Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 9231/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9231/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 33914/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9231
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 DECEMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursurile declarate de recurentul-reclamant M. M. - Ș. și recurența-pârâtă S.C. O. C. S.R.L împotriva Sentinței civile nr. 3551/06.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 2 și intimata intervenientă M. E., având ca obiect „excepție nelegalitate act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 20.11.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.11.2014, 04.12.2014 apoi la 11.12.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a Vl-a civilă în dosarul nr._/3/2009, în rejudecare, s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului București cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 București.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a Il-a (fostă a IX-a) C. Administrativ și Fiscal la data de 19.10.2013 sub nr._ .
Excepția de nelegalitate (f. 151, 152, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) a fost invocată de reclamantul M. M.-Ș. la termenul din 26.05.2010 (f. 177 voi. I al dosarului de fond TB, secția a VI-a civilă) și s-a solicitat anularea parțială a acesteia în raport cu lucrările autorizate la spațiile comune-indivize prin desființarea unei uși și zidirea porțiunii de zid respective, cu cheltuieli de judecata.
în motivarea excepției de nelegalitate (f. 151, 152, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) reclamantul a arătat că desființarea acestei uși s-a făcut ilegal, operațiunea fiind ascunsă în cererea de autorizare prin acțiunea de cămășuire a pereților interiori ai imobilului. în particular, restricționarea accesului la curtea interioară de lumină s-a făcut atât prin zidirea ușii, cât și prin desființarea unei a doua uși, cea de acces efectiv în curtea de lumină din hol
S-a susținut că s-a procedat abuziv la blocarea accesului liber și neîngrădit la instalațiile comune aferente întregului corp de clădire, pe care le deține în indiviziune cu pârâta și la recompartimentarea zonei podului comun prin desființarea ușii de acces la pod și prin lucrări de zidărie ușoară executate din ghips-carton prin care, în fapt, a fost afectată volumetria.
Reclamantul a arătat că prin autorizația nr. 1149/78T au fost autorizate anumite lucrări interioare la părțile comune: cămășuirea pereților interiori de pe parter cu zidărie nouă, remodelarea scării de acces la etaj și recompartimentarea încăperilor de la etaj prin executarea de lucrări de zidărie ușoară de ghips-carton.
S-a precizat că proiectul tehnic și al detaliilor de execuție a fost elaborat de pârâtă în condiții și termeni necorespunzători situației reale a proprietății și fără a avea acordul autentificat notarial al coindivizarilor, că reclamantul a dat pârâtei un acord scris neautentificat pentru demararea lucrărilor la partea pârâtei de imobil, pe care aceasta la folosit în documentația de cerere a autorizației de construire, împreună cu planuri, avize și memorii care nu i-au fost aduse la cunoștință.
S-a mai arătat că reclamantul deține o parte din imobil împreună cu mama sa, M. E., căreia nu i s-a cerut un asemenea acord, deși după finalizarea lucrărilor, în anul 2007 a apărut la dosar un înscris datat august 2009, încheiat între pârâtă și mama sa.
Reclamantul a învederat instanței că prin autorizația de construire nr. 1149/78T/ 2005 s-a realizat blocarea accesului său la spații comune-indivize, dar și la spații exclusive, prin cămășuirea pereților interiori, adică prin zidirea ușii dintre proprietatea sa și celelalte spații comune sau exclusive.
Excepția de nelegalitate nu a fost întemeiată în drept.
Prin încheierea de ședință din data de 26.05.2010, Tribunalul București, Secția a Vl-a civilă a respins excepția de nelegalitate (f. 177 Voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă), însă, în urma admiterii apelului formulat de M. M.-Ș. a fost anulată încheierea de ședință din data de 26.05.2010 și sentința civilă nr. 7635/30.05.2012 și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire.
în rejudecare, Tribunalul București, Secția a Vl-a civilă, prin încheierea de ședință din 09.09.2013 pronunțată de în dosarul nr._/3/2009, a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului București cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 București.
La termenul din data de 12.11.2013, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a depus o cerere precizată și completată (f. 11-20, voi. I dosar_ ) „privind anularea parțială a autorizației de construire nr. 1149/78T din 26.09.2005 emisă de P. S. 2 București".
în motivarea acesteia, reclamantul a prezentat un istoric al situației de fapt, a detaliat excepția de nelegalitate invocată în primul ciclu procesual în fața instanței civile, arătând că pârâta O. C. SRL a ascuns emitentului autorizației de construire întinderea reală a părților și instalațiilor comune aferente întregului corp de imobil și existența unui al doilea coproprietar al lotului nr. 1, M. E., astfel încât la dosarul de autorizare nu exista nici un acord al acesteia în formă autentică.
în cuprinsul cererii precizatoare, reclamanta a mai arătat că, deși a solicitat doar desființarea / anularea parțiala a autorizației nr. 1149/787 din 26.09.2005,- în principal pe aspecte legate de accesul său la părțile și instalațiile comune aferente întregului corp de clădire, dar și la pivnița în suprafața de 16 m.p. situată în subsolul imobilului (proprietate exclusivă), din analiza întregii documentații aferentă autorizației (adică a dosarului de autorizare), s-a putut constata faptul că mai există cel puțin alte trei critici generale de nelegalitate a autorizației, și anume: obiectul autorizației nu coincide cu obiectul certificatului de urbanism ce i-a premers; deși prin însuși titlul/obiectul autorizației nr.H49/78T din 26.09.2005, pârâtei nu îi era permisă modificarea parametrilor constructivi POT (adică procent de ocupare teren) și CUT (adică coeficient de utilizare teren) ai imobilului, chiar prin proiectul astfel autorizat este contrazisă această condiție, astfel ca în final autorizația a fost data cu modificarea parametrului CUT; lipsa acordului reclamantului și al intervenientei forțate M. E., în forma autentică.
în drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 50/1991, Legii nr. 554/2004.
La data de 14.01.2014, pârâta S.C. O. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, a arătat că imobilul construit în anul 1927 trebuia cămășuit pe o față a peretelui cu beton și practic, golul de ușă închis, s-a făcut din considerente de consolidare a clădirii .
Cu privire la inexistenta unui acord din partea coproprietarului M. E., pârâta a arătat că aceasta a dat o Declarație pe propria răspundere prin care si-a exprimat acordul cu privire la lucrările de construire așa cum au fost ele executate. Reclamantul și-a dat la rândul său acordul, cu privire la lucrările de construire ce au fost executate, document ce exista la pag. 53 din Voi II al dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2009.
Cu privire la acțiunea extinsă de reclamant la termenul din data de 12.11.2013, cu alte motive de nelegalitate, pârâta a precizat că, în ceea ce privește acordul vecinilor, așa cum este prevăzut în Ordinul 839/23.11.2009, Autorizația de construire a fost emisa anterior acestui ordin, respectiv la data de 26.09.2005.
Cu privire la încălcarea de către parata a procentului CUT, s-a precizat că, în realitate, acest fapt nu s-a realizat, dar tot parterul imobilului a fost cămășuit cu beton pentru a opri deteriorarea clădirii, operațiune ce a dus implicit la modificarea grosimii pereților exteriori.
Pârâta a mai învederat instanței că toate costurile de consolidare și renovare a imobilului în ansamblul sau, au fost suportate de pârâta, iar imobilul proprietatea reclamantului prin consolidare, refacere și renovare, a căpătat un plus de valoare.
în drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 115 Cod proc. civ.
La solicitarea instanței, au fost depuse actele care au stat la baza autorizației de construire (f. 86-221).
Prin sentința civilă nr. 3351/6.05.2014, Tribunalul București a admis în parte excepția de nelegalitate formulată de reclamantul M.
