Despăgubire. Hotărâre din 06-02-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 3974/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 30.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul pârât S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ( fosta CCSD), împotriva sentinței civile nr.4372/27._ pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. C., B. B., S. D. și intimata pârâtă Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații reclamanți prin avocat A. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții, că s-a îndeplinit prin fax procedura de citare cu recurenta pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), că prin Serviciul Registratură, la data de 23.01.2014 intimații reclamanți au depus precizare la întâmpinare, la data de 24.01.2014, intimații reclamanți au depus note scrise, iar la data de 29.01.2014, prin fax, recurenta pârâtă a depus note de ședință.
Curtea procedează la înmânarea către reprezentantei intimaților reclamanți a notelor de ședință depuse de recurenta pârâtă.
Intimații reclamanți, prin avocat solicită amânarea cauzei pentru a răspunde la excepția de prematuritate invocată.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, la ordine, față de lipsa recurentei pârâte și a intimatei pârâte, precum și pentru a da posibilitate intimaților reclamanți să ia cunoștință de notele de ședință depuse de recurenta pârâtă.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă intimații reclamanți prin avocat, lipsind recurenta pârâtă și intimata pârâtă.
Intimații reclamanți, prin avocat, solicită respingerea excepției de prematuritate invocată de recurenta pârâtă prin notele de ședință, în raport de dispozițiile art.32 din Legea nr.10/2001. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, arătând că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cererii de recurs.
Intimații reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției prematurității, precum și a cererii de recurs ca nefondată, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită amânarea pronunțării pentru a depuse concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie pentru a delibera, în temeiul art.146 C.pr.civ. coroborat cu art.260 C.pr.civ.,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.02.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.797
Ședința publică de la 06.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 6 prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.516/01.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 30.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06.02.2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4372/27.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, SCAF a fost admisă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, principal, privind pronunțarea unei hotărâri care să substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei, a fost admisă excepția prematurității capetelor 2 și 3 de cerere privind emiterea titlurilor de plată și de conversie.
Totodată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. D. C., B. B. și S. V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire corespunzător deciziei A. nr. 24/10.02.2012, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile care începe să curgă după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și expirarea perioadei de suspendare menționată anterior.
A fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere, principal, privind pronunțarea unei hotărâri care să substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei.
Au fost respinse ca premature capetele 2 și 3 de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, privind emitere titlu de plată și titlu de conversie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curți de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub dosar nr._, reclamanții S. D. C., B. B. și S. V. au chemat în judecată S. român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: (1) să substituie Decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubire, constatând creanța ce au reclamanții asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei pentru preluarea abuzivă de către stat a participațiilor la Institutul de Credit si Economii „Albina”, sumă indexata cu indicele de inflație pana la momentul valorificării creanței; în subsidiar, să fie obligată Comisia Centrala să emită titlul de despăgubire in favoarea reclamanților in termen de 15 zile de la data când hotărârea devine executorie, incorporând creanța stabilita prin Decizia A. nr. 24/10.02.2012, emisa in baza Legii 10/2001, sub sancțiunea daunelor interese echivalente cu valoarea despăgubirilor potrivit art. 1530 si 1531 Noul C.civ.; (2) să fie obligată ANRP să emită titlul de plată și să achite in numerar suma de 500.000 lei indexată cu indicele de inflație până la data plații efective, sub sancțiunea de daune echivalente cu dobânda legala de la data când hotărârea devine executorie, pana la plata; (3) să fie obligată ANRP să emită titlul de conversie in acțiuni la Fondul Proprietatea si sa realizeze conversia si înscrierea in registrul acționarilor Fondului Proprietatea conform art. 188 alin. (2) din Legea 247/2005 Titlul VII pentru creanța reprezentând diferența dintre suma de 500.000 lei arătata la pct. 2 de mai sus si suma de 4.331.265 lei, total creanța, in termen de 30 zile de la data când hotărârea devine executorie, iar in caz contrar, să fie obligat pârâtul la daune echivalente cu valoarea obligației; (4) să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat reclamanții să sunt moștenitorii lui V. M., iar acesta a deținut participații la Institutul de Credit si Economii „Albina”, naționalizat de stat.
In baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, au formulat Notificarea nr. 4366/2002 către APAPS prin care au solicitat acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru preluarea abuziva de către Stat a activelor Institutului de Credit si Economii „Albina”, la care autorul lor V. M. era acționar. Potrivit Legii nr. 10/2001, completată si modificată, art. 1 alin. 2 „in cazul in care restituirea in natura nu este posibilă se acordă masuri reparatorii in echivalent”, în același sens fiind și dispozițiile art. 18 din lege.
A., în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării, a analizat notificarea și a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru participațiile deținute de autorul lor și preluate abuziv de Stat.
