Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9002/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9002/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 9881/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9002
Ședința publică de la 4.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5165/2.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D. M. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5165/02.09.2014 Tribunalul București – Secția a II-a C. a admis acțiunea formulată de reclamantul D. D. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. 2 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația F. pentru Mediu, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/18.05.2012 și a obligat paratele sa restituie reclamantei taxa pentru emisiile poluante in cuantum de 5252 lei, precum si dobânda fiscală aferenta, începând cu data plății, 29.05.2012, si până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A arătat că hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 488 pct. 8 Cod Procedura Civila).
A arătat ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
Astfel, ca urmare solicitării intimatului-reclamant, in temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/18.05.2012 pentru suma de 5252 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta.
Așa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Arată ca prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ menționat:
„Art. 4 Obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România $i atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
Arată ca prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, arată ca prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
A mai subliniat că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Astfel, având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de intimatul-reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideră ca suma nu poate fi restituita.
Referitor la plata dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, a precizat că intimatul-reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi îndreptățit la restituirea taxei, ci aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003:
"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea dobânzii, neexistând un titlu care să ateste dreptul la restituire.
În drept, a invocat art. 488 pct. 8 Cod Procedura Civila.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei AS2FP obligația de restituire a taxei pentru emisii poluante, întrucât reglementarea națională a acestei taxe reprezentată de Legea nr. 9/2012, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pentru emisii poluante nu se percepe.
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Totodată în legătură cu necontestarea deciziei de calcul a taxei, Curtea reține că prin Decizia nr. 24/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, ICCJ a stabilit că „acțiunea judiciara având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala”. Prin urmare, acțiunea reclamantului în pretenții nu putea fi restricționată de termenul impus prin art. 205 alin. 1 și art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Totodată Curtea reține că în mod corect s-a acordat dobânda de la data plății taxei de poluare, Tribunalul valorificând astfel practica CJUE, respectiv hotărârea pronunțată în cauza C 565/11 – I. (hotărârea din 18.04.2013).
Prin urmare, în temeiul disp. art. 496 alin. 1 C., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 5165/2.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D. M. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la C..Av. C. cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ., sector 2 și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. și tehnored. SP/5 ex.
Jud. fond B. R. – Tribunalul București – Secția a II-a C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5507/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Hotărâre din 06-02-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