M.-Ș. în contradictoriu cu pârâții S.C. O. C. S.R.L., P. S. 2, și intervenienta M. E..
A constatat că autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 este nelegală numai în ceea ce privește autorizarea desființării ușii de acces dintre apartamentul nr. 2 și holul comun de la parter și umplerea golului de ușă cu zidărie, realizată prin planșa ROI, anexă la autorizația de construire.
A respins în rest excepția de nelegalitate.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocat aferent cererii admise in parte.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin autorizația" de construire nr. 1149/78T/26.09.2005, a fost autorizată executarea lucrărilor de consolidare, restaurare și modernizare a construcției corp A - S+P+l E parțial, amplasată pe limita stângă a terenului, spre față, fără modificarea POT-ului și CUT-ului existent, pe terenul situat în București, sector 2, .. 44, Corp A, nr. cadastral 3681/1/1, nr. carte funciară_, în următoarele condiții: Cu respectarea prevederilor certificatului de urbanism nr. 699/48T/2004, prelungit, a avizelor solicitate la eliberarea lor și a documentației tehnice anexate. Lucrările de consolidare autorizate constau în cămășuirea pe ambele fețe a calcanului, cămășuirea unor pereți interiori, executarea unor centuri de beton armat, bordurarea golurilor mari cu rame din beton ancorate în fundații, refacerea planșeului peste parter, consolidare grinzi. Lucrările de modernizare constau în: închiderea cu zidărie a golului ușii de acces la parter din verandă în hol, închiderea verandei cu tâmplărie și geam termopan, remodelarea scării de acces la mansardă, refacerea structurii șarpantei în zona podului actual și a bucătăriei, fără modificarea volumetriei, revizuirea învelitorii, refacerea hidroizolației și pardoselii terasei de peste corpul B, care are acces din dormitorul actual situat la mansarda corpului A, repararea tencuielilor, revizuirea instalațiilor, recompartimentarea bucătăriei cu pereți ușori, realizarea unei lucarne în acest spațiu, desființarea peretelui dintre bucătăria de la etaj și pod și refacerea lui din ghips-carton și mutarea ușii de acces spre pod.
S-a precizat în cuprinsul autorizației de construire, că documentația tehnică și avizele vizate spre neschimbare fac parte din autorizație.
La fila 137, voi. I, din dosarul_, există un acord semnat de reclamantul M. M.-Ș. la data de 09.05.2005, în calitate de proprietar al imobilului situat în București, .. 44, locuința nr. 2, corp A, sector 2, prin care acesta și-a dat acordul ca pârâta, proprietară a imobilului situat în București, .. 44 -locuința nr. 1, Corp clădire A, sector 2, să execute lucrări de construcție la părțile comune ale imobilului situat în București, .. 44, sector 2.
La fila 45, voi. I din dosarul_, se regăsește o convenție încheiată la data de 05.08.2009 între pârâta . și M. E., prin care aceasta din urmă arată că este de acord cu înțelegerea făcută de pârâtă, pe de o parte și reclamant și M. E., pe de altă parte, prin care pârâta să execute lucrări de consolidare și amenajarea a imobilului proprietatea exclusivă a reclamantului și a sa, precum și a părților comune din imobil (acoperiș, curte, pod, hol parter, hol subsol).
Din analiza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 6630/27.11.1976 (f. 170, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) la notariatul de Stat al S. 3, a certificatului de moștenitor nr. 88/22.02.2006 de pe urma defunctului M. St. N. (f. 169, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă), contractului de vânzare-cumpărare nr. 3896/20.22.2003 autentificat de BNPA G. E., S. S., D. T. (f. 47-48, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 320/19.04.2004 de BNP M. T. (f. 163 voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) rezultă că pârâta . este proprietara locuinței nr. 1, în suprafață construită la sol de 200, 71 mp, parter și etaj, - corp clădire A, situată în București, .. 44, sector 2, formată din: la parter - două camere, verandă, antreu, bucătărie, WC, hol, în suprafață utilă de 81,86 mp, cu scară de acces de la parter la etaj, la etaj - două camere, bucătărie, WC, terasă, în suprafață utilă de 60,66 mp, iar la subsol - camera caloriferului în suprafață utilă de 9,88 mp cu instalația respectivă, pivnița în suprafață utilă de 11,75 mp, împreună cu cota parte indiviză de V2 din părțile și instalațiile comune aferente corpului de clădire și dreptul de coproprietate asupra terenului aferent acesteia în suprafață de 169,50 mp.
De asemenea, din aceleași înscrisuri rezultă că reclamantul M. M.-Ș., împreună cu intervenienta M. E. (mama reclamantului), dețin, în coproprietate, apartamentul nr. 2 compus din: la parter - două camere, baie cu WC și degajament, vestibul, oficiu, bucătărie, cămară, la subsol - pivnița în suprafață de 16 mp de lângă camera caloriferului precum și jumătate din cota indiviză din părțile și instalațiile comune aferente întregului corp de clădire și suprafața de 169,50 mp, teren indiviz, din suprafața întregului teren de 339 mp.
în ceea ce privește motivele de nelegalitate a autorizației de construire, ce fac obiectul prezentului dosar, Tribunalul a constatat că a fost sesizat de către Secția a Vl-a civilă a Tribunalului București, cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1149/78T/26.09.2005, invocată și motivată de reclamant la data de 26.05.2010.
Or, se reține în considerentele sentinței recurate, numai motivele de nelegalitate invocate prin cererea inițială depusă la data de 26.05.2010 vor fi avute în vedere de către instanță, întrucât sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate se face numai de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate, și nu direct de către parte, ce poate formula doar cerere în anularea unui act administrativ, direct în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere faptul că doar argumentele (motivele de nelegalitate) invocate la data de 26.05.2010 au fost avute în vedere atât de instanța de apel, când, contrar instanței de fond, a apreciat necesară sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire, cât și de instanța de fond, în rejudecare, prin încheierea din data de 09.09.2013.
Așadar, a constatat Tribunalul, în fața instanței de contencios administrativ nu pot fi invocate noi motive de nelegalitate a autorizației de construire, întrucât sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal O face numai instanța (completul în fața căruia s-a ridicat excepția de nelegalitate), cu excepția de nelegalitate, astfel cum a fost formulată în fața sa, partea neavând posibilitatea de a sesiza ea însăși, în mod direct, instanța de contencios administrativ cu alte motive neinvocate în fața instanței civile.
în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat - greșita autorizare a desființării ușii și a zidirii golului de ușă ce asigura accesul din apartamentul coproprietatea reclamantului și a mamei sale în holul parte comună a imobilului, numerotat pe planul parterului cu cifra 9 (f. 156, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă), Tribunalul a constatat că este întemeiat.
Astfel, deși în cuprinsul autorizației de construire nu" se prevede explicit că s-ar fi autorizat executarea acestei lucrări, singura închidere cu zidărie autorizată fiind cea a golului ușii de acces la parter din verandă (numărul 3 pe planul parterului existent la O.C.P.I.- f. 156, voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) în hol (numărul 7 pe planul parterului), prin planul de consolidare a parterului - planșa ROI propus de pârâtă (fila 290, volumul II al dosarului_ ), s-a hașurat în vederea umplerii eu zidărie și golul de ușă ce asigura trecerea din locuința reclamantului și a mamei sale - numărul 14 pe planul parterului, către holul proprietate comună atât a reclamantului și a mamei sale, cât și a pârâtului - numărul 9 pe planul parterului (f. 156).