A fost emisă Decizia nr. 24/10.02.2012, care cuprinde și evaluarea despăgubirilor cuvenite, respectiv, cuantumul creanței avut asupra Statului in calitatea de persoane îndreptățite, calculate conform art. 31 din Legea 10/2001 pentru suma de 4.331.265 lei.
A. a înaintat Decizia împreună cu dosarul cauzei către Comisia Centrala in vederea emiterii titlului de despăgubire, dosarul fiind înregistrat sub nr._/CC.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) raportata la art. 3 lit. a) din Legea 247/2005 Titlul VII, titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in numele si pe seama Statului R., care incorporează drepturile de creanța ale deținătorilor asupra Statului R., corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi.
Potrivit art. 181 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora . prevăzute in prezenta secțiune, respectiv alin. (3), daca titlul de despăgubire individual este emis pentru o suma care depășește 500.000 lei, titularul acesteia are doua posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, in funcție de opțiunea sa: (a) sa solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau (b) sa solicite primirea de titluri de plata, in condițiile art. 14" si cu respectarea termenelor si a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege si pana la concurenta despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
Au mai reprodus reclamanții disp. art. 3 lit. h), aert. 188 alin. (4) și art. 188 alin. (2).
Au arătat reclamanții că prin adresa înregistrată la Comisia Centrala sub nr._/02.05.2012, au somat instituția sa le emită titlul de despăgubire, somația având si valoarea procedurii prealabile. Deși competenta Comisiei Centrale este limitata doar la a analiza daca bunurile pot sa fie restituite in natura sau nu, precum si la emiterea titlurilor de despăgubire (evaluarea fiind deja realizata prin Decizia A.), totuși, nici pana in prezent nu a fost emis titlul de despăgubire, astfel incat reclamanții susțin că sunt privați in mod nejustificat de bunul lor si de fructele acestuia.
Au invocat reclamanții disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că orice persoana care se considera vătămată . sau ori . de către o autoritate publica prin nesoluționarea in termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 1, se completează cu dispozițiile art. 109 C.pr.civ., potrivit cărora oricine are un drept se poate adresa instanței competente pentru recunoașterea si valorificarea dreptului, precum si cu dispozițiile art. 21 din Constituția României si art. 6 din C.E.D.O privind dreptul la un proces echitabil si la soluționarea acestuia ..
In speța, prin „recunoașterea dreptului pretins” se înțelege pronunțarea unei hotărâri care sa suplinească actul administrativ, titlul de despăgubire, o hotărâre care să constate creanța pe care o au asupra Statului, corespunzător despăgubirilor stabilite prin Decizia A., potrivit legii.
Prin repararea prejudiciului, se înțelege reparația efectivă, valorificarea creanței potrivit legii.
Potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII, capitolul 1, art. 3 si art. 18 citate anterior, creanța asupra Statului se realizează prin conversie in titluri de plată si plata despăgubirilor bănești de către ANRP până la plafonul de 500.000 lei si prin conversia in acțiuni emise la Fondul Proprietatea.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 se coroborează in speță cu Decizia de îndrumare data de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite in recurs in interesul legii. nr. XX/2007, prin care Înalta Curte a stabilit ca instanțele sunt competente sa se substituie autorității administrative implicate in procedura Legii 10/2001 si sa soluționeze pe fond notificarea, întrucât reclamantul persoană îndreptățită are un drept la reparație recunoscut de lege, iar pasivitatea autorității nu poate rămâne necenzurată. S-a mai stabilit ca instanțele se pot pronunța pe fondul notificării, iar nu numai pe obligația de a face, pentru ca o astfel de hotărâre nu asigura celeritatea procedurilor de restituire si nu asigura o reala recunoaștere si valorificare a dreptului.
Pentru aceste considerente, susținând că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii in echivalent pentru preluarea abuzivă de către Stat a participațiilor deținute de autorul lor la Institutul de Credit si Economii „Albina”, văzând si faptul că s-a stabilit deja cuantumul creanței asupra Statului, dar nu poate fi valorificată din cauza pasivității statului, s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
In privința daunelor solicitate, se invocă dispozițiile art. 1527 din noul cod civil care prevăd: „Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligația in natura, cu excepția cazului in care o asemenea executare este imposibilă”, respectiv art. 1530 din noul Cod civil, în sensul că „Creditorul are dreptul la daune - interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecința directa si necesara a neexecutării fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligației”. Totodată, s-au reprodus disp. art. 1531, art. 1535 și art. 1536 din noul Cod civil
Pentru aceste considerente, văzând că S. prin Comisia Centrala si ANRP nu si-a respectat obligația stabilita prin lege, aceea de a emite titlul de despăgubire, titlul de conversie si titlul de plata si nu le-a acordat niciun fel de compensație, deși au trecut 10 ani de la data la care au solicitat reparația, solicită admiterea cereri de schimbare a obligațiilor legale in daune-interese, precum si pretențiile privind daunele moratorii.
