Despăgubire. Decizia nr. 8121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8121/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 5748/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8121
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.11.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1273 din data de 20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ * de revizuenții S. B. D. și K. A. V., în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuenții S. B. D. și K. A. V., prin avocat V. C., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 18, lipsă fiind intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 30.10.2014, de către intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, întâmpinare în 3 exemplare.
Curtea comunică avocatului revizuenților un exemplar al întâmpinării depuse la dosarul cauzei de către intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Revizuenții S. B. D. și K. A. V., prin avocat, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, apreciind cererea în stare de judecată.
Curtea acordă cuvântul revizuenților pe admisibilitatea revizuirii.
Revizuenții S. B. D. și K. A. V., prin avocat, apreciază că revizuirea este admisibilă, în condițiile art. 322 alin. (10) din Codul de procedură civilă, respectiv în fața instanței de recurs au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a II-a și ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Instanța de recurs a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții. În data de 07 mai 2013 a fost admisă această excepție de neconstituționalitate și s-a decis că prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale, în condițiile în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, având în vedere că la pagina 13 din decizia a cărei revizuire o solicită, instanța a motivat că va respinge acțiunea tocmai pentru că, în urma modificărilor legislative sus-menționate (art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013), acestei cereri nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005, soluționarea sa nemaiputând urma etapele administrative prevăzute de acest act normativ. Prin urmare, consideră că, având în vedere că instanța a soluționat recursul în baza unor prevederi, care au fost declarate, ulterior, neconstituționale, prevederi invocate și de către revizuenți în acest dosar ca fiind neconstituționale, cererea lor este admisibilă. Interpelați fiind, arată că apreciază că cererea lor este admisibilă, chiar dacă în sesizarea lor Curtea nu s-a pronunțat încă.
Curtea acordă cuvântul revizuenților pe fondul cererii de revizuire, cu privire la temeinicia acesteia.
Revizuenții S. B. D. și K. A. V., prin avocat, a solicitat să se admită în parte recursul, să se modifice Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București, să se oblige C. Națională pentru Compensarea Imobilelor la evaluarea imobilului și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului din București, .. 55 colț cu ., sector 1. Solicită a se observa că într-adevăr, în prezent, nu mai poate fi urmată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, dar având în vedere că, urmare a adoptării acestei noi legi, prima modificare a fost aceea a introducerii în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca urmare a desființării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în aceeași măsură nu se va mai putea transmite dosarul către un evaluator și să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, așa cum a dispus instanța de fond, însă, raportat la noile prevederi și la faptul că, în ceea ce privește acest dosar, s-a admis excepția de neconstituționalitate, intimata nu se mai poate prevala de termenului de 60 de luni, care a fost luat în considerare de către instanța de recurs în admiterea recursului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, apreciază că instanța poate să admită, în parte, recursul și să soluționeze acest dosar raportat la dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu excepția termenului respectiv, în prezent pârâta putând fi obligată să soluționeze dosarul.
Curtea rămâne în pronunțare pe admisibilitatea și pe fondul cererii de revizuire, cu privire la temeinicia acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1273/20.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ * de Curtea de Apel București - Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în majoritate, a fost respinsă excepția prematurității ca neîntemeiată, a fost admis recursul formulat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr.1228 din 22.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. B. D., K. A. V. și intimata-pârâtă Autoritatea Națională Pentru Restituirea, și a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Împotriva acestei decizii, intimații-reclamanți S. B. D., K. A. V. au formulat cerere de revizuire solicitând admiterea acesteia, modificarea deciziei civile nr. 1273/20.02.2014, admiterea în parte a recursului, modificarea sentinței civile nr. 1228/22.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în sensul obligării pârâtei CNCI la evaluarea imobilului și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului situat în București, .. 55 colț cu ., sector 1.
Motivarea cererii a fost întemeiată pe Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014, iar în drept au fost invocate disp. art. 322 - 328 vechiul Cod proc. Civ., disp. L.554/2004, disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, disp. art. 6 și 13 din CEDO.
Intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Pentru primul termen de judecată, a fost atașat dosarul în care a fost pronunțată decizia vizată de cererea de revizuire, nr._ *.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire
Potrivit disp. art. 322 pct. 10 C.pr.civ.:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: …
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Conform disp. art. 324 „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: …
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Prin sentința civilă nr. 1228/22.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții S. B. D. și K. A. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pârâta C.C.S.D. fiind obligată la transmiterea către evaluator a dosarului de despăgubiri nr._/CC și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC, în condițiile art. 16 alin. 7 din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, celelalte capete de cerere fiind respinse ca neîntemeiate.
Recursul promovat de pârâta CCSD împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, decizia nr. 1273/20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, cu o motivare întemeiată în esență pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, act normativ care reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv.