întrucât, planșa R01, parte din documentația tehnică ce a stat la baza autorizării lucrărilor, a fost vizată spre neschimbare de P. S. 2 București, fiind o anexă la autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005, parte integrantă din autorizație, Tribunalul a constatat că implicit, a fost autorizată desființarea ușii de acces dintre proprietatea reclamantului și a mamei sale și holul de la parter ce era, parte comună a imobilului și zidirea golului de ușă, fapt ce a avut drept consecință imposibilitatea de folosire de către reclamant a holului proprietate comună de la parter, a curții de lumină, a holului proprietate comună de la subsol numerotată cu 3 în planul subsolului (f. 157 voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civilă) și a pivniței proprietate exclusivă a reclamantului și a mamei sale, numerotată cu 4 în planul subsolului (f! 157 voi. I al dosarului de fond TB, secția a Vl-a civila).
Or, prin autorizarea efectuării unor lucrări de construire nu se poate îngrădi dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât art. 481 cod civil din 1864 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreapta si prealabila despăgubire, emitentului autorizației de construire revenindu-i obligația de a verifica atât dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor solicitantului autorizației conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cât și întinderea dreptului său de proprietate.
în prezenta cauză, s-a observat că intenția emitentului autorizației de construire nu a fost aceea de a autoriza desființarea ușii și umplerea cu zidărie a golul de ușă ce asigura trecerea din locuința reclamantului și a mamei sale - numărul 14 pe planul parterului, către holul proprietate comună atât a reclamantului și a mamei sale, cât și a pârâtului - numărul 9 pe planul parterului, întrucât această lucrare nu este menționată în cadrul lucrărilor de modernizare enumerate, însă prin nepunerea de acord a lucrărilor descrise cu cele vizate spre neschimbare în planul de consolidare a parterului - planșa ROI (fila 290, volumul II al dosarului_ ), parte integrantă din autorizație, s-a permis efectuarea acestei lucrări.
Referitor la acordul necesar emiterii autorizației de construire, Tribunalul a constatat că reclamantul și-a dat acordul pentru efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de construire la părțile comune ale imobilului, deși, potrivit art. 2.5.6. din anexa I la Legea nr. 50/1991 este necesar acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Așadar, întrucât construcția autorizată nu presupunea realizarea unei construcții noi sau a schimbării de destinație, Tribunalul a apreciat că nu era necesar acordul vecinilor în formă autentică.
Totodată, atâta timp cât mama reclamantului, M. E., parte în dosar în calitate de intervenient forțat, nu a invocat lipsa acordului său la efectuarea lucrărilor, ci dimpotrivă, ulterior autorizării și-a exprimat acordul în cuprinsul unei convenții, Tribunalul a constatat că este neîntemeiat motivul de nelegalitate determinat de lipa acordului lui M. E..
Contrar susținerilor reclamantului, Tribunalul a constatat că în cuprinsul autorizației de construire s-a prevăzut expres că lucrările se autorizează fără modificarea POT-ului și CUT-ului existent, astfel încât această critică de nelegalitate este neîntemeiată.
în ceea ce privește accesul la pod, Tribunalul a reținut că din actele de proprietate ale imobilului rezultă că pârâta este singura proprietară a scării de acces de la parter la etaj și a încăperilor de la etaj, astfel încât accesul la pod nu a fost limitat prin desființarea ușii de acces la pod, astfel cum susține reclamantul deoarece accesul la pod se putea realiza și înainte de lucrările autorizate, numai prin parcurgerea proprietății exclusive a pârâtei.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul a constatat că autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 este nelegală numai în ceea ce privește autorizarea desființării ușii de acces dintre apartamentul nr. 2 aparținând reclamantului și lui M. E. și holul comun de la parter și umplerea golului de ușă cu zidărie, realizată prin planșa ROI, anexă la autorizația de construire.
în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a se dispune anularea autorizației de construire, Tribunalul a constatat că art. 4 din Legea nr. 554/2004, reglementează o tehnică juridică prin care o parte într-un proces, căreia i se opune un act administrativ pe care îl consideră nelegal, poate cere ca instanța de contencios să verifice legalitatea actului, în situația în care actul este declarat nelegal, acesta devenind inopozabil părții împotriva căreia a fost invocat. Admiterea excepției de nelegalitate are drept consecință blocarea efectelor actului administrativ contestat, fără însă a-i afecta validitatea, astfel încât actul în discuție deși valid, odată ce a fost declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv.
De aceea, Tribunalul, admițând în parte excepția de nelegalitate nu poate dispune anularea actului administrativ - ca în situația în care ar fi fost investită cu o acțiune în anulare în temeiul art. 8 din aceeași lege - ea rezumându-se doar la a constata nelegalitatea actului administrativ atacat incidental, pe cale de excepție.
Având în vedere soluția pronunțată, de admitere în parte a excepției de nelegalitate, în baza art. 274 Cp.a, întrucât pârâta a căzut în pretenții, Tribunalul a obligat-o la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocat aferent cererii admise în parte.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta S.C. O. C. S.R.L.
Prin recursul declarat, recurenta l-reclamant M. M.
Ș. a solicitat admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată, modificarea în parte a sentinței civile criticate, în sensul admiterii în tot a excepției de nelegalitate, adică și sub celelalte aspecte/motive/argumente de nelegalitate, astfel cum au fost invocate, în principal prin cererea precizatoare și completatoare depusă în dosarul nr._ Tribunalul București - Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal la termenul din data de 12.11.2013 sau, în subsidiar, astfel cum au fost invocate „la data de 26.05.2010", care ar fi fost „...avute în vedere atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, în rejudecare, prin încheierea din data de 09.09.2013", apreciată de către instanță ca fiind „limită" a investirii sale în judecarea excepției de nelegalitate, cu obligarea intimaților-pârâți la plata către subsemnatul a tuturor cheltuielilor de judecată (fond, recurs).
în motivarea recursului, a arătat că sentința recurată este criticabilă pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
A precizat că, prin Actul de partaj voluntar aut. sub nr. 6630/27.11.1976 (fila 46, dosar fond nr._ ), frații A. și N. M. (bunicul subsemnatului) au convenit asupra partajării imobilului din București, .. 44, sector 2, deținut de aceștia in indiviziune in urma dezbaterii succesiunii după părinții Ș. si L. (Certificat de moștenitor nr.7/10.06.1955, Notariat de Stat - Sector 3).
în urma acestei înțelegeri, rezultă cele doua fonduri: lotul nr. 1 (ce îi revine lui N.) si lotul nr. 2 (ce îi revine lui A.), ambele deservite de un al treilea fond-indiviz, reprezentat prin sintagma „părțile si instalațiile comune aferente întregului corp de clădire" - aceasta fiind expresia folosita in cazul descrierii lotului nr. 1.
Deși dificil de partajat in mod echitabil, imobilul fiind din construcție o unitate (locuință) funcționala unifamilială, copartajantii au găsit soluția formării a două loturi exclusive - unul in suprafața de aprox. 70 m.p. utili, -, și un al doilea in suprafața de aprox. 140 m.p. utili, vizibil disproporționate, însa cu evidențierea distincta a fondului comun, această partajare a reprezentat soluția agreata la acel moment; a se vedea și că partajul s-a realizat „fără nicio sulta din partea vreunuia dintre noi copartajantii si (...) nici o pretenție de nici o natura..." - așa cum rezulta din actul de partaj voluntar depus la dosarul de fond - fila 8,vol. I.
Astfel, Lotul 1 este format din doua camere, baie cu W.C. si degajament, vestibul - oficiu, bucătărie, cămara, toate situate la parter, pivnița in suprafața de 16 mp. (sasesprezece) de lângă camera caloriferului, precum si jumătate cota indiviza din părțile si instalațiile comune eferente întregului corp de clădire si 169,50 (una suta sasezeci si noua si cincizeci) mp. teren indiviz din suprafața întregului teren de 339 (treisute treizeci si noua) mp.