In dovedirea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 10/2001, art. 1, art. 2, art. 18 lit. c), art. 20 alin. 2; Legea nr. 247/2005, Titlul VII; art. 1527, art. 1530, art. 1531, art. 1535 si art. 1536 din noul Cod civil; art. 109 C.pr.civ.
La data de 14.06.2012, prin serviciul registratură, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, a arătat pârâta că există mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. l și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa emiterii de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că, dosarul aferent dispoziției nr. 24/10.02.2012 a fost transmis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - în calitate de entitate notificată -, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul mai sus amintit a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat faptul că acesta este incomplet, motiv pentru care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a întreprins demersurile legale necesare în vederea completării dosarului de despăgubiri al reclamanților, solicitând Arhivelor Naționale ale României și Serviciului Județean Sibiu a Arhivelor Naționale - prin adresa nr._/CC/2012. Subliniază pârâta necesitatea completării dosarului de despăgubiri, în vederea întrunirii condițiilor legale necesare parcurgerii celeilalte etape aferente procedurii administrative a acordării de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Solicitarea completării dosarului cu documentele mai sus amintite își găsește justificarea și fundamentul legal în dispozițiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007.
Având în vedere aspectele expuse, se învederează că, in speță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005. După emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, valorificarea acesteia se va face de către persoanele îndreptățite, în condițiile prevăzute de Cap. VI din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În prezent, această comisie nu este învestită cu atribuțiile legale (referitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire), deoarece procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se declanșează numai după transmiterea și completarea dosarului de către entitatea notificată (ori de către notificatori).
Până atunci, Comisia Centrală nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
Nu în ultimul rând, se învederează că, potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, Comisia Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat. În acest sens, în situația în care se va stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, se solicită acordarea unui termen de gratie de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, s-a solicitat respingerea, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1095/2005, O.U.G nr. 4/2012, art. 115-119 C.pr.civ.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri, fiind atașată documentația administrativă aferentă.
Tot la data de 14.06.2012, prin serviciul registratură, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
A invocat pârâta excepția prematurității solicitării de emitere a titlului de plată și a titlului de conversie.
În motivare, a arătat partea pârâtă că potrivit art. 2 lit. ș) din H.G nr. 1068/2007 „Autoritatea acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.
Potrivit art.131 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plata, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
De asemenea, potrivit art.141 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția.
Atribuția principală a Direcției constă în emiterea titlurilor de plată și acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, precum și emiterea titlurilor de conversie si realizarea conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise în favoarea persoanelor îndreptățite, conform Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr.81/2007 (act normativ care a modificat și completat dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005).
Pentru a se emite titlul de plată sau titlul de conversie, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (în urma opțiunii persoanelor îndreptățite, opțiune care se va face în conformitate cu dispozițiile Cap.V1 Titlul VII din Legea nr.247/2005), persoanele îndreptățite trebuie să fie titulare a unor dispoziții/decizii (prin care a fost stabilit dreptul acestora la acordarea de despăgubiri) emise de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor potrivit Legii nr.10/2001, republicată.
Astfel, aceste dispoziții/decizii împreună cu actele care au stat la baza emiterii lor sunt transmise Secretariatului Comisiei Centrale în vederea urmării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Ulterior parcurgerii procedurii administrative amintite. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia conținând titlurile de despăgubire. De asemenea, după emiterea acestei decizii de către Comisa Centrală, Autoritatea pe baza opțiunii persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de plată și/sau un titlu de conversie.
În cuprinsul art.3 lit. a) din Titlul VII din Legea nr.247/2005, menționându-se semnificațiile unor expresii și termeni folosiți în actul normativ amintit, se arată că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele si pe seama Statului R., care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi si care urmează a fi exersate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul ,,Proprietatea” și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele si condițiile prevăzute în Ordonanța de Urgență nr.81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman, de a primi, în numerar o sumă fixă de maxim 500.000 lei, iar titlurile de conversie sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”.
În cazul de față, reclamanții nu au un titlu de plată în baza căruia Autoritatea să poată efectua o plată a despăgubirilor bănești. De asemenea, reclamanții nu sunt nici titularii unei decizii reprezentând titlu de despăgubire (decizie ce se emite in urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005). Pentru aceste considerente, solicitarea de emitere a titlului de plată/ conversie este prematură.
