Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 25942/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1253
Ședința publică de la 20.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. M. împotriva sentinței civile nr. 1649/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS) și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta-reclamantă și-a îndeplinit obligația timbrării recursului, depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimata-pârâtă USH a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, părțile solicitând judecarea cauzei în lipsa lor, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._, reclamanta P. M., in contradictoriu cu paratele U. S. HARET (denumita, in continuare, parata 1) și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (denumit, in continuare, parata 2) au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună:
1) obligarea paratei 1 la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentintei;
2) obligarea paratei 2 să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței;
3) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt a cererii,reclamanta a arătat, in esența, că, deși a promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățământ cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de parata 1 în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
In drept, reclamanta a invocat Constituția României, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 554/2004, Ordinul M.E.C. nr. 3404/07.03.2006, Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 2284/2007, Convenția Europeana a Drepturilor Omului, inclusiv Protocolul 1 la Conventie.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
In apărare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata 1 a depus întâmpinare, prin care a arătat, in esența, că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanta.
Totodată, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata 1 a formulat cerere de chemare în garanție a paratei 2, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea chematei in garanție sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si Suplimentul la Diploma de Licența pentru reclamanta, sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, in cuantum de 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la devenirea irevocabila a hotărârii, cu motivarea, in esența, ca partea chemata in garanție nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care este în imposibilitate de a elibera diploma de licență solicitate de către reclamanta.
In dovedirea întâmpinării si cererii de chemare in garanție, parata 1 a depus înscrisuri.
La rândul sau, parata 2 a depus întâmpinare la cererea introductiva, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea cererii introductive, cu motivarea, in esența, ca, la data înscrierii reclamantei în anul I de studii, forma de învățământ la distanță nu era autorizată sau acreditată pentru specializarea urmată de aceasta.
Prin sentința civilă nr. 1649/29.03.2013, Tribunalul București a respins excepția lipsei calitatii procesuale active invocata de parata M.E.C.T.S.
A respinge cererea introductiva ca fiind neîntemeiata.
A respinge cererea de chemare in garanție formulata de parata U. „S. Haret” București ca fiind lipsita de obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
1) Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata 2:
Exceptia este neintemeiata intrucat, deși în procedura de eliberare a tipizatelor sînt implicate în mod direct instituția de învățămînt superior, pe de o parte, și, pe de alta parte, parata 2, nu se poate nega dreptul absolvenților, ca persoane care se considera vătămate, în sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, de a contesta la instanța de contencios administrativ refuzul paratei 2 de a emite un act care să servească atestării studiilor.
2) Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanta s-a înscris, în anul 2006, la Facultatea de D. si Administratie Publica din cadrul paratei 1, specializarea Administratie Publica, forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), conform înscrisurilor depuse la dosar (file 10-13).
Potrivit adeverinței nr. 615/08.07.2009 eliberata de parata 1, reclamanta a obținut titlul de licențiata în stiinte administrative, promovând examenul de licență din luna iulie 2009 (fila 9).
Din analiza reglementarilor relevante in speta, rezulta ca nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata 1 nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea administratie publica, forma de invățămînt ID.
Astfel, parata 1 nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățămînt ID pentru specializarea administratie publica în niciuna dintre hotararile în care sunt prevazute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, si anume H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30, H.G. nr. 966/2011, anexa 3, pct. 6.
Conform actelor normative anterior mentionate, pentru Facultatea de D. si Administratie Publica din cadrul paratei 1, specializarea administratie publica era acreditată, respectiv autorizată provizoriu numai pentru forma de învățămînt ZI, fără a fi prevăzute formele de învățămînt ID sau FR.
Nu pot fi primite susținerile paratei 1 în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 3306/8.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin Legea nr. 443/2002, s-a înființat U. S. Haret, iar la art. 3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Modalitatea de acreditare si autorizare provizorie a institutiilor de invatamant superior a fost reglementata prin Legea nr. 88/1993 si, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 17 din H.G. nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”.
Or, in cauza, reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea administratie publica din cadrul Facultății de D. si Administratie Publica a paratei 1.
Sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucât după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către parata 1, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Cum forma de învățămînt urmată de către reclamante nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art. 38 din același Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Pentru aceste considerente, in cauza, reclamanta nu a dovedit caracterul nejustificat al refuzului paratelor de eliberare a diplomei de licență, cu suplimentul aferent, după aprobarea tipizatului, astfel ca nu sunt întrunite condițiile art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) si n) si alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a obliga autoritățile parate la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a obține o diplomă de licență, iar cererea introductiva dedusă judecății este neîntemeiată.
Față de soluția de respingere a cererii introductive, cererea de chemare in garanție formulata de parata 1 a fost respinsa ca lipsita de obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea Științe Administrative, nr. credite 180, în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, și de asemenea obligarea Ministerului Educației Naționale fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, aprobând tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
În motivarea recursului a arătat că a urmat cursurile de D. și Administrație Publică din București specializarea D., promoția 2009, forma de învățământ FR, număr de credite 180, obținând Titlul de Licențiată în Științe Administrative, conform adeverinței nr. 615/8.07.2009.
Întrucât adeverința de studiu sus menționata avea un termen de valabilitate pana la eliberarea diplomei de licență, potrivit art. 20 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv recurenta a solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licența, fapt pe care U. S. Haret nu si l-a îndeplinit.
