Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1321/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1321/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 992/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1321
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta T. T. D. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin avocat M. L. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, în data de 23.04.2014, pârâta U. S. Haret a depus note de concluzii într-un singur exemplar.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea acesteia și înaintarea cauzei la Tribunalul Teleorman conform dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.02.2014, reclamanta T. T. D. a chemat în judecată pe pârâta U. S. HARET și pe chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: (1) obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței rămase definitivă și irevocabilă și (2) obligarea chematului în garanție M. Educației Naționale la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și pentru recunoașterea diplomelor de licență, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile C.pr.civ., ale Legilor nr. 1/2011 și nr. 84/1995, ale Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 2284/2007 și ale Ordinului nr. 3404/07.03.2006.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a anexat înscrisuri.
La data de 17.03.2014, pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare învederând că și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale solicitând obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare în raport de acțiunea principală la data de 20.03.2014 prin care a invocat, între altele, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, iar la data de 01.04.2014 întâmpinare în raport de cererea de chemare în garanție.
Excepția necompetenței materiale a prezentei instanțe a fost invocată deopotrivă și de pârâta U. S. Haret prin concluzii scrise depuse de la dosar la data de 31.03.2014.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 03.04.2014, iar la primul termen de judecată din 28.04.2014 a solicitat verbal, prin reprezentant, admiterea excepției necompetenței materiale a instanței și declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman.
Concluzii scrise au fost depuse la dosar și pentru primul termen de judecată de către pârâta U. S. Haret, respectiv la data de 23.04.2014.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepțieinecompetenței materiale, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, iar a chematului în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent M. Educației Naționale) la tipizarea formularelor de diplomă de licență și la recunoașterea respectivei diplome de licență (odată eliberată de pârâta U. S. Haret).
Curtea constată că parata U. S. Haret nu este o persoană juridică asimilată unei autorități publice centrale, astfel încât să devină aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin autoritate centrală se înțelege, în general, acea entitate care este poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice sau a unui subsistem al sistemului autorităților publice și care este învestită cu competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din sistem/subsistem. Întotdeauna autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate (de comandă). De asemenea, specific autorității centrale este întinderea și recunoașterea competențelor sale la nivel național.
Observând întinderea teritorială a serviciului public prestat de această instituție, se constată că U. S. Haret nu are un câmp de desfășurare a activității sale specifice la nivel național, chiar dacă, potrivit art. 114 și art. 116 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, aceasta face parte din sistemul național de învățământ. Includerea sa de către legiuitor în sistemul național de învățământ nu înseamnă că s-a conferit acestei instituții caracterul de autoritate publică centrală. Este adevărat că prin lege nu s-a impus vreo limitare de ordin teritorial în realizarea scopului său și exercitarea competențelor specifice, însă împrejurarea că în cadrul acestei universități se pot înscrie studenți din toată țara nu este de natură a schimba locul desfășurării activității sale.
Nici împrejurarea că actele eliberate de universitate sunt recunoscute la nivel național nu infirmă caracterul local al acestei instituții, deoarece de același regim general de opozabilitate beneficiază orice act administrativ emis de către o instituție locală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că în cadrul ședinței plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 a fost adoptată o soluție de principiu pentru unificarea practicii, stabilindu-se că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită obligarea unei universități să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.
În consecință, față de dispozițiile în baza art. 10 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 95 și art. 96 N.C.pr.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal, această instanță fiind competentă și din punct de vedere teritorial ca și instanță de la domiciliul reclamantei.
Aceleiași instanțe îi revine competența de a soluționa și pretențiile reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâtul/chematul în garanție M. Educației Naționale, dar și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva aceleiași autorități publice în temeiul dispozițiilor art. 123 și art. 124 N.C.pr.civ., potrivit cărora, în esență, cererile incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, operand astfel o prorogare legală de competență.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei promovată de reclamanta T. T. D. cu domiciliul în A., .. 98, jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET cu sediul în București, .. 13, sector 3 și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, în favoarea Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 19.05.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 4531/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