Prin urmare, față de cele mai sus arătate, solicitarea reclamantei de emitere a titlului de plată și a titlului de conversie este prematură pentru următoarele considerente: nu a fost emisă o decizie a Comisiei Centrale reprezentând titlu de despăgubire acordată reclamantei; nu a fost făcută opțiunea potrivit Cap.V1 Titlul VII din Legea nr.247/2005, de către reclamanți;
Totodată, potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care emiterea titlului de conversie a fost suspendată pentru perioada amintită, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită instanței ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea lor ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1095/2005, O.U.G nr. 4/2012, art. 115-119 C.pr.civ.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 18.06.2012, părțile reclamante au învederat că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea, în temeiul art.167 C.pr.civ., apreciind că este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționări cauzei, a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând proba cu înscrisurile atașate la dosar și observând în determinarea competenței disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 24/10.02.2012, emisă de Vicepreședintele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în valoare totală de 4.331.265 lei, la data de 31.10.2011, pentru 135.573 acțiuni deținute de antecesor la fostul Institut de Credit și Economii „Albina”, în cotele de 1/3 fiecare, d-lor B. B., S. V. și S. D. – C.. (filele 32 – 33 dosar)
Prin adresa nr._/RG/12.03.2012, A. a înaintat către ANRP decizia nr. 24/10.02.2012, însoțită de documentele dosarului, unde s-a înregistrat sub dosar nr._/CC/2012. (filele 28 – 29 dosar)
Din înscrisurile atașate la dosar nu rezultă emiterea până în prezent de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a titlului de despăgubire în favoarea părților reclamante, respectiv a titlului de plată și a celui de conversie.
În drept, preliminar, Curtea a constatat că se impune soluționarea excepțiilor procesuale referitoare la unele dintre capetele de cerere, respectiv excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, principal, privind pronunțarea unei hotărâri care să substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei, și excepția prematurității capetelor 2 și 3 de cerere privind emiterea titlurilor de plată și de conversie.
Astfel, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Pe cale de consecință, în cauza de față se impune a se lămuri preliminar dacă primul capăt de cerere, principal, este inadmisibil, respectiv dacă sunt premature pretențiile expuse prin capetele doi și trei de cerere, aspecte care soluționate pozitiv ar face de prisos cercetarea fondului acțiunii.
Relativ la excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Curtea a constatat că prin primul capăt de cerere, principal, părțile reclamante au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei.
Curtea a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretinssau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, iar art. 18 alin. 1 din același act normativ prevede că „Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază ca nefiind admisibilă o cerere prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să substituie un act administrativ, adică a unei hotărâri care să aibă valoare juridică de titlu de despăgubire, deoarece dacă legiuitorul permite judecătorului ca, în soluționarea acțiunii de contencios administrativ, să oblige autoritatea publică la emiterea actului administrativ, adică specific cauzei de față emiterea titlului de despăgubire, totuși acest act rămâne în competența exclusivă a autorității. În acest sens, pot fi invocate și disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004, din a căror analiză rezultă că aducerea la îndeplinire a obligației instituite de instanță se face prin mijloace de constrângere pecuniare și penale, respectiv aplicarea unei amenzi și, în funcție de circumstanțe, prin incriminarea ca infracțiune a conduitei culpabile a conducătorului autorității publice care nu execută sau nu respectă o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în materie de contencios administrativ. Altfel spus, nu intră în competența generală a instanței de judecată să emită un titlu de despăgubire, ci este în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Deși solicitarea părților reclamante este aparent în sensul ca hotărârea instanței să substituie decizia CCSD cuprinzând titlul de despăgubire, practic o astfel de cerere implică în esență ca hotărârea instanței să aibă valoare juridică de titlu de despăgubire.
Pentru aceste motive, Curtea a admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere, principal, prin care părțile reclamante au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei.
În plus, printr-o astfel de formulare a acțiunii se încearcă și eludarea deciziei nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie potrivit căreia « Acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile », date fiind și considerentele susținute de instanța supremă în argumentarea ei. Astfel, reclamanții încearcă obținerea unei hotărâri judecătorești împotriva Statului român, prin care să li se recunoască în mod expres un drept de creanță în cuantum de 4.331.265 lei, fără a mai urma procedura impusă de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 coroborat cu Legea nr. 554/2004.
Relativ la excepția prematurității capetelor 2 și 3 de cerere, invocată de pârâta ANRP, Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 18 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, emiterea titlurilor de plată/conversie se face după emiterea titlurilor de despăgubire, în baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, iar plata în numerar se realizează în baza titlului de plată.
Or, în cazul de față, se constată că nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin emiterea de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin urmare, dreptul părților reclamante la emiterea unui titlu de plată/conversie se naște după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, etapă care în cazul de față nu a fost parcursă.