-----Lotul 2 este format din veranda, hol, itormilor, camera xte zi si W£~
situate la parter, doua camere, bucătărie, solită si terasa deschisa la etaj, cu scara de acces de la parter la etaj, iar la subsol camera caloriferului cu instalația respectiva, pivnița in suprafața de 13 (treisprezece) mp., precum si jumătate cota indiviza din părțile si instalațiile comune aferente corpului de clădire si 169,50 (una sutasasezeci si noua si cincizeci) mp. teren indiviz din suprafața întregului teren de 339 (trei sute treizeci si noua) mp.
în anul 1977, unul dintre copartajanti, M. A., vinde lotul nr. 2 către soții A. L. și E..
în anul 1995, survine decesul lui M. N. (bunicul patern al reclamantului), in urma căruia lotul nr. 1 al imobilului din .. 44, sector 2 - revine moștenitorilor acestuia, M. I.-I. (soție, cota 2/8), M. Ș. V. (fiu, cota 3/8) si M. C. S. (fiu, cota 3/8), conform Certificatului de moștenitor nr.88/22.02.1996, Birou N. Public C. R. - fda 47, dosar fond).
în anul 1998, survine decesul lui M. C. Ș. (tatăl reclamantului), cota acestuia de 3/8 din lotul nr. 1 revenind moștenitorilor sai, M. E. (soție, cota 2/8*3/8=6/64), M. M. Ș. - reclamantul (fiu, cota 3/8*3/8=9/64) si M. V. (fiu, cota identica de 9/64). conform certificatului de moștenitor nr.326/09.10.2000 (rectificat), Birou N. Public I. D. - filele 13-14, dosar nr._/3/2009, fond voi. I).
în anul 2001, survine decesul lui M. V. (fratele reclamantului), cota acestuia de 9/64 din lotul nr. 1 revenind moștenitorilor sai, M. E. (mama, cota 1/4*9/64=9/256) si M. M. S. (frate, cota 3/4*9/64=27/256), conform certificatului de moștenitor nr. 146/21.03.2002 (rectificat), Birou N. Public I. D. - filele 11-12, dosar nr._/3/2009, fond voi. I).
în anul 2000, A. L. (proprietarul de atunci al lotului nr. 2) comandă către ., in persoana ing. Onitiu A., realizarea cadastrului imobilului situat in .. 44, sector 2, București; și bunica reclamantului (M. I.-I.) participă la măsurători, primind ulterior o variantă a documentației cadastrale care s-a dovedit a fi nu doar incompletă dar. pe alocuri, chiar „voit-deficitara".
în anul 2003, în baza actelor de proprietate si de cadastru mai susmenționate fam. A. L. vinde lotul nr. 2 pârâtei ., cu respectiva descriere, citează: „ locuința nr. 1 in suprafața construita la sol de 200,71 mp, parter si etaj - Corp clădire A, situata in București, .. 44, sector 2, având nr. cadastral provizoriu 3681/ 1/1, înscris in CF15195 a localității București sector 2, formata din: la parter: doua camere, veranda, antreu, bucătărie, wc, hol in suprafața utila de 81,86 mp, cu scara de acces de la parter la etaj, iar la etaj doua camere, bucătărie, wc, terasa, in suprafața utila de 60,66 mp, iar la subsol camera caloriferului in suprafața utila de 9,88 mp cu instalația respectiva, pivnița in suprafața utila de 11,75 mp, împreuna cu cota parte indiviza de 1/2 (jumătate) din părțile si instalațiile comune aferente corpului de clădire si dreptul indiviz de coproprietate asupra terenului aferent acesteia in suprafața indiviza de 169,50 mp, conform celor de sub P.I.l din CF." (contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr.3896/20.11.2003 - fila 25-26, dosar fond);
în data de 5 aprilie 2004, P. Sector 2 emite certificatul de urbanism nr. 699/45T in favoarea paratei . (f.24, dosar fond), certificat ce are ca obiect „Refacere si restaurare si modernizare a construcției existente".
în data de 19 aprilie 2004, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 320 de către Birou N. Public M. T. (rectificat, filele 48-49, dosar fond) reclamantul M. M. Ș. cumpără de la M. I.-I. (bunica paternă) și de la moștenitorii lui M. Ș. V. (unchiul reclamantului, decedat in anul 2002) o cota reprezentând 5/8 din lotul nr. 1 al imobilului situat in .. 44, sector 2, București; astfel, ajunge ca începând de la această dată să dețină o cota de 223/256 (cea. 87%) din întreg lotul nr. 1 al imobilului, in timp ce intervenienta forțată M. E. a continuat să dețină restul de 33/256 (cea. 13%).
în anul 2005, pârâta . îi solicită verbal semnarea unui acord scris pentru lucrări de construcții la părțile comune, cu motivarea că acest acord i-ar fi necesar Ia semnarea unui contract de salubritate si că va solicita acorduri similare tuturor celorlalți vecini-proprietari (din curte), vecini ce au un drept de servitute de trecere pe terenul pe care il dețin in indiviziune cu parata.
în data de 09.05.2005, de bună credință, reclamantul semnează pârâtei un acord de lucrări de construcții la părțile comune (f.37, dosar fond), în forma propusă/redactată chiar de către pârâtă (act sub semnătură privată, fără autentificare notarială); în legătură cu acest înscris, sunt de remarcat două lucruri:
Un acord similar nu le-a fost solicitat nici vecinilor, nici intervenientei-forțate M. E. (cota 13%), măcar in cazul intervenientei acest acord fiind obligatoriu, ținând cont de interesul urmărit de pârâtă societate comercială (obținerea unei autorizații de construire).
Acordul nu prevede care sunt limitele in care poate fi folosit (adică in fața căror instituții poate fi invocat), recurentului-reclamant nefiindu-i prezentate planurile de construcții (proiectul propriu-zis) cu ceea ce se dorea a fi realizat la părțile comune (aceste chestiuni fiind clare, caci altfel ar fi fost prevăzute/scrise in respectivul acord).
La data de 14.06.2005, pârâta . semnează cu firma . de salubritate nr. 462 (f. 110 din dosarul de autorizare transmis de P. S. 2), imediat după aceasta folosind acordul scris al reclamantului și în documentația aferentă cererii de eliberare a unei autorizații de construire (evident că fără știrea acestuia, acordul său fiind dat exclusiv în contextul semnării acelui contract de salubritate).
La data de 26.09.2005, inclusiv in baza acestui acord al său (dat în condițiile mai sus precizate), P. Sector 2 emite autorizația de construire nr. 1149/78T ce are ca beneficiar pe parata . (f.23, dosar fond), iar ca obiect „Consolidare, restaurare si modernizare a construcției corp A - S+P+1E parțial, amplasată pe limita stângă a terenului, spre față, fără modificarea POT-ului si CUT-ului existent.
în luna octombrie a anului 2007, fără vreo notificare prealabilă, pârâta . procedează la zidirea golului de ușă ce avea ca destinație să permită accesul reclamantului - proprietar al lotului nr. 1 - Ia „părțile si instalațiile comune aferente întregului corp de imobil (adică la holurile subsol, parter si etaj, la podul comun si la curtea interioara de lumina, respectiv la instalațiile comune...), dar și la pivnița-subsol in suprafața de 16 m.p., proprietatea exclusivă a reclamantului si a intervenientei, așa cum aceasta pivnița apare evidențiată în toate planurile (inclusiv cele cadastrale), dar si în certificatul de atestare fiscală de la fila 50, dosar fond - gol de ușă practicat înca din anul 1976, după încheierea partajului voluntar și formarea celor două „unități locative" distincte.
