se afla in prezent in custodia sa, iar in caz contrar sa fie obligata la expertizarea contabila valorica a acestora.

De asemenea, excepția a mai fost invocată în cadrul dosarului nr._, raportat la capătul 3 al cererii, având ca obiect obligarea paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații

Cu toate acestea, aspectul competenței materiale a instanței va fi verificat și în raport de capătul 3 din acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, având ca obiect obligarea paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro in echivalentul in lei la data plații, pentru rațiuni de analogie.

Curtea constată că temeiul în drept al acțiunii, astfel cum a fost invocat de reclamanți (nu în mod expres, dar reieșind din considerentele acțiunii), este reprezentat de art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv refuzul nejustificat al pârâților de a adopta un act (a cărui natură de act administrativ urmează a fi verificată după stabilirea competenței instanței); pentru stabilirea competenței materiale a instanței, în vederea calificării naturii juridice a acțiunii, Curtea va analiza temeiul de drept al acțiunii astfel cum a fost invocat și avut în vedere de reclamanți, voința juridică a acestora fiind prioritară în raport de principiul disponibilității procesului civil. Astfel, natura contencios administrativă a litigiului rezultă atât din motivarea acțiunii, cât și din cele arătate de reclamanți prin răspunsurile la întâmpinările depuse.

Pe de altă parte, capătul de cerere având ca obiect pretenții se încadrează în prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/ 2004, potrivit căruia „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.”

Prin urmare, Curtea constată competența materială a curții de apel în soluționarea capetelor de cerere raportat la care a fost invocată excepția necompetenței materiale, în raport de disp. art. 10 din Legea nr. 554/ 2004 și calitatea de organ central al pârâtului (S. R. prin MFP pentru capătul 3, respectiv M. C. pentru capătul 4).

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea reține următoarele:

Prin inadmisibilitatea unei cereri de chemare în judecată, se înțelege situația în care reclamantul uzează de un mijloc procedural care nu îi este permis de lege.

Pentru ca o acțiune în contencios administrativ să fie admisibilă, este necesar ca aceasta să respecte condițiile stabilite de actul normativ cadru în materie, respectiv Legea nr. 554/ 2004.

Conform prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”

Conform prev. art. 2 alin. 1 lit. c din aceeași lege, „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice.”

Conform literei e a aceluiași text menționat anterior, „e) contenciosul administrativ - activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.”

În final, art. 8 prevede că „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.”

Rezultă că pentru a deveni admisibilă conform contenciosului administrativ, o acțiune trebuie să urmărească anularea unui act administrativ sau obligarea autorității administrative competente să emită un anumit act administrativ.

Astfel, trebuie verificat dacă ceea ce solicită reclamanții reprezintă sau nu un act administrativ.

În cadrul celor trei acțiuni conexate/litispendate, primele două capete de cerere sunt identice și au ca obiect obligarea paratului G. R. de a iniția un proiect de lege si de a-l supune spre adoptare Parlamentului, prin care sa se instituie cadrul legislativ de acordare a despăgubirilor morale si materiale persoanelor persecutate politic in perioada 1945-1989 și obligarea paraților Camera Deputaților și Senatul de a proceda la adoptarea actului normativ propus de G. R. in sensul celor de la pct. 1 de mai sus sau de a iniția chiar P. R. un atare act normativ care sa înlocuiască Legea nr. 221/2009 căzuta in desuetudine ca urmare pronunțării deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010, data de Curtea Constituționala a R..

Prin urmare, ceea ce se solicită este obligarea pârâților la emiterea unui act normativ (lege).

Or, obligația care se naște, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția R., republicată, în sarcina autorității legiuitoare, ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională a viciului de constituționalitate a unor dispoziții dintr-o lege, și anume de a proceda la punerea de acord a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției, înăuntrul termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al R., cu consecința corelativă a încetării existenței normative a dispozițiilor legale în cauză, în ipoteza neîndeplinirii sale, reprezintă o obligație ce aparține unu regim juridic de drept constituțional care nu poate face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ.

De altfel, a proceda în sensul urmărit de reclamanți, în prezenta cauză, echivalează cu asimilarea procedurilor parlamentare pentru elaborarea și adoptarea legilor înseși procedurilor de reexaminare a actelor administrative unilaterale cu caracter normativ emise de către autoritățile publice în realizarea capacității lor de drept administrativ, așa cum aceste proceduri sunt declanșate în contextul promovării plângerii prealabile prevăzută de Legea nr. 554 /2004, în condițiile în care procedura de legiferare se circumscrie unui regim juridic guvernat de dispozițiile Legii fundamentale, în dezvoltarea cărora au fost adoptate Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului (respectiv, Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicată și Hotărârea Senatului R. nr.28/2005, cu modificările și completările ulterioare).