Pe de altă parte, se reține că potrivit prevederilor art. III alin.1 din OUG nr.62/30.06.2010 (pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente), pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, rezultă din actul normativ menționat că, în perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
În consecință, Curtea a constatat că solicitarea părților reclamante de emiterea a titlului de plată/conversie este prematură în condițiile în care aceștia nu sunt încă beneficiarii vreunui titlu de despăgubire, iar solicitarea de plată în numerar este prematură, în condițiile în care nu există un titlu de plată în temeiul căruia să se poată efectua o plată a despăgubirilor bănești.
Se reține așadar că, în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005, etapele emiterii titlului de plată/conversie și de plată în numerar sunt subsecvente etapei finalizate cu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, etapă care în cazul de față nu a fost parcursă integral.
Din aceste considerente, Curtea a admis excepția prematurității capetelor de cerere 2 și 3 privind obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la emiterea titlului de plata/conversie și acordarea despăgubirilor în numerar și, pe cale de consecință, a respins aceste capete de cerere ca fiind premature, inclusiv sub aspectul cererilor accesorii referitoare la indexare și dobândă legală.
Referitor la fondul restului cererii, date fiind Decizia nr. 24/10.02.2012 emisă de A. și înregistrarea acesteia împreună cu documentația aferentă la Secretariatul Comisiei Centrale, fără a fi fost însă emis un titlu de despăgubire în favoarea reclamanților, Curtea a reținut că dispozițiile speciale ale Legii nr. 247/2005, Titlul VII, se completează, în ceea ce privește procedura administrativă reglementată, cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin 1 teza a doua din acest act normativ, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.”
Observând totodată dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea reține că, dacă în cadrul procedurii administrative obișnuite reglementate prin Titlul menționat, sunt parcurse mai multe etape – etapa transmiterii și înregistrării dosarului, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării și etapa finală constând în emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu -, totuși, față de alin. 8 al articolului amintit, în cazul particular al deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001, se aplică în mod corespunzător doar alin. 1, 2 și 7 ale art. 16.
Pe cale de consecință, nu poate fi primită apărarea părții pârâte CCSD în sensul că dosarul părților reclamante s-ar afla în etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, deoarece nici alin. 1- 2, nici alin. 7 ale art. 16 nu prevăd vreo astfel de atribuție sau vreun astfel de drept al Comisiei Centrale, verificarea legalității fiind reglementată prin alin. 4 al art. 16, text ce nu rezultă a se aplica ipotezei specifice cauzei de față.
Deși este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care să fie parcursă întreaga procedură, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această împrejurare nu trebuie interpretată în sensul că autoritatea competentă poate amâna nejustificat efectuarea demersurilor necesare, în condițiile în care nu există niciun impediment care să reprezinte un motiv obiectiv de amânare. Pe de altă parte, Curtea are în vedere și împrejurarea că, în lipsa unui termen stabilit de lege, decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisă într-un termen rezonabil care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de părțile reclamante; or, în cazul de față, având în vedere că notificarea a fost formulată în anul 2002, cu atât mai mult apare ca nejustificată întârzierea pârâtei în finalizarea procedurii, prin emiterea actului administrativ.
Constatând așadar că acțiunea părților reclamante este întemeiată în parte, în privința solicitărilor formulate în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a admis-o în parte în sensul obligării pârâtei CCSD să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În ceea ce privește executarea de către pârâta CCSD a obligațiilor impuse de instanța de judecată, se impune precizarea că, la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012, alineatul (1) al articolului unic din actul normativ menționat prevăzând că, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005. În consecință, ținând cont de măsura dispusă prin actul normativ menționat, Curtea va dispune ca pârâta CCSD să-și îndeplinească obligațiile dispuse, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile care începe să curgă după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și expirarea perioadei de suspendare menționată anterior, date fiind și disp. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În final, cât privește solicitarea părților reclamante de obligare a CCSD să emită titlu de despăgubire « sub sancțiunea daunelor interese echivalente cu valoarea despăgubirilor potrivit art. 1530 și art. 1531 noul Cod civil », Curtea a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 18 alin. 1, 3, 5 și 6 din Legea nr. 554/2004 prevăd că „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. (…) (3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. (…) (5) Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere. (6) În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2)”.
Analizându-se gramatical și logic cererea formulată, Curtea a constatat că părțile reclamante pretind ca, în măsura omisiunii CCSD de a le emite titlul de despăgubire într-un anumit termen, să fie prevăzută „sancțiunea daunelor interese echivalente cu valoarea despăgubirilor potrivit art. 1530 și 1531 noul Cod civil”. Altfel spus, părțile reclamante evaluează daunele interese pe care le pretind ca fiind echivalentul despăgubirilor cuvenite, solicitând schimbarea obligației legale în daune - interese. Or, după cum s-a arătat în precedent, pe de o parte hotărârea instanței de contencios administrativ nu poate să aibă valoare juridică de titlu de despăgubire, iar pe de altă parte, s-ar ajunge la eludarea deciziei nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, căci, în esență, cererea părților reclamante, sub acest din urmă aspect, nu reprezintă altceva decât o acțiuneîn acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, și în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un reprezentant al statului român.
În plus, modul de soluționare a cererii formulate, adică faptul de a fi fost obligată CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, implică o reparare în natură a prejudiciului suferit, iar Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reglementează un mecanism specific de aducere la îndeplinire a obligațiilor instituite prin hotărâri judecătorești. Deși art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 reglementează chestiunea despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate de conduita autorității publice, totuși acestea privesc acele prejudicii, altele decât cel deja reparat prin obligarea la emiterea actului administrativ ce incumba autorității pârâte.
Pe cale de consecință, o astfel de cerere formulată de părțile reclamante, cu raportare la art. 1530 și art. 1531 din noul Cod civil, nu poate fi soluționată favorabil în sensul solicitat de acestea, astfel cum a fost analizat imediat anterior.
În concluzie, Curtea a admis în parte acțiunea, dispunând: obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire corespunzător deciziei A. nr. 24/10.02.2012, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile care începe să curgă după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și expirarea perioadei de suspendare menționată anterior; respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere, principal, privind pronunțarea unei hotărâri care să substituie decizia Comisiei Centrale cuprinzând titlul de despăgubiri, în sensul constatării creanței asupra Statului în cuantum de 4.331.265 lei; respingerea ca premature a capetelor 2 și 3 de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut un refuz nejustificat de a continua și finaliza procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, prin apărările formulate pe fondul cauzei am arătat că, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape:etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că, dosarul aferent dispoziției nr. 24/10.02.2012 a fost transmis de Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului - în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată dosarul mai sus amintit a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-au constatat faptul că acesta este incomplet, motiv pentru care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a întreprins demersurile legale necesare în vederea completării dosarului de despăgubiri al reclamanților, solicitând Arhivelor Naționale ale României și Serviciului Județean Sibiu a Arhivelor Naționale - prin adresa nr._/CC/2012 - necesitatea completării dosarului de despăgubiri, în vederea întrunirii condițiilor legale necesare parcurgerii celeilalte etape aferente procedurii administrative a acordării de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Învederăm faptul că, solicitarea completării dosarului cu documentele mai sus amintite își găsește justificarea și fundamentul legal în dispozițiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007 potrivit cărora: „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii (...).
Având în vedere aspectele expuse, învederează faptul că, în speță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările (pentru care, subliniază încă o dată, este necesară completarea dosarului nr._/CC cu documentele care să contribuie la întrunirea condițiilor legale necesare în vederea propunerii în cadrul ședinței CCSD a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire). După emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, valorificarea acesteia se va face de către persoanele îndreptățite, în condițiile prevăzute de Cap. V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În prezent, această comisie nu este învestită cu atribuțiile legale, (referitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire) deoarece procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se declanșează numai după transmiterea și completarea dosarului de către entitatea notificată (ori de către notificatori).
Până atunci, Comisia Centrală nu poate cădea în pretenții. întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire subliniază faptul că în prezent aceasta este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 modificată și completată prin Legea nr.117/04.07.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În acest context, subliniază faptul că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii-pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
În acest sens, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 modificată și completată prin Legea nr.117/04.07.2012, la care a făcut referire mai sus, potrivit căreia, se suspendă, până la data de 15.05.2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
La adoptarea actului normativ amintit, respectiv O.U.G. nr. 4/2012, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 138, alin.5 din Constituția României, conform cărora nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.
Astfel, în raport de faptul că aplicarea măsurilor reparatorii implică indemnizarea unor largi cafegiii de proprietari, de natură a avea consecințe economice evidente asupra ansamblului statului, apreciem că măsurile legislative stabilite prin Legea nr.247/2005, astfel cum au fost modificate, se circumscriu limitelor ample ale puterii discreționare a statului, atât în ceea ce privește alegerea modalității de garantare a drepturilor patrimoniale, cât și asupra termenului necesar pentru aplicarea măsurilor, în acord fiind cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, menționează că a fost supus dezbaterii publice un proiect de act normativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, act normativ care ar permite continuarea procesului de acordare a unor astfel de despăgubiri, în condițiile în care, prin hotărârea pilot, la care a făcut referire mai sus, se cere instituirea unor măsuri legislative și instituționale, menite să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așadar, s-a constatat ineficienta sistemului actual de acordare a despăgubirilor, inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care se depun eforturi susținute în vederea creării unui nou cadru legislativ, avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
În acest sens, arată este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, față de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum am arătat mai sus.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 si art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, solicită, admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamanții.
În drept Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr.117/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin.9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă.
Prin încheierea din data de 27.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF a fost scoasă cauza de pe rolul acestei instanțe iar în temeiul disp. Legii nr. 2/2013 a fost înaintată pe cale administrativă Curții de Apel București, SCAF, în vederea soluționării dosarului.