A invocat ca motiv de recurs nulitatea prevăzută de art. 304, teza I C.proc.civ., și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță în sensul că potrivit cererii de chemare în judecată și a probatoriului administrat consideră faptul că este îndreptățită la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă dat fiind faptul că recurenta a absolvit cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 astfel cum rezultă din adeverința eliberată de intimata U. S. Haret. Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, până la eliberarea diplomei de licență. Adeverința de studii eliberată de U. S. Haret reprezintă un act premergător diplomei finale, reprezintă un act ce atestă licențierea reclamantei ce a obținut în urma promovării examenului de licență Titlul de Licențiată în Științe Administrative.
În baza acestei „recunoașteri” a adeverinței de studiu eliberate, recurenta-reclamantă s-a înscris la master, a depus eforturi financiare și în final fie nu poate susține un examen, fie nu poate susține lucrarea de disertație întrucât nu poate prezenta diploma de licență în original, deși aceasta și-a îndeplinit obligațiile față de U. S. Haret prin achitarea taxelor de școlarizare, promovarea examenelor, inclusiv a examenului de licență.
Intimata U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obțină avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurent a studiilor, respectiv diploma de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.
Acest aspect este dovedit prin faptul ca prin plângerile prealabile a solicitat eliberarea diplomei de licența si a suplimentului diplomei de licența motivat de faptul ca potrivit art. 20 alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învatamant superior, la împlinirea termenului de 12 luni U. S. Haret trebuia sa elibereze documentele de studii.
Ca răspuns la solicitarea lor, U. S. Haret a răspuns ca a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației Naționale fost M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru absolvenții promoției 2009 prin "repetate" adrese.
În realitate, situația este diferită, în sensul că adresa nr. 986/26.10.2009 vizează, însă, suplimentarea necesarului de diplome pentru anul universitar 2008, așa încât nu are relevanță, întrucât reclamanții au absolvit facultatea în anul 2009.
Adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 960/8.10.2009 vizează, într-adevăr, actele de studii necesare pentru anul 2009. Pârâta U. S. Haret s-a conformat, însă, doar în parte cerințelor impuse de M. Educației Naționale fost M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului prin adresa nr._/25.06.2009, în sensul că a comunicat tipul diplomelor de licență cerute – conform Legii nr. 84/1995 și Legii nr. 288/2004 – cantitatea acestora și numărul estimativ de absolvenți, dar a ignorat cerințele specifice „Machetei 2 – Absolvenți licență/studii universitare de licență” (specializare/program de studii, forma de învățământ – ZI, ID, FR, Seral - etc). Respectivele cerințe ale Machetei 2 nu se regăsesc comunicate către minister nici prin adresa nr. 1224/14.12.2009.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației Naționale a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2 ca „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8, se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Specializarea urmata si forma de învățământ, au fost confirmate de M. Educației Naționale fost MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
OUG nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Paratul M. Educației Naționale fost MECTS, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze după caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa înceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
A precizat că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației Naționale nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei.
Este relevantă și împrejurarea că reclamantei i-a fost eliberată o adeverință care atestă faptul că a obținut titlul de licențiată, adeverință care a intrat în circuitul civil nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă.
Pe de altă parte, este de reținut faptul că și în ipoteza în care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Față de aceste aspecte, a considerat că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna credință a reclamantei, are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
A mai arătat că adeverința de licență ale recurentei a fost eliberată la timp de pârâta U. S. Haret, aceasta există, este în ființă, și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecată.
Adeverința de studiu eliberata de U. S. Haret, reprezintă un act premergător diplomei finale, este actul ce atesta licențierea subsemnatei si obținerea Titlul de Licențiat în Științe Administrative.
A menționat ca atât M. Educației Naționale fost M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat și U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
În concluzie, U. nu si-a îndeplinit obligația de a trimite o adresa completa către MEN in vederea eliberării diplomei de licența.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 isi găsesc aplicarea in executarea oricărei hotărâri de obligare a unei autorități la eliberarea unui înscris, termenul de 30 de zile fiind prevăzut de lege.
A mai invocat ca motiv de recurs nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 C.Pr. Civ. si anume când „hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform adeverinței nr. 615/8.07.2009, recurenta – reclamantă a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ – învățământ la distanță, ID, și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, un astfel de act, precum adeverința în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În condițiile în care ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu se poate reține nelegalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
S-a reținut în cadrul jurisprudenței sus-menționate ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului, deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței recurate, în condițiile în care eliberarea de către U. S. Haret a displomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007, în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, soluția de admitere a recursului, în prezenta cauză, se impune în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea către reclamantă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
În lipsa obligării chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomelor de licență, U. S. Haret se află în imposibilitate de a elibera diploma de licență.
În consecință, în baza art. 60 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularului tipizat, constând în diploma de licență pentru reclamantă.
În ceea ce privește solicitările având ca obiect fixarea unor termene de executare și obligarea Ministerului la plata de penalități de întârziere, acestea urmează a fi respinse, executarea hotărârii fiind garantată în mod corespunzător prin procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în cazul refuzului de executare, devin aplicabile prevederile alineatului (2) al aceluiași text legal.
În baza art. 274 C.proc.civ., Curtea va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 12,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă P. M. împotriva sentinței civile nr. 1649/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS) și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS).
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și obligă pârâtul chemat în garanție, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamant.
Respinge cererea reclamantului privind stabilirea termenelor de executare a hotărârii pentru pârâta USH și pârâtul chemat în garanție, precum și cererea având ca obiect plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 12,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER,
S. I.
Red. CRI/ 2 ex.
Jud. fond – A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 8121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