în acest context,- și în condițiile în care pârâta nu a înțeles ca de bună voie să procedeze la readucerea la starea (funcțiunea) inițială, imobilul situat in București, .. 44, sector 2, în principal prin refacerea golului de ușă care să-i redea accesul la partea sa de proprietate din imobil (comună și exclusivă), plus restul lucrărilor de refacere (astfel cum acestea au fost menționate in acțiune) - a promovat o acțiune prin care a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta la a face aceste lucrări, acțiunea formând obiectul dosarului nr._/3/2009 de pe rolul Tribunalului București - Secția a Vl-a Civilă.
Cum prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta . (f.45-46, dosar nr._/3/2009 - voi. I), aceasta a invocat, în anul 2009, o asa-zisa „legalitate" a acestor lucrări, prezentând în acest sens autorizația de construire nr. 1149/78T din 26.09.2005, emisă de către P. S. 2, reclamantul a invocat la rândul său - chiar si în lipsa de la dosar a întregii documentații aferente autorizației, documentație ce a fost înaintată la dosarul cauzei, de către emitenta P. S. 2, București de-abia la finalul anului 2011), - pe cale incidență, excepția de nelegalitate a acestei autorizații (a se vedea cererea de la filele 151-152 si următoarele din voi. I al dosarului nr._/3/2009 - fond, întemeiata pe dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2009 - in vigoare la acea data); prin încheierea de ședință din data de 26.05.2010 (f. 177, voi. I, dosar nr._/3/2009 - fond), instanța de fond a respins cererea sa de fi sesizata instanța de contencios administrativ cu judecarea cererii sale de anulare parțiala a acestui act administrativ.
Prin decizia civilă nr. 119/27.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civila în judecarea apelului formulat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 7635/30.05.2012 pronunțată de către Tribunalul București, Secția a Vl-a comercială în dosar nr._/3/2009 și, implicit împotriva acestei încheieri interlocutorii, s-a dispus: „Admite apelul formulat de apelantul - reclamant M. M. S. împotriva încheierii de ședința din data de 26.05.2010 si împotriva sentinței civile nr.7635/30.05.2012 pronunțate in dosarul nr._/3/2009 de Tribunalul București - Secția a VI a Civila. Anulează încheierea de ședința din data de 26.05.2010 si sentința civila nr.7635/30.05.2012, pronunțate in dosarul nr._/3/2009 de Tribunalul București - Secția a VI a Civila si trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe", prin hotărârea astfel pronunțată evidențiindu-se o . aspecte care, alături de alte „detalii", îl îndreptățesc la formularea unor precizări și completări ale cererii inițiale (ce sesiza, pe cale de excepție, nelegalitatea autorizației nr. 1149/78T din 26.09.2005 emisă de P. Sector 2, beneficiară fiind pârâta .).
în rejudecare, Tribunalul București - Secția a VI a Civilă, dosar nr._/3/2009 dispune prin încheierea din data de 09.09.2013: „în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, sesizează Tribunalul București -Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1149/ 78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 București, invocată de reclamantul M. M.-Ș.. In temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, suspendă judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate. Nesupusă niciunei căi de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 septembrie 2013."
Astfel, la data de 19.10.2013, pe rolul Secției a Il-a C. Administrativ si Fiscal al Tribunalului București s-a format dosarul nr._ .
Anterior primului termen de judecată acordat în cauză (Ia data de 12.11.2013), a formulat „cerere precizată și completată" (f. 11-20, dosar fond nr._ ), justificat de faptul că la data de 26.05.2010, a formulat în fața Tribunalului București, Secția a Vl-a comercială, dosar nr._/3/2009 - excepția de nelegalitate privind autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 pe numele S.C. O. C. SRL, fără însă să aibă cunoștință de actul administrativ „defăimat", cu întreaga sa documentație - parte integrantă, așadar fără a putea anticipa toate condițiile specifice care erau prevăzute in respectiva autorizație, așa cum aceasta împrejurare rezultă si din cele menționate la fila 2, alin.6 a cererii inițiale (in 2010), reluata la filele 21-22 dosar fond, prin formularea: „Facem observația ca pana la aceasta data (adică 26.05.2010, n.n.) parata nu a depus la dosarul cauzei (fond) nici un plan privind releveul etajului, nici unul privind propunerile pe care le-a supus autorizării de către P. S. 2", „dosarul" autorizării fiind depus de către emitenta P. S. 2, la solicitarea instanței, de-abia la finalul anul 2011, evident ulterior formulării excepției de către reclamant, ba chiar și - a respingerii ei de către prima instanță de fond (Secția a Vl-a Civila, fosta Comerciala).
Cererea „precizată și completată" (f. 11-20, dosar fond nr._ ), astfel cum a fost formulată de către reclamant la data de 12.11.2013 în fața instanței de contencios administrativ a fost primită și comunicată tuturor părților, inclusiv instituției emitente - P. S. 2,- legal introdusă în cauză, în acest sens acordându-se un nou termen de judecata, pentru a se depune întâmpinare.
Judecata cererii, astfel cum a fost „precizată și completată", a continuat prin administrarea de înscrisuri, în condițiile în care a fost respinsă proba cu expertiză tehnică judiciară-specialitatea arhitectură solicitată de "către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 3351 din data de 06.05.2014, Tribunalul București -Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal, dispune: „Admite în parte excepția de nelegalitate. Constată că autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 este nelegală numai în ceea ce privește autorizarea desființării ușii de acces dintre apartamentul nr. 2 și holul comun de la parter și umplerea golului de ușă cu zidărie, realizată prin planșa R 01, anexă la autorizația de construire. Respinge în rest excepția de nelegalitate. Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 de lei, reprezentând onorariu avocat aferent cererii admise in parte. Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014. ".
Raportând sentința astfel pronunțată la situația de fapt și de drept, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, recurentul-reclamant apreciază că aceasta este nelegală pentru următoarele motive:
I. în mod greșit instanța de fond a „restrâns" cadrul investirii sale - cât privește obiectul -, greșeală constând pe de-o parte în aceea că a făcut o „limitare" a motivelor/argumentelor de nelegalitate doar cu ocazia judecării cererii pe fondul ei, și nu pe cale de excepție, cu punerea în discuția părților a unei pretinse excepții a „tardivității" completării ei, astfel cum rezultă implicit din susținerile sentinței astfel pronunțate - a se vedea fila 4, alin. 4 sentința civilă nr.3351 din 06.05.2014: „Așadar, în fața instanței de contencios administrativ nu pot fi invocate noi motive de nelegalitate ..." și, pe de altă parte, în faptul că a procedat absolut nelegal la această „limitare" a obiectului excepției propriu-zise, în condițiile în care precizarea și completarea de către reclamant a cererii în fața acestei instanțe a fost impusă de situația de fapt specială a speței, cu referire directă la faptul că la momentul invocării excepției de nelegalitate - 26.05.2010 - nici reclamantul și nici instanța investită cu o astfel de excepție nu au avut cunoștință de actul administrativ „defăimat", în integralitatea lui, respectiv cu toate anexele care reprezentau „documentația tehnică ce a stat la baza autorizării lucrărilor, parte integrantă din Autorizație...", așa cum însăși instanța de contencios administrativ ține să precizeze în contextul admiterii în parte a excepției, cu referire la „planul de consolidare a parterului-planșa ROI..."" (a se vedea fila 4 alin. final și fila 5, alin. 1 din sentință), „dosarul" autorizării fiind depus de către emitent - P. S. 2, de abia la finalul anului 2011, moment evident ulterior formulării excepției, ba chiar ulterior și a respingerii ei de către prima instanță de fond.