Prin urmare, este fără echivoc faptul că, din această perspectivă, în cauză, nu poate fi reținută existența unui drept sau interes legitim al reclamanților, în înțelesul reclamat de dispozițiile legii contenciosului administrativ, demersul reclamanților, intitulat plângere prealabilă si având ca finalitate modificarea unui act normativ adoptat de către P. R., în exercitarea prerogativei conferite de legiuitorul constituant, de unică autoritate legiuitoare a tării, neputând fi circumscris acestei instituții juridice proprii materiei contenciosului administrativ, în configurația prevăzută dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr.554/2004. Astfel, potrivit acestui text de lege, plângerea prealabilă reprezintă „cererea prin care se solicită autorității publice emitente (...) reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia ".

Inadmisibilitatea capetelor 1 și 2 din cereri, având ca obiect obligarea la emiterea unui act normativ, duce și la inadmisibilitatea capătului 3 din cererile conexate/ litispendate, având ca obiect obligarea pârâtului S. R. prin MFP la plata sumei de 1 000 000 euro în echivalent lei la data plății, câtă vreme acest capăt de cerere se încadrează în prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/ 2004, așa cum s-a reținut cu ocazia soluționării excepției de necompetență materială, iar acesta poate fi admisibil în contencios administrativ doar ca și capăt accesoriu unei cereri admisibile din punct de vedere al Legii nr. 554/ 2004.

În ceea ce privește capătul de cerere nr. 4 din acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, având ca obiect obligarea pârâtului M. C. de a restitui toate obiectele ce se află în prezent în custodia sa, iar în caz contrar să fie obligat la expertizarea contabilă valorică a acestora, Curtea constată că acest capăt de cerere are ca obiect o obligație de a face, alta decât aceea de a emite un act administrativ; introducerea prezentei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ necesita încadrarea tuturor petitelor sale în condițiile reglementate de Legea nr. 554/ 2004. Or, un petit ce privește o obligație de a face care nu se încadrează în aceea de a emite un act administrativ este inadmisibil din punct de vedere al contenciosului administrativ.

În final, în ceea ce privește capătul de cerere nr. 5 din acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, având ca obiect obligarea pârâtului CNSAS de a pune la dispoziția instanței dosarul din arhivele securității privind pe autorul reclamantei, D. C., Curtea constată că aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare referitoare la plângerea prealabilă se califică ca fiind excepția inadmisibilității.

Astfel, conform prev. art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008: „Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană". De asemenea, alin. 8 al aceluiași articol permite exercitarea dreptului de acces la propriu dosar, nu numai titularului acestuia ci și „soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari".

În concluzie, pentru a putea studia dosarele întocmite de fosta securitate pe numele domnului D. C., autorul reclamantei, aceasta ar fi trebuit să depună o cerere prin care să solicite accesul la respectivele dosare, drept pe care reclamanta C. S. nu și l-a exercitat, în evidentele instituției neexistând nicio cere în acest sens.

Conform prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Prin urmare, în lipsa dovezii existenței unui refuz nejustificat din partea pârâtului CNSAS (cât timp acestuia nu i s-a formulat o cerere anterior introducerii acțiunii în fața instanței), capătul de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât este inadmisibil.

Celelalte temeiuri de inadmisibilitate invocate de pârâți prin întâmpinări, precum și celelalte excepții nu vor mai fi analizate, cât timp instanța a constatat caracterul fondat al excepției inadmisibilității în raport de toate petitele celor trei acțiuni conexate/ litispendate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/ 2004, Curtea va admite excepția inadmisibilității în raport de toate cele trei cereri conexate și, pe cale de consecință, va respinge cererile conexate, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția necompetenței materiale, invocată în dosarele nr._ și nr._, ca nefondată.

Admite excepția inadmisibilității în raport de toate cele trei cereri conexate și, pe cale de consecință, respinge cererile conexate formulate de reclamanții C. S., C. A. – I. și C. Ș. – M., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual de Avocat „V. F. M.”, cu sediul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții G. R., cu sediul în sector 1, București, . Victoriei, nr. 1, P. R. – Camera Deputaților, cu sediul în sector 5, București, .-4, P. R. – Senat, cu sediul în sector 5, București, Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, București, ., C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, sector 3, .. 55-57, și M. C. - Direcția Patrimoniu Cultural, cu sediul în sector 3, București, ., ca inadmisibile.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanță.

Pronunțată în ședința publică, azi, 26.11.2014.

Președinte Grefier

A. M. R. B.

Red./Tehnored. A.M. /11 ex.

Data red. :05.01.2015

l. 9 .>

← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG...		Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4436/2014.... →

Obligaţia de a face. Sentința nr. 3227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 3227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI