Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6475/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6475/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 827/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 6475
Ședința publică de la 18.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 649/23.07.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata –pârâtă A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIOINALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin avocat, depune un set de înscrisuri din care rezultă evaluările făcute cu privire la bunuri și faptul că în data de 22.09.2014 urmează să aibă loc vânzarea acestora. Arată că nu are alte probe în afara celor depuse la dosar.
Curtea, nefiind alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere, astfel cum a fost formulată. Cu privire la susținerea instanței de fond că nu ar fi făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru a se dispune suspendarea actului, arată că aceasta este eronată.
Solicită să se observe că, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, la simpla analiză a actului de impunere și a contestației administrative din 14.05.2014, la care nu a primit nici până în prezent un răspuns, se poate ajunge la concluzia că cererea societății este întemeiată și că actul administrativ fiscal este nelegal, singurele aspecte imputate societății fiind exterioare voinței acesteia, respectiv faptul că patru parteneri de afaceri ai acesteia nu și-au declarat facturile înregistrate de ea în contabilitate. Arată că prin această situație este întoarsă împotriva societății atitudinea sa corectă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 11 Cod fiscal, organul fiscal în mod abuziv consideră aceste tranzacții ca fiind fictive, în contabilitatea societății fiind documentația necesară. Solicită să se aibă în vedere cu titlu de exemplu înscrisul reprezentând decizie de impunere emisă pentru DAF Consulting SRL, prin care chiar organele de control constată că actele fiscale emise de societate există înregistrate în contabilitatea acestui partener de afaceri. Cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine justificat reclamanta solicită să se aibă în vedere că prin cererea introductivă a arătat aspectele de nelegalitate a deciziei și contestația formulată împotriva acesteia, în care a dezvoltat motivele de nelegalitate.
De asemenea, arată că suma reținută în decizia contestată este foarte mare și că executarea actului ar avea consecințe grave asupra activității sale și asupra angajaților. Solicită să se aibă în vedere că măsurile asigurătorii au fost instituite cu privire la bunuri în valoare de 220.000, cu 150% peste valoarea debitului constatat de organele fiscale, lucru care asigură recuperarea prejudiciului în cazul în care actul nu este anulat.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și suspendarea executării actului până la soluționarea pe fond a contestației. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 649/23.07.2014, Tribunalul Călărași – Secția civilă a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă . în contradictoriu cu intimata –pârâtă A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIOINALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta arătând că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât este vorba despre un recontrol ca urmare a desfiintrii propriului act de control initial de catre pirita, astfel incit, chiar faptul ca acest al doilea act avea un continut simlar cu primul constituia un puternic indiciu ca si acesta este netemeinic si nelegal, atit timp cit chiar emitentul acestui act il retractase pe cel initial efectuat, considerindu-l nelegal si care avea un continut similar.
In al doilea rind, in privinta acestei cerinte, se arată ca este vorba de un act netemeinic si nelegal emis de catre pirita care invoca numai motivari care nu îi sunt imputabile pentru a exclude de la deducere mai multe facturi fiscale pentru imprejurari care privesc in mod exclusiv partenerii de afaceri, aparare asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat. Recurenta arată că a formulat o sinteza a apararilor exprimate prin contestatia administrativa si care arata evidenta netemeiniciei, respectiv faptul ca motivul pentru care organul de control nu a acordat dreptul de deducere si a calculat suplimentar impozit pe profit este determinat de cauze si imprejurari care nu îi sunt imputabile si, astfel, s-a procedat in mod nelegal, intrucit s-au constatat obligatii fiscale suplimentare fara ca societatea sa aiba vreo culpa in acest sens si numai cu privire la conduita altor societati despre care nu putea si nu avea obligatia legala sa intuiască faptul ca ar putea fi considerate de catre pirita ca avind conduita unor societati fictive.
Recurenta susține că, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 Cod fiscal, organul de control a stabilit în mod nelegal un impozit pe profit suplimentar de plata in suma de 33.647 lei, la care au fost calculate majorari de intarziere si penalitati, dispunind, totodata, si excluderea de la deducere a TV A in suma de 78.627 lei, insotita de majorarile de intarziere si penalitatile aferente.
Este adevarat ca legiuitorul a generat prin aceasta reglementare posibilitatea organului fiscal de a stabili un impozit sau o taxa prin doua modalitati:
- neluarea in calcul a unei tranzactii care nu are scop economic;
- reincadrarea formei unei tranzactii pentru a reflecta continutul ei economic.
Insa, in ambele situatii, textul invocat are in vedere exclusiv tranzactiile incheiate fara scop economic, pe care organul fiscal are posibilitatea fie sa le sanctioneze cu neluarea in considerare, fie sa le reincadreze in vederea reflectarii continutului economic.
Mergand pe aceasta linie de idei, in speta de fata este evident ca acest fapt nu s-a petrecut, organul de control limitandu-se la enumerarea unor articole din Codul fiscal si din Codul de procedura fiscala, fara a demonstra faptul ca tranzactiile incheiate de societatea reclamantă cu tertii au fost lipsite de scop economic si fara a proceda la reincadrarea lor, in vederea reflectarii continutului economic.
La o simpla analiza se poate constata cu usurinta ca toate tranzactiile incheiate de reclamantă au avut scop economic explicit, prin acesta intelegand folosul material urmarit la incheierea tranzactiilor, in vederea realizarii obiectului de activitate al societatii recurente.
De altfel, nici cu motivarea in fapt a masurilor adoptate de organul de control nu poate fi de acord, de vreme ce aceasta se bazeaza, aproape in totalitate, pe faptul ca partenerii recurentei nu au depus declaratii fiscale, fapt ce a condus la concluzia ca acestia s-au sustras de la plata impozitelor si taxelor la bugetul de stat.
Evident ca masura sanctionarii reclamantei pentru conduita fiscala a partenerilor săi este aberanta, de vreme ce nu exista vreo prevedere legala care sa o oblige sa urmărească declararea tranzactiilor de catre colaboratorii săi si, cu atat mai mult cu cat societatea si-a indeplinit obligatiile impuse de lege in acest sens, toate tranzactiile fiind evidentiate de recurentă in contabilitate, declaratiile fiind depuse la organul fiscal si toate obligatiile achitate.
Toate aceste aspecte indicate in mod explicit in cerere, dezvoltate in concret in continutul contestatiei administrative formulate, sunt de natura sa duca la concluzia ca asupra actului administrativ-fiscal exista aparenta netemeiniciei si nelegalitatii.
Cu privire la condiția pagubei iminente a precizat că suma este foarte mare, cuantumul său fiind de natură să ducă la blocarea activității.
S-au efectuat expertizele pretuitoare cu privire la bunurile care au fost supuse sechestrului asigurator si, in mod evident, acestea urmeaza ca, in foarte scurt timp, sa fie supuse vinzarii prin executare silita, fapt care va determina vinzarea acestora la un pret foate mic fata de valoarea reala a acestora, iar in cazul unei admiteri a contestatiei prejudiciul nu va mai putea fi recuperat.
Nu este nici in interesul piritei o astfel de executare, in sensul ca, daca bunurile ar fi valorificate, societatea nu ar mai putea sa isi desfasoare activitatea si efectul imediat ar fi . de insolventa.
Susține că dovedește prin inscrisurile atasate cererii de chemare în judecată faptul ca societatea are cheltuieli curente, drepturi salariale si motorina foarte mari lunare, dar si suplimentar scadente la furnizori, astfel incit executarea societatii cu aceasta suma, momentan, ar putea duce la blocarea activitatii si ., fapt care poate sa se incadreze in sintagma legala de "paguba iminenta", aparari asupra carora instanta de fond nu s-a pronuntat si nu le-a avut in vedere.
In acest sens, cheltuielile cu achizitionarea materiei prime sunt foarte mari, circa 32.000 lei lunar ca si fondul de salarii care se ridica la aproximativ 11.500 lei lunar, consumul cu energie electrica 3000 lei lunar, combustibil 12.500 lunar, cheltuieli transport etc, plati la furnizori in suma de circa 65.00 lei lunar. Astfel, cheltuielile lunare totalizeaza aproximativ 110.000 lei, suma ce asigura fluxul de capital, conditii in care, daca s-ar trece la executarea actului adminsitrativ-fiscal care este iminenta, s-ar produce societatii prejudicii foarte grave care sunt, practic, iremediabile, ducind la disparitia unui contribuabil la Bugetul Statului.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
În cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a menționat motivele de fapt care conturează existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004, făcând doar trimitere la motivările formulate în cadrul contestației fiscale, pe care a înțeles să nu le mai detalieze.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a motivat și dovedit îndeplinirea condiției cazului bine justificat.
Din moment ce art. 194 lit. d din noul Cod de procedură civilă prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, Curtea constată că în cererea prin care se solicită instanței suspendarea executării unui act administrativ, motivarea în fapt a condiției cazului bine justificat nu se poate face prin simpla referire la motivele care au fost invocate în cadrul contestației administrative formulate împotriva actului administrativ anterior sesizării instanței.
În cererea de recurs, recurenta invocă unele împrejurări care, în opinia sa, conduc la reținerea unei puternice îndoieli cu privire la legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită.
Curtea constată că susținerea referitoare la faptul că toate tranzacțiile încheiate de recurenta reclamantă au avut scop economic explicit poate fi analizată în cadrul acțiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere, întrucât instanța care soluționează cererea de suspendare a executării nu are a se pronunța asupra legalității actului administrativ, ci asupra aparenței de legalitate a acestuia.
A stabili, cu ocazia soluționării unei cereri de suspendare a executării, dacă tranzacțiile încheiate de recurenta reclamantă au avut sau nu un scop economic echivalează cu prejudecarea fondului cauzei.
Cu privire la celelalte susțineri care vizează existența unui caz bine justificat, Curtea reține că, nefiind menționate în cererea de chemare în judecată, nu au fost analizate de instanța de fond.
Or, legalitatea sentinței recurate se examinează de către instanța de control judiciar prin raportare la motivele invocate în acțiune, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat analizându-se în considerentele sentinței.
În condițiile în care aspectele menționate în cererea de recurs sub aspectul cazului bine justificat nu au fost indicate în acțiune, nefiind supuse analizei primei instanțe, nu se poate proceda la examinarea lor pentru prima dată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii, astfel că se constată neîndeplinirea condiției cazului bine justificat.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004: „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Acest text de lege reglementează două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, ceea ce înseamnă că neîndeplinirea uneia dintre ele determină respingerea cererii.
În speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, astfel că cererea de suspendare a executării are un caracter neîntemeiat, nemaifiind necesară analizarea susținerilor recurentei referitoare la iminența producerii unei pagube întrucât chiar dacă această a doua condiție ar fi îndeplinită, nu s-ar putea pronunța o altă soluție în afara celei de respingere a cererii.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, Curtea, în temeiul art. 496 C.p.c., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 649/23.07.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata –pârâtă A. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIOINALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. C. M. C. A. M.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.R.O./4ex./9.10.2014
Jud.fond: N. M. T.,Tribunalul Călărași
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4762/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6865/2014.... → |
|---|