La data de 18.04.2013 dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe.
La data de 23.01.2014 intimații-reclamanți S. D. C., B. B., S. V. au formulat întâmpinare la recursul declarat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor - CCSD împotriva sentinței civile nr. 4372/2012, pronunțata de Curtea de Apel Secția a VIII-a, solicitând respingerea recursului ca nefondat si păstrarea hotărârii instanței de fond ca temeinica si legala pentru următoarele considerente:
1.Prioritar, precizează faptul ca inteleg sa se judece in continuare cu Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, succesor in drepturi si obligații al CCSD. potrivit art. 18 din Legea 165/2013, efectele hotărârii urmând a-i fi opozabile acesteia din urma. iar prin Titlu de despăgubire se va înțelege Decizia de compensare prin puncte.
2.In situația in care recursul va fi însușit de CNCI solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru următoarele motive:
Prin Sentința Civila nr. 4372/2012 Curtea de Apel București Sectiava VUI-a a admis in parte acțiunea noastră si a obligat CCSD sa emită Decizia cuprinzând titlul de despăgubire corespunzător Deciziei A. nr. 24/10.02.2012 prin care s-a soluționat notificarea. Decizia urmând a fi emisa in termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii si expirarea duratei de suspendare ce s-a instituit prin OUG 4/2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CCSD in temeiul art. 299 si următoarele art. 304 pct 9 si art 304/1 C., solicitând modificarea sentinței recurate si respingerea recursului ca nefondat, pe motiv ca instanța de fond in mod greșit a reținut in sarcina CCSD un refuz nejustificat de a continua si finaliza procedura prevăzuta de Titlul VII din Legea 247/2005. CCSD arata ca in cauza notificarea a fost soluționata de A. prin Decizia nr. 24/10.02.2012 entitatea investita cu soluționarea pe fond a notificării, însă apreciază că după analiza dosarului Comisia Centrala ar fi constatat ca nu este complet si a mai emis o adresa de completare cu acte, drept pentru care. pentru aceste motive nu a fost emisa Decizia cuprinzând titlul de despăgubire.
Recursul nu este fondat.
Din conținutul intampinarii formulata la fond si din conținutul recursului (quasi identice) rezulta ca parata a inregistrat dosarul la Comisie, l-a luat in examinare dar, cu rea-credinta, nu a emis Decizia cuprinzand titlul de despăgubire, desi nu a prezentat un motiv justificat pentru acest refuz.
Comisia a formulat o adresa prin care a solicitat unele acte. insa aceasta solicitare este doar formala, realizata exclusiv pentru a intarzia emiterea titlului nostru, in condițiile in care toate acele acte se afla deja Ia dosar (acte de la Arhivele Naționale Sibiu si de la MFP, asa cum a depus si actul de identitate valabil pentru S. V. (98 file)).
Mai mult, in mod corect instanța de fond a respins susținerile CCSD cu următoarea motivare: "...Legea nr. 10/2001 se aplica in mod corespunzător doar alin. 1,2 si 7 ale art. 16. Pe cale de consecința, nu poate fi primita apărarea pârtii parate CCSD in sensul ca dosarul pârtilor reclamante s-ar afla in etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire in natura a imobilului notificat, deoarece nici alin (l)-(2), nici alin .(7) ale art. 16, nu prevăd vreo astfel de atribuție sau vreun astfel de drept al Comisiei Centrale, verificarea legalității fiind reglementata prin alin. (4) al art. 16, text ce nu rezulta a se aplica ipotezei specifice cauzei de fata.
Desi este adevărat ca Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limita in care sa fie parcursa întreaga procedura, finalizata prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, aceasta împrejurare nu trebuie interpretata in sensul ca autoritatea competenta poate amâna nejustificat efectuarea demersurilor necesare, in condițiile in care nu exista niciun impediment care sa reprezinte un motiv obiectiv de amânare. Pe de alta parte. Curtea are in vedere si împrejurarea ca, in lipsa unui termen stabilit de lege.
Decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisa . care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de părțile reclamante; or, in cazul de fata, având in vedere ca notificarea a fost formulata in anul 2002, cu atât mai mult apare ca nejustificata întârzierea paratei in finalizarea procedurii, prin emiterea actului administrativ".
Notificarea a fost deja soluționata pe fond de entitatea investita - A V. - care a stabilit si cuantificat despăgubirile conform art. 32 din Legea 10/2001, dosarul a intrat in analiza CCSD, care a refuzat nejustificat si a amânat emiterea titlului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, recursul este nefondat.
