Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1250/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1250/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 23916/3/2013
Dosar nr._
ROMANIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1250
Ședința publică de la 15 aprilie 2014
C. constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta A. R. ROMÂNĂ A.R.R. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „litigii C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund reclamanta, prin consilier juridic F. L., și pârâta, prin consilier juridic S. S. T., care depun delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depus de către reclamantă, prin serviciul Registratură, la data de 03.04.2014, un set de înscrisuri, în două exemplare, după care,
C. înmânează pârâtei, prin consilier juridic, un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă.
C. invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, având în vedere actul administrativ contestat în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
C. rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.07.2013, sub nr._, reclamanta A. R. Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României – Camera de C. a Municipiului București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 61/13.05.2013 și a procesului verbal de constatare nr._/12.04.2013 emise de Camera de C. a Municipiului București, precum și a Încheierii nr. III/51/14.06.2013 emise de C. de C. a României. S-a solicitat totodată și suspendarea executării actelor atacate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, HG nr. 625/1998, OMFP nr. 1917/2005, OMFP nr. 2861/2009.
Prin sentința civilă nr. 377/21.01.2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În motivare, Tribunalul a reținut că în cauză este contestată Încheierea nr. III/51/14.06.2013 emisă de C. de C. a României – Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația formulată de A. R. Română împotriva Deciziei nr. 61/2013 a Camerei de C. a Municipiului București, iar potrivit dispozițiilor exprese ale art. 227 și 228 din Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în forma în vigoare la data sesizării instanței, împotrivaîncheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparținând secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Tribunalul a invocat și prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cauzele aflate pe rol vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.03.2014, sub același nr. de dosar_, iar în ședința publică de astăzi, 15.04.2013, C. a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice, instituit de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ – fiscale (sau secțiile specializate ale tribunalelor administrativ – fiscale, conform art. 30 din lege), iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinante nu sunt subordonarea ierarhică și personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național.
Cum litigiul dedus judecății vizează anularea Încheierii nr. III/51 din 14.06.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Deciziei nr. 61/2013 a Camerei de C. a Municipiului București, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță se determină în raport de poziționarea în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actului de control contestat, reprezentat de Decizia nr. 61/2013, astfel că aceasta revine secției de contencios administrativ a tribunalului, și nu a curții de apel.
În același sens s-a pronunțat plenul judecătorilor secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin soluția de principiu adoptată în ședința din data de 20.02.2012, în motivare căreia s-a arătat că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de C. Județeană sau a Municipiului București, care este o autoritate publică de nivel local, aceasta chiar dacă, prin Încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de C. a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de C. Județeană sau a Municipiului București, căci și într-un asemenea caz actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare rămâne decizia emisă de Camera de C. Județeană sau a Municipiului București.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, în vechea formă, care stabileau în favoarea Curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind decizia nr. 4522/2011 prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Ca urmare a admiterii excepției de nelegalitate, prevederile pct. 228 din Regulament au fost modificate, în prezent având următorul conținut: „Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor aparține instanțelor de contencios administrativ, așa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit pct. 223 lit. e, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierilor pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor „în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de C., competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate”.
În consecință, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, C. va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanță competentă material și teritorial să dezlege pricina.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 133 pct. 2 C.pr.civ., va înainta cauza în vederea soluționării acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 134 și art. 135 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta A. R. ROMÂNĂ – A.R.R., cu sediul în Sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în Sector 1, București, .. 3, în favoarea Tribunalului București - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza, în vederea soluționării conflictului, Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Thred.
jud.M.B./2ex./25.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 682/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1491/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
