Pretentii. Decizia nr. 4153/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4153/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 4974/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă Administrația Finanțelor Publice Slobozia), împotriva sentinței civile nr. 1071/28.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului I. sub nr._ la data de 12.12.2012 reclamantul P. M., în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Finanțelor Publice Slobozia, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismului marca Ford cu nr. de identificare (.) nr. WFOGXXPSSG2B35201 în sumă de 7271 lei, actualizata cu dobânda legală până la data restituirii efective.
În motivarea cererii reclamantul arată că s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare nr._ în data de 12.11.2012 iar acesta a achitat pârâtei suma de 7271 lei cu titlu de taxă de poluare in data de 12.11.2012 pentru autoturismul identificat mai sus cumpărat de la o persoană fizică.
Consideră că taxa plătită încalcă normele internaționale care au prioritate în raport cu legile interne, normele europene stabilind libera circulație a mărfurilor și a bunurilor.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat organului fiscal restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, însa aceasta a respins cererea de restituire a acestei taxe.
În drept, invocă dispozițiile art. 148 alin.2 Constituția României, Tatatul CE, OUG nr.50/2008 și disp. Codului Fiscal.
Pârâta A.F.P. Slobozia, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, considerând că încasarea taxei de poluare este in concordanta cu normele Uniunii Europene, iar organul fiscal a respectat prevederile OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, stabilind corect suma de plată.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentinta civila nr._/28.02.2013, Tribunalul I. a admis cererea, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7271 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Ford cu nr. de identificare (.) nr. WFOGXXPSSG2B35201, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 19.01.2013, la data plății efective, a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă si a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 7271 lei precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 19.01.2013, la data plății efective.
In motivare, prima instanta a aratat ca reclamantul a dobândit în anul 2012 autoturismul marca Ford cu nr. de identificare (.) nr. WFOGXXPSSG2B35201, înmatriculat pentru prima dată în Germania.
Pârâta a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._ în data de 12.11.2012 prin care a fost stabilita o taxa în suma de 7271 lei.
Reclamantul a contestat actul administrativ fiscal enunțat mai sus la data de 04.12.2012, fiind emisa adresa nr._/04.12.2012 prin care se respinge contestația.
Tribunalul a analizat legalitatea perceperii taxei speciale de înmatriculare în raport de normele interne, cât mai ales de normele legale impuse de Uniunea Europeana.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin . Legii nr. 9/2012 s-a prevăzut prin art. 4 alin. 1 lit. a „Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;”.
De asemenea, conform art.2 lit.i) din același act normativ, prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 aplicarea acestor dispoziții legale a fost suspendată până la data de 01.01.2013.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal și apoi preluat de prevederile O.U.G. 50/2008, și apoi de prevederile Legii nr. 9/2012, după ce a intervenit O.U.G. nr. 1/2012, este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal, prevederile O.U.G. nr. 50/2008, ca și prevederile Legii nr. 9/2012, nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 4 din Legea nr. 9/2012 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene ( cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia ) care stabileste incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeai vechime și aceeași uzură de pe piața națională
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia.
Mai mult, tribunalul apreciază nelegalitatea încasării taxei de poluare în raport de prevederile legale interne în vigoare la momentul perceperii taxei de poluare, față de prevederile art.6 alin.2 /Noul Cod Civil.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene și în consecință tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamantul P. M. privind restituirea sumei de 7271 lei.
Potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă fiscală, de la expirarea celor 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal încasator, la data plății efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Finanțelor Publice (AFP) Slobozia, solicitand admiterea recursului si respingerea cererii reclamantului Piriescu M..
In motivare, recurenta parata a aratat ca toate precizările vis a vis de practica Uniunii Europene, potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2008 sunt neconforme cu legislația europeana, nu are suport, deoarece acest act normativ a fost abrogat anterior emiterii Deciziei de calcul al taxei depoluare, iar intemeierea unei acțiuni pe acte normative abrogate apare ca neîntemeiata.
Referitor la fondul cauzei face următoarele precizări: Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
In relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a pricipiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: " interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege",
In drept, art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile Legii nr.9/2012.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca reclamantul a dobândit în anul 2012 autoturismul marca Ford cu nr. de identificare (.) nr. WFOGXXPSSG2B35201, înmatriculat pentru prima dată în Germania.
Pârâta a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._ în data de 12.11.2012 prin care a fost stabilita o taxa în suma de 7271 lei.
Reclamantul a contestat actul administrativ fiscal enunțat mai sus la data de 04.12.2012, fiind emisa adresa nr._/04.12.2012 prin care se respinge contestația.
Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din lege, rezultă că plata taxei de emisii poluante nu se percepe pentru autovehiculele rezultate cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autoturisme reglementată de Codul fiscală sau taxă auto de poluare, prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 .
În atare situație, prin exceptarea acestei categorii de autovehicule de la plata taxei de emisii poluante se instituie o taxă discriminatorie între aceste vehicule și autovehicule rulate provenite de U.E, legea internă intrând din nou în conflict cu normele europene .
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Dispozițiile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 sunt contrare art.110 din T.F.U.E, întrucât această lege este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul că O.U.G. nr.50/2008 și, pentru identitate de rațiune și reglementările Legii nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.1/2012 s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă de poluare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
De altfel, prin Ordonanta Marii Camere a CJUE din 3 februarie 2014, s-a constatat ca Legea nr. 9/2012 incalca art. 110 TFUE, aceasta hotarare fiind obligatorie pentru instantele romane.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă Administrația Finanțelor Publice Slobozia), împotriva sentinței civile nr. 1071/28.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
B. C.
Tribunalul I.
Secția Civila
Jud. fond T. I.
Red. jud. B.V./2 ex./23.06.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 9100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2056/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