Instanța de fond a aplicat corect legea la situația de fapt, pronunțând o hotărâre temeinica si legala in concordanta si cu dispozițiile art .6 din C.E.D.O.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat si păstrarea hotărârii instanței de fond, luând act si de subrogarea procesuala a CNCI.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:filele nr. 21-36.
A fost introdusă în cauză în calitate de recurentă-pârâtă CNCI, fiind citată, depunând note scrise în sensul susținerii motivelor de recurs invocate inițial, iar în plus invocând respingerea acțiunii urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea, în majoritate, constată că este fondat urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:
Astfel în fapt Curtea constată că în prezent dosarul administrativ al reclamanților-intimați se află în etapa prealabilă evaluării prevăzută de disp. Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nefiind efectuat și aprobat în cazul intimaților-reclamanți raportul de evaluare.
În drept, Curtea constată contrar considerentelor primei instanțe, că într-adevăr în prezenta cauză nu subzistă un refuz nejustificat al recurentei-pârâte de a proceda la continuarea procedurii având în vedere dispozițiile OUG nr. 4/2012 prin care a fost reglementată o perioadă de suspendare a procedurii administrative în privința evaluării și emiterii titlurilor de despăgubire, prelungită succesiv până la data de 15.05.2013, context în care deși inițial autoritatea publică recurentă-pârâtă în prezenta cauză avea obligația anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții legale, de a continua în modul solicitat de către intimații-reclamanți procedura administrativă cu consecința emiterii titlului de despăgubire, totuși o astfel de obligație a fost suspendată până la soluționarea unitară a tuturor cererilor de despăgubire întemeiate pe dispozițiile legii nr. 247/2005, republicată.
Totodată, Curtea constată că în prezenta cauză au devenit incidente și dispozițiile legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege de imediată aplicare potrivit disp. art.4 din acest normativ, potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se reține că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv în prezenta cauză conform art. 1 alin. 5 din Constituția României de la data expirării termenului constituțional prevăzut pentru ., fiind obligatorii pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor având acest obiect, precum cererea introductivă, nefiind negat însă dreptul reclamanților, ci reglementându-se exclusiv modalitatea în care acest drept la acordarea despăgubirilor aferente imobilului pentru care a fost emisă dispoziția în temeiul legii nr. 10/2001, republicată, să devină unul real și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu.
Din această perspectivă, Curtea constată că începând cu data intrării în vigoare a noilor dispoziții legale în materia acordării despăgubirilor cuvenite în temeiul legii nr. 10/2001, republicată, procedura de analiză a dosarelor administrative va respecta exclusiv disp. art. 21 și următoarele din legea nr. 165/2013, având în vedere disp. art. 41 din același act normativ, potrivit cărora „ (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Din analiza acestor dispoziții legale, Curtea constată că inclusiv în cazul obligațiilor privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a acestei legi se vor executa potrivit art. 21 din același act normativ, astfel încât, inclusiv în cauzele( situație de altfel incidentă și în privința intimatei-reclamante) în care însă procedura administrativă nu fusese finalizată prin efectuarea și aprobarea raportului expertiză privind evaluarea imobilului în temeiul dispozițiilor Titlului VII din legea nr. 247/2005, republicată și stabilirea unei sume certe în privința cuantumului despăgubirilor(împrejurare în care ar fi fost aplicabile disp. art. 41 alin. 1 teza I-a din legea nr. 165/2013, respectiv procedura de emitere a titlului de despăgubire și de efectuare a plății acestor despăgubiri ar fi fost finalizată potrivit dispozițiilor Titlului VII din legea nr. 247/2005, republicată), dispozițiile legale prevăd obligativitatea reluării procedurii administrative.
Prin urmare, Curtea constată că se impune reținerea caracterului justificat al refuzului recurentei-pârâte de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor legii nr. 247/2005, având în vedere inclusiv prevederile OUG nr. 4/2012(menținute prin decizia Curții Constituționale a României nr. 723/2012) - potrivit cărora procedura administrativă a fost suspendată începând cu data intrării acestora în vigoare până la 15.05.2013, inclusiv, în mod succesiv, precum și față de noile dispoziții legale incidente în această materie, adoptate conform celor reținute anterior, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. la admiterea recursului, cu majoritate, modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea cererii privind emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire ca neîntemeiată.
Totodată vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, față de obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurentul pârât S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ( fosta CCSD), împotriva sentinței civile nr.4372/27._ pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. C., B. B., S. D. și intimata pârâtă Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților.
Modifică în parte sentința recurată în sensul:
Respinge cererea de obligare la emiterea deciziei, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. D. A. Ș.
GREFIER
C. A.
Cu opinia separată a domnului judecător L. E. F.:
Admite recursul, modifică sentința în sensul obligării C.N.C.I. la soluționarea dosarului în termenele și condițiile Legii nr.165/2013.
JUDECĂTOR
L. E. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9002/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4245/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