Pe de altă parte, în contextul dat al speței de față, cu atât mai neîntemeiată apare "motivarea" imposibilității invocării unor noi motive de nelegalitate în fața instanței de contencios administrativ, pretins justificat în speța de față că „doar argumentele (motivele de nelegalitate) invocate la data de 26.05.2010 au fost avute în vedere atât de instanța de apel când, contrar instanței de fond, a apreciat necesară sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire..." (fila 4 alin. 4 sentință), în condițiile în care, așa cum rezultă explicit din motivarea deciziei astfel pronunțate în judecarea apelului declarat de către reclamant împotriva încheierii de ședință interlocutorie prin care s-a respins excepția de nelegalitate, "instanța de apel" și-a întemeiat admiterea lui și anularea încheierii atacate, exclusiv pe motive de admisibilitate, apreciind că "în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate...", în raport de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/«2004 (în vigoare la data formulării cererii), potrivit cu care "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție".
Pe cale de consecință, raportând cele două condiții de admisibilitate a excepției de nelegalitate, astfel cum sunt prevăzute în dispoziția invocată, "existența unui act administrativ cu caracter unilateral a cărui legalitate să fie contestată" și "existența unui raport de dependență între soluționarea pe fond a litigiului în care se invocă excepția de nelegalitate și actul administrativ contestat", la speța de față, Curtea de Apel a reținut că acestea sunt îndeplinite - a se vedea fila 17 din decizia civilă nr. 119/27.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă - reținând cu relevanță faptul că "prima instanță nu putea să respingă excepția de nelegalitate ca nefondată întrucât nu are competența de a analiza legalitatea actului administrativ", respectiv că "respingerea de către prima instanță a excepției de nelegalitate, fără ca aceasta să fie soluționată pe fond de către instanța de contencios administrativ prin analizarea legalității actului administrativ contestat, echivalează cu o nesoluționare a fondului... "- fila 18 alin. 2 și 5 din decizia civilă nr. 119/27.03.2013.
In acest context, la fel de neîntemeiat este și „argumentul" că "motivele de nelegalitate invocate la data de 26.05.2010" ar fi fost avute în vedere "și de instanța de fond, în rejudecare, prin încheierea din data de 09.09.2013", în condițiile în care, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 119/27.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a civilă mai sus-invocate, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.554/2004 (în vigoare la data formulării cererii), această instanță - "nu are competența de a analiza legalitatea actului administrativ", în speță "motivele de nelegalitate invocate la data de 26.05.2010", limita "competenței" sale fiind dată chiar de dispozitivul încheierii din data de 09.09.2013, invocat și în sentința ce formează obiectul prezentului recurs: „In temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, sesizează Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1149/ 78T/ 26.09.2005 emisă de P. S. 2 București, invocată de reclamantul M. M.-Ș.. In temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, suspendă judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate. Nesupusă niciunei căi de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 septembrie 2013".
Instanța astfel sesizată are „atributul exclusiv de a soluționa pe fond excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1149/ 7ST/ 26.09.2005 emisă de P. S. 2 București, invocată de reclamant, prin analizarea legalității actului administrativ contestat."
Față de aceste considerente (intrate și în puterea" lucrului judecat), apreciază că în mod nelegal și absolut neîntemeiat, instanța de fond - prin sentința civilă nr.3351 din 06.05.2014, pronunțata de către Tribunalul București - Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal, in dosar nr._ - a procedat la o limitare a analizei „legalității actului administrativ contestat" la "motivele de nelegalitate invocate la data de 26.05.2010.", înlăturând practic cererea precizată și completată depusă de către reclamant la data de 12.11.2013 (f. 11-20, voi. I dosar nr._, fond) deși, nu numai că nu s-a dispus această măsură, cu punerea ei în discuția părților, respectiv cu invocarea unor eventuale „impedimente" la primirea ei, ci, așa cum rezultă din actele dosarului," ea a fost comunicată ca atare părților, instanța procedând în continuare la administrarea probelor, astfel cum au fost solicitate, și judecarea ei în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014.
II. Deși cuprinse chiar si în "motivele de nelegalitate invocate la data de 26.05.2010" - apreciată de către instanță de fond (contencios) ca fiind „limită" a investirii sale în judecarea excepției de nelegalitate pe care reclamantul a invocat-o față de autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005 emisă de P. S. 2 - cu referire la cele menționate la fila 2, paragraf B si C a cererii (excepției) din 2010 (vezi fila 22, verso din dosarul nr._ ) privind nelegalitatea autorizării, de către parata P. S. 2, a acelor modificări propuse de pârâta . pe nivelurile parter și etaj (astfel cum urmează sa fie dezvoltate mai jos), prin sentința civilă nr.3351 din 06.05.2014, pronunțata de către Tribunalul București - Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal, in dosar nr._ - instanța de fond nu a înțeles să motiveze în vreun fel „respingerea" acestora, din perspectiva in care s-ar admite faptul că "motivele de nelegalitate" mai sus-menționate ar fi/sunt cuprinse în sintagma „Respinge in rest excepția de nelegalitate."
Astfel:
II. 1. Cât privește nelegalitatea autorizării, de către P. S. 2, prin autorizația de construire nr. 1149/78T/26.09.2005, având ca beneficiar pe ., a lucrărilor de modificare efectuate pe planul parter al imobilului în cauza, se impun următoarele precizări -argumente în susținerea admiterii excepției de nelegalitate și in ceea ce privește nelegala autorizare a acestor lucrări:
Așa-zisa propunere de remodelare a scării de lemn de acces de la parter la mansarda/etaj este în realitate o reamplasare a acestui element constructiv (scara) cu consecința ocupării holurilor comune parter (8) si (9); ori, în raport de propria si justa motivare a instanței de fond în legătură cu nelegalitatea autorizării „desființării ușii și umplerea cu zidărie,a golului de ușă ce asigura trecerea din locuința reclamantului și a mamei sale către holul proprietatea comună atât a reclamantului și a mamei sale, cât și a pârâtului-numărul 9 pe planul parterului.. " - fila 5 sentință-, cu invocarea dispozițiilor art. 481 din vechiul Cod civil, pe cale de consecință, acceptându-se astfel ca holul parter este comun - in realitate fiind vorba de fapt, nu doar de un hol, ci de doua holuri, astfel cum rezulta din cadastrul A.Onitiu (in vigoare), nici această lucrare de remodelare - prin reamplasare -a scării de lemn cu ocuparea holurilor comune parter, nu se putea autoriza legal de către pârâta P. S. 2, autorizația fiind nelegală și sub acest aspect.
Strâns legata de nelegalitatea acestei remodelări - prin reamplasare - a scării de lemn cu ocuparea holurilor comune parter, este implicit nelegala -si schimbarea - prin modificarea dimensiunii acesteia - a ușii de acces la curtea comună de lumină din holul comun parter 8,- detaliu care nu putea fi autorizat legal de către pârâta P. S. 2, cu aceeași consecință ce se impune, cea a constatării nelegalității autorizării și a acestei lucrări.
II.2. în ceea ce privește lucrările nelegal autorizate pe planul etajului imobilului în cauză, precizările - argumente în susținerea admiterii excepției de nelegalitate și in ceea ce privește nelegala autorizare a acestor lucrări, sunt următoarele:
Un prim aspect, determinant în analiza legalității autorizării unor lucrări efectuate la nivelul etajului imobilului în baza autorizației de construire contestate, îl reprezintă identificarea corectă și implicit cunoașterea in tot a limitelor proprietății fiecăruia, în baza tuturor actelor și lucrărilor deduse judecații, în speță a tuturor actelor de proprietate în ansamblul lor (inclusiv cadastru si carte funciara), cu definirea corecta a acestor limite prin spatiile/suprafețele/încăperile aparținând fiecărui „lot" în parte - fam. M. și .-, cu o referire specială la „părțile și instalațiile comune aferente întregului corp de clădire",- parti care uneori rezulta prin diferența (a se vedea podul), iar în dezvoltarea prezentei critici, cu referire la cele aferente nivelul etajului imobilului.
