Pretentii. Decizia nr. 9100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9100/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 405/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9100
Ședința publică din data de 04 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEAZĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.784/15.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. D. NICUȘOR și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 NCPC, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, Secția civilă la data de 12.02.2014, sub nr._, reclamantul B. D. NICUȘOR, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 2671, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța . nr._ din data de 01.11.2010, sumă actualizată cu dobânda legală fiscală începând cu data de achitării și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.784/F/15.04.2014, Tribunalului Ialomița - Secția civilă a admis cererea ca fiind întemeiată, a obligat pârâta Direcția Regională G. A Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Ialomița să restituie reclamantului suma de 2671 lei, încasată necuvenit cu chitanța . nr._ din data de 01.11.2010, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul second hand marca VOLKSWAGEN, nr. de identificare WVWZZZ3AZSE159161, sumă actualizată cu dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data plății nedatorate și restituirea efectivă, a obligat aceeași pârâtă către reclamant la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Direcția Regională G. A Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Ialomița și a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei sumele de bani necesare îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor de plată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar, un autovehicul second hand marca VOLKSWAGEN, nr. de identificare WVWZZZ3AZSE159161, pentru care a fost condiționat să achite suma de 2671 lei, potrivit chitanței . nr._ din data de 01.11.2010, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul a concluzionat că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Așa fiind, rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul pârâtei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
Constatând că cererea principală este fondată, tribunalul a admis cererea, aceeași soluție de admitere fiind și în ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, solicitând în temeiul art.483-486 C., admiterea recursului și casarea sentinței de fond, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta critică sentința de fond, apreciind că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C..
În ceea ce privește prevederile comunitare invocate de reclamant, consideră că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Astfel, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art.13 din OG nr.92/2003.
Organul fiscal a respectat prevederile OG nr.50/2008 și ale HG nr.686/200, stabilind corect suma de 2671 lei.
Solicită instanței de recurs să aibă în vedere prevederile art.12 din Legea nr.9/2012, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea sumei de restituit cu dobânda legală, arată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.124 din OG nr.92/2003.
Intimatul reclamant B. D. NICUȘOR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.784/15.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. D. NICUȘOR și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/5ex.
Tribunalul Ialomița – secția civilă red.DI
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9324/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 4153/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