S-a constatat că, în actualul context legislativ, care presupune parcurgerea anumitor etape și care instituie anumite termene, procedură fundamental distinctă reglementării anterioare, se impune reținerea caracterului justificat al refuzului recurentei pârâte de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Reținând aceste aspecte, precum și termenele instituite de noua lege, incidente speței în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv termenul prev. de art. 34 din același act normativ, instanța a admis recursul și a modificat în parte sentința civilă recurată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 269/07.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr.5._ * al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.24._ al Tribunalului Cluj — Secția civilă și în Dosarul nr.6._ al Tribunalului D. — Secția de contencios administrativ și fiscal, constatându-se că prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În privința acelorași dispoziții legale a fost invocată de către intimații-reclamanți excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului nr._ *, astfel că este îndeplinită cerința legală a pronunțării de către Curtea Constituțională asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare (art. 322 pct. 10 C.pr.civ.).
Împrejurarea că Decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate nr. 269/2014 a fost pronunțată într-un alt dosar, nu justifică pronunțarea unei alte soluții.
Aceasta întrucât excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la dispozițiile art. 4 teza a II-a rap. la art. 34 alin. 1 în dosarul nr._ * a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 269/2014.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție:
„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
…
(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Se mai observă deopotrivă că cererea de revizuire este formulată la data de 10.07.2014, anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, cu respectarea deci a termenului legal, mai sus evocat.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea de revizuire formulată de revizuenții S. B. D. și K. A. V., calea de atac extraordinară promovată de aceștia fiind admisibilă, astfel că se impune rejudecarea recursului promovat de recurenta-pârâtă.
Asupra recursului promovat de recurenta-pârâtă CNCI
Deși fosta lege incidentă speței, Legea nr. 247/2005, Titlul VII, nu prevedea un termen în care să fie parcursă fiecare etapă și respectiv soluționat în tot dosarul, Curtea apreciază că aceste apărări nu pot fi primite, în contextul în care se solicită despăgubiri în temeiul unei dispoziții emise la data de 30.04.2010 și în care dosarul reclamanților a fost înregistrat pe rolul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2011 sub nr._/CC, fără a fi fost rezolvat nici până la această dată, 05.11.2014, data soluționării prezentului recurs.
În raport de acestea, Curtea apreciază că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Volumul de activitate pe care îl presupune numărul mare al dosarelor în competența instituției nu justifică amânarea soluționării cauzelor sine die, astfel că în speță este întemeiată considerarea că drepturile reclamanților au fost încălcate, mai ales în condițiile în care acestora nu li se poate imputa vreo culpă pentru amânarea instrumentării dosarului.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de recurentă, dar și cu privire la fondul litigiului dedus judecății, Curtea are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 269/07.05.2014, conform aspectelor mai sus menționate, cu ocazia analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Curtea reține această decizie, considerentele expuse de instanța de contencios constituțional, în special punctele 28 - 32 din menționata decizie, respectiv:
„28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe — în acord cu dispozițiile art. 18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța — o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art.24 alin. (1) din Legea nr.554/2004.
29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art.34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art.24 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art.35 alin.(1) din Legea nr.165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte — de cel mult 30 de zile, conform art.24 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 — la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art.35 alin.(3) din Legea nr. 165/2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.165/2013.
31. Prin această succesiune procedurală se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr.165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. În acest sens sunt deciziile nr.223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 18 aprilie 2012, sau nr.448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrări în vigoare a legii”.
Prezenta instanță va face aplicarea acestei decizii, care este obligatorie conform disp. art. 147 alin. 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constatând incidența acesteia atât în raport de obiectul cauzei, cât și în raport de împrejurarea că litigiul, promovat la data de 01.11.2011, era pendinte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 327 raportat la disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite cererea de revizuire, va schimba decizia civilă nr. 1273/20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. în dosarul nr._ * și, rejudecând, va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii, și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Astfel, în raport de considerentele deciziei instanței de contencios constituțional, va obliga pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitanții sunt titularii dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
De asemenea, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată, reținând în acest sens că acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt și nici în drept.
Totodată, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, respectiv cele privind respingerea capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei ANRP la emiterea titlului de plată și/sau a titlului de conversie și la plata despăgubirilor în numerar, precum și pe cele privind obligarea pârâtei CCSD la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1273 din data de 20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ * de revizuenții S. B. D. și K. A. V., ambii cu domiciliul ales sector 1, București, ., parter, în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca nr. 202.
Schimbă decizia civilă nr. 1273/20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. în dosarul nr._ * și, rejudecând,:
Admite recursul.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.D./2 ex./05.12.2014
Decizia civilă nr. 1273 din data de 20.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *
judecători recurs: A. J., A. Phrib și R. I. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1253/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 3135/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