în acest sens, apreciază că prin cererea precizată și completată depusă chiar în fața instanței de contencios administrativ (a se vedea însă și scurtul istoric -fila 2 a prezentului recurs), a clarificat în totalitate acest aspect, în sensul că, holul situat la etaj, identificat în plan drept holul nr. (6), este comun, astfel cum este prevăzut - fară vreun dubiu sau putință de interpretare - în cadastrul imobilului, parte integrantă din actele de proprietate ale fiecăruia dintre noi, dovedind așadar faptul ca etajul nu aparține exclusiv intimatei-pârâte ., exclusive acesteia fiind doar acele spatii precizate in mod distinct in planșa cadastrala aferenta planului "etaj", anume: camera (1), camera (2) si bucătăria (3), wc (4) si terasa (5).
Pe de altă parte, precizează faptul că anterior emiterii autorizației de construire nr. 1149/78T din 26.09.2005 și efectuării lucrărilor, cu referire expresă la cele situate la etajul imobilului, rolul acestui hol comun etaj (6) era acela de a asigura libera și neîngrădita circulație pe toată suprafața podului comun (aprox. 70 mp), atât pentru reclamant și intervenientă, cât și pentru intimata-pârâtă . - această parte din imobil aflându-se în indiviziune legală forțată, prin afectațiunea sa - podul casei -, neputând fi în același timp și proprietatea exclusivă a pârâtei ..
Din această perspectivă, din analiza sentinței recurate rezultă, pe de-o parte faptul că, deși cuprins în "motivele de nelegalitate invocate la data de 26.05.2010 " (a se observa punctele B si C din fila 2 a excepției formulata in anul 2010, adică fila 21 verso, dosar nr._ fond), instanța de fond nu a motivat în niciun fel respingerea acestora, iar pe de altă parte faptul că, în analiza unui „motiv" tangențial - „In ceea ce privește accesul la pod..." - fila 5 alin. final sentință - instanța a greșit în „respingerea" lui, tocmai prin ignorarea sau insuficienta interpretare /cunoaștere a limitelor proprietății fiecăreia dintre cele doua părți, cu referire expresă la „părțile comune" aferente nivelul etajului imobilului, din perspectiva respectării dispozițiilor art. 481 din Vechiul Cod civil aplicabil în cauză, invocat pe bună dreptate de către instanța de fond, ca „reper" al constatării unei grave nelegalități de autorizare - cea a „desființării ușii și umplerea cu zidărie a golului de ușă ce asigura trecerea din locuința reclamantului și a mamei sale către holul proprietatea comună atât a reclamantului și a mamei sale, cât și a pârâtului-numărul 9 pe planul parterului" - fila 5 sentință.
în același raport de cauzalitate se află și „nesancționarea" - prin constatarea acesteia - a nelegalității autorizării lucrării de mutare a golului de ușă de acces la podul comun, din holul comun etaj (6), „nesancționarea" -prin constatarea acesteia - a nelegalității autorizării lucrării de compartimentare a podului comun (in suprafața de aprox. 70 m.p.), așa cum acest spațiu unitar (podul) a existat anterior autorizației de construire -adică fara vreo limitare de acces la toata suprafața sa, în două încăperi separate, una în suprafața de 55 m.p., alta în suprafață de 15 m.p., cu afectarea posibilității de circulație continuă în întreg spațiul inițial de 70 m.p.
In final, înțelege sa arate faptul ca „nesancționarea", de către instanța de contencios administrativ, prin lipsa constatării nelegalității autorizării acestor lucrări, astfel cum au fost dezvoltate mai sus, în ciuda faptului ca aceasta autorizare s-a făcut pe „părțile comune" ale imobilului, însă cu afectarea dreptului meu de coproprietate, deci cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 481 din vechiul Cod civil, va avea implicații majore asupra acțiunii principale, astfel cum aceasta a fost completată și precizată, și în care a fost invocată prezenta excepție de nelegalitate, sens in care solicita a se vedea acțiunea aferenta dosarului nr._/3/2009 (principal), actualmente suspendat, cauza in care în a solicitat readucerea Ia starea inițială a imobilului, de către intimata-pârâtă ., tocmai prin desființarea acelor lucrări efectuate cu încălcarea dreptului său la proprietate privată, dar și obligarea aceleiași pârâte la plata lipsei de folosință a acelor părți din imobil asupra cărora i-a fost îngrădit accesul prin/ efectuarea anumitor lucrări nelegale la părțile comune ale imobilului, capăt de cerere pentru care a si fost obligat la achitarea unei taxe judiciare de timbru cu o valoare considerabila.
în drept, a invocat dispozițiile art. 299-303, art. 304 pct. 7 și 9, raportat la dispozițiile art. 3041 și art. 312 din C.proc.civ., art. 481 C.Civ.
Prin recursul declarat, recurenta-părătă S.C. O. C. S.R.L. a solicitat admiterea căii de atac si modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat următoarele:
Instanța fondului a constatat nelegala in parte autorizația de construire in ceea ce privește închiderea unui gol de ușa dintre proprietatea intimatului si un hol comun de la parter, fără a valorifica punctul 1 din cuprinsul convenției datata 05.08.2009.
Din cuprinsul documentului reiese faptul ca exista o înțelegere, ca in schimbul cedării folosinței cotelor indivize din părțile comune ale imobilului de către M. E. si fiul sau M. M. S., societatea sa efectueze lucrări de consolidare si amenajare si a părții din imobil care este proprietatea exclusiva a celor doi.
Intervenienta forțată a arătat in convenție nu numai ca are cunoștința de înțelegerile si lucrările efectuate, dar mai mult, ca este de acord cu acestea.
In același document, se precizează la nivelul anului 2009 ca mai sunt de finalizat instalațiile termice si sanitare, precum si lucrări de înlocuire a unor pardoseli la imobilul proprietatea exclusiva a intimatului si a mamei sale.
Restul lucrărilor angajate de recurenta in schimbul folosinței părților comune ale imobilului si a camerei de la subsol au fost executate, acest fapt reieșind din cuprinsul convenției.
Deși instanța fondului a considerat ca nu este necesar acordul vecinilor Ia obținerea autorizației de construire nu a avut in vedere poziția intervenientei forțate, exprimata prin convenție si nici cuprinsul rapoartelor de expertiza, care releva faptul ca închiderea golului de ușa s-a făcut doar din considerente de rezistenta a construcției.
"Prin expertiza tehnica întocmita de expert P. G. atestat MLPAT nr._, in calitatea acestuia de autoritate suprema in domeniul construcțiilor, expertiza care a stat la baza întocmirii proiectului nr. 8/2004, elaborat de . pentru "consolidare si reabilitare imobil -locuința unifamiliala, " faza PAC, din .. 44, corp A, sector 2, București, s-a decis ca necesara din punct de vedere structural, închiderea golului ușii de acces dintre lotul nr. 1 si holul comun indiviz din parter si cămășuirea pe o față a peretelui in care se afla respectivul gol de ușa" (pag. 15 raport de expertiza întocmit de Osepeanu C.).
Având in vedere poziția intervenientei forțate, dar si a intimatului la momentul emiterii autorizației de construire, pe de o parte, precum si înțelegerea pârtilor in tot ansamblul sau, considera sentința fondului neîntemeiata, in raport de admiterea in parte a excepției de nelegalitate.
