Pretentii. Decizia nr. 2056/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2056/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1023/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2056
Ședința publică de la data de 17.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 651 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. L. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform ROIIJ, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de modificările legislative intervenite cu privire la reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv OG nr. 74/2013, HG nr. 520/2013 și Ordinul Președintelui ANAF nr. 2211/2013, ia act că denumirea recurentei-pârâte este S. F. Municipal Roșiorii de Vede din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 651/10.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea privind pe reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede și Administrația F. pentru Mediu și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 3992 lei, reprezentând taxă poluare, actualizată cu dobândă legală, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 13.02.2013 și până la restituirea efectivă.
În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul, a reținut, în esență, că taxa pe poluare a fost percepută în mod nelegal, fiind interzisă de dispozițiile art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene întrucât instituie o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autotursimele second-hand deja înmatriculate în România, pentru care taxa pe poluare nu este datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea pârâtă Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, la data de 6.06.2013, sub nr._, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, a arăta recurenta că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legai și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă)
Conform art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezulta atât conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in:
a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, in condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii."
Art. 117 alin (1) din Codul de procedură fiscală prevede: " (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a)cele plătite fără existenta unui titlu de creanța;
b)cele plătite in plus fata de obligația fiscala;
c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e)cele de rambursat de la bugetul de stat;
f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire după caz, in temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executări silite."
Conform alin (9) al articolului suscitat, "Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finanțelor."
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .
Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.
În mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunități Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unu autovehicul in România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, in speța nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene Astfel, potrivit disp. OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituita de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora ir România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG nr. 50/2008, ca fiind unul de poluare rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o formula foarte potrivita prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect ni este de natura sa o transforme . prima înmatriculare, cum era cea prevăzuta de disp. art. 214A1 din Codul fiscal si apreciata ca nelegala de către instanțe. Instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
În Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E. - Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel a ș fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod proc.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 229 din OG nr. 92/2003.
Legal citat, intimatul – reclamant, nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs formulate, față de disp. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În cauză, intimatul–reclamant a achitat în temeiul OUG nr. 50/2008, o taxă pe poluare pentru înmatricularea în România a unui autoturism second-hand.
Taxa de poluare a autoturismelor a fost prevăzută prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, care stabilesc obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Dispozițiile art. 110 TUE interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Din această perspectivă, reglementarea internă este contrară dreptului comunitar în ceea ce privește perceperea unei taxe de poluare pentru un autoturism care a fost înmatriculat anterior în alt stat membru UE și care este înmatriculat ulterior pentru prima dată în România, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor second - hand importate din alte state membre, influențând astfel alegerea.
Pentru a se ajunge însă la problema compatibilității OUG nr. 50/2008 cu prevederile comunitare, este necesar să se facă dovada că taxa pe poluare a fost achitată pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al UE.
În prezenta cauză, Curtea constată că nu s-a făcut dovada că intimatul-reclamant ar fi achiziționat autoturismul dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nefiind depuse înscrisuri în acest sens nici cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și nici în recurs.
Singurul act depus de către intimatul –reclamant cu privire la autoturism este un înscris în limba italiană, netradus în limba română, reprezentând un document privind achiziția autoturismului (f.14 dosarul tribunalului). Or, un astfel de înscris face doar dovada contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului, nefiind un înscris prin care să poată fi făcută dovada înmatriculării autoturismului. O astfel de dovadă, cu privire la prima înmatriculare a unui autoturism într-un stat membru al Uniunii Europene poate fi făcută doar prin acte care să emane de la autoritățile având competențe în acest sens, și nu prin acte care emană de la particulari.
Mai reține Curtea că intimatul-reclamant a fost citat cu mențiunea expresă de a depune certificatul de înmatriculare anterioară a autoturismului într-un stat membru al Uniunii Europene, acesta neînțelegând însă să se conformeze celor solicitate de către instanța de recurs.
În consecință, instanța constată că intimatul - reclamant nu a depus certificat de înmatriculare sau alt act emis de o autoritate publică din care să rezulte că prima înmatriculare a autoturismului s-a făcut într-un stat membru al Uniunii Europene, astfel încât recursul urmează a fi admis, va fi modificată sentința recurată și respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Mai arată Curtea că soluția de admitere a recursului produce efecte asupra ansamblului acțiunii formulate, date fiind și disp. art. 48 alin. 2 C.pr.civ. (1865), text potrivit căruia „(…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți. (…)”.
Pentru aceste considerente, apreciind incident cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind pronunțată fără temei legal, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE din cadrul DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 651 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. L. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014.
Președinte Judecător Judecător
O. D. P. B. C. V. H.
Grefier
M. H.
Redactat/tehnoredactat P./2 ex/26.05.2014
Judecător fond T. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4153/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 682/2014. Curtea de... → |
|---|