In drept, a invocat art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 3041 și art. 312 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de către pârâta S.C. O. C. S.R.L., recurentul-reclamant a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum vor fi dovedite, având în vedere următoarele considerente:
Cât privește prima „critică" adusă de către recurenta-pârâtă hotărârii pronunțate de către instanța de fond (în soluționarea excepției de nelegalitate), urmează a o respinge ca neîntemeiată, în condițiile în care apreciază că instanța de fond a procedat corect, legal și temeinic atunci când a analizat prevederile autorizației de construire nr. 1149/78T - sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate de către reclamant (fie și numai având în vedere cererea din data 26.05.2010, apreciată de către instanță ca „limită" a investirii sale) - doar în raport de data emiterii acesteia, adică 26.09.2005.
Mai precis, instanța de fond a procedat la analiza legalității autorizației de construire nr. 1149/78T, doar în raport de documentația depusă de către pârâtă . in anul 2005, prin dosarul de autorizare și respectiva cerere de emitere a autorizației, în condițiile în care doar această documentație a fost avută în vedere și de către emitenta autorizației, pârâta P. S. 2, fiind evident faptul că această documentație aferentă dosarului de autorizare nr. 1149/78T nu mai putea și nu mai poate fi completată ulterior emiterii sale (26.09.2005).
Nici aspectele ce decurg din execuția efectivă a lucrărilor nu privesc si nu pot privi legalitatea autorizării/autorizației, acestea făcând deja obiectul altor prevederi legale (implicate și răspunzătoare de această „materie" fiind Serviciul Disciplina în Construcții, Inspectoratul de Stat în Construcții, etc-.), astfel că aceste aspecte exced atât problemei emiterii unei autorizații de construire, în general și, cu atât mai mult speței deduse judecății - ce are ca obiect analiza legalității emiterii autorizației de construire nr. 1149/78T, de către P. S. 2 la data de 26.09.2005, în raport de o . critici de nelegalitate invocate de către reclamant, pe cale de excepție, cu ocazia judecății unei cereri în obligație de a face formulată împotriva beneficiarului acestei autorizații - recurenta-intimată-pârâtă S.C. O. C. SRL.
Tocmai în acest sens a înțeles să invoce un argument desprins din jurisprudența Curții de Apel București, depunând decizia civilă nr. 77 din 26.05.2011, din care citează: „ (...) A reținut Tribunalul ca anularea unui act administrativ intervine pentru nerespectarea, la momentul emiterii lui, a condițiilor legale incidente si nu pentru împrejurări de fapt intervenite ulterior. (...) In mod corect Tribunalul a reținut ca motivele de nulitate nu pot fi decât anterioare sau concomitente momentului încheierii actului (emiterii A.C.). (...) Susținerile recurentului în sensul ca "perioada de valabilitate a actului administrativ" începe sa curgă de la momentul începerii lucrărilor autorizate nu sunt corecte. Actul administrativ îsi produce efectele de la emiterea sa, iar termenul de valabilitate al autorizației este de 12 luni de la data emiterii acesteia. (...) Criticile recurentului privind considerentele Tribunalului referitoare la cauza actului juridic nu sunt fondate. (...) Având în vedere aceste considerente, reținând dispozițiile art.312 alin. (1) Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat. "
Pe de altă parte, a arătat că invocata „Convenție" „datata 05.08.2009" este nu doar ulterioară cu exact 4 ani autorizației supuse analizei legalității emiterii sale, ci ea „poartă"/„privește" asupra unor „recunoașteri" ale altei persoane decât reclamantul, cu atât mai puțin „generatoare de obligații" în sarcina persoanei sale, această pretinsă „înțelegere" fiind evident doar un înscris pro-causa, semnat cu intervenienta forțată M. E. îri luna august 2009, ulterior citării ambelor semnatare al acestui act in dosarul nr._/3/2009-Tribunalul București - Secția a Vl-a, și prezentat în fața acestei instanțe de-abia la al treilea termen de judecată (03.02.2010) și, deloc de ignorat, după invocarea de către recurenta-pârâtă a excepției de necompetență materială a instanței astfel investite cu cererea reclamantului.
Tot în acest cadru, „calificat" în ultima parte a celei de-a doua file a recursului formulat de către S.C. O. C. SRL drept „poziția intervenientei forțate, dar si a intimatului la momentul emiterii autorizației de construire, pe de o parte, precum și înțelegerea părților în tot ansamblul său" trebuie adus în discuție și înscrisul „Acord" semnat de către reclamant în anul 2005 și, raportat la rându-i, celor mai sus-dezbătute.
Ori, așa cum rezultă din toate comentariile făcute de către reclamant pe marginea „obiectului", respectiv „întinderii" acestuia (în toate etapele judecății: fond dosar obligație de a face, apel și apoi fond prezenta judecată a excepției de nelegalitate), înscrisul nu are absolut nici o legătură cu autorizația de construire nr. 1149/78T, acesta fiind dat exclusiv în contextul semnării de către recurenta-pârâta . a contractului de salubritate nr. 462 cu firma . evidentă frauda beneficiarului, în condițiile în care, imediat după aceasta, fără știrea sa, acordul său scris apare și în documentația aferentă cererii de eliberare a unei autorizații de construire.
Nu în ultimul rând însă, dar cu relevanță evidentă în ceea ce se pretinde a fi fost obiectul „înțelegerii" - astfel cum este „precizat" ulterior, în 2009, în „Convenție" încheiată cu intervenienta M. E. - acest Acord al subsemnatului nu numai că nu cuprinde nimic din ceea ce s-a încercat să se „prefacă" apoi, după citarea ambelor semnatare al acestui act in dosarul nr._/3/2009-Tribunalul București-Secția a Vl-a, dar nici nu face vreo referire măcar la pretinsa înțelegere: „ca în schimbul cedării folosinței cotelor indivize din părțile comune ale imobilului de către M. E. și fiul său M. M.-Ș., să efectueze lucrări de consolidare și amenajare și a părții din imobil care este proprietatea exclusivă a celor doi."
S.C. O. C. SRL, după reclamantului la a participa la o ședință de informare si mediere, înțelege să formuleze la data de 22.04*2014 (anterior pronunțării pe fond in dosar nr._ a sentinței civile nr. 3351 din 06.05.2014) și o acțiune în pretenții - dosar nr._ - Judecătoria Sector 6 București, cu un al doilea termen de judecată la data de 21.10.2014-, solicitând obligarea sa la plata unei sume de bani - adică 76.407,67 lei cu TVA inclus" - suma ce ar reprezenta contravaloarea unor pretinse lucrări efectuate de către aceasta la imobilul situat în București, sector 2, ..44 - pentru reclamant; a se vedea însă că această acțiune este „motivată" în răspunsul său la întâmpinare, astfel: „In susținerea interesului nostru in promovarea acestei cauze, recuperarea cheltuielilor, ca urmare a acțiunilor paratului de anulare a înțelegerii verbale, înțelegem sa ne folosim de susținerile din fraza anterioara. De altfel, am promovat prezenta cauza după ce Tribunalul București, Secția a Il-a a desființat parțial autorizația de construcție si ne-a obligat la refacerea unui gol de usa, zidirea acestuia făcând parte din înțelegerea verbala, certificata de celalalt coproprietar."
Reaua-credință, turpitudinea și jocul dual al recurentei-pârâte este cu atât mai evident cu cât aceasta se opune vehement cererii de a se suspenda acea judecată „în pretenții", pretins motivată de „pierderea folosinței" prin pronunțarea sentinței civile nr. 3351/ 06.05.2014 - care este însă, iată, obiect și al propriului său recurs.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2430/2014. Curtea de Apel... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 9059/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
