Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 3141/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3141/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 9252/2/2012*
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3141
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. A. Externe în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României și a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenientul S. Național al Funcționarilor Publici, cerere având drept obiect „litigii C. de C.”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.10.2014, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când C., din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea hotărârii la data de 4.11.2014, 11.11.2014 și la 18.11.2014, când a hotărât:
C.,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2012, sub nr._, reclamantul M. A. Externe a chemat în judecată pârâta C. de C. a României solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a Încheierii nr. 140/19.11.2012 (încheierea) și a Deciziei nr. 22/07.09.2012 (Decizia); în subsidiar, solicită modificarea parțială a Încheierii nr. 140/19.11.2012 și să se constate că măsurile dispuse în sarcina sa sunt netemeinice și nelegale în ce privește dispozițiile cuprinse la:
- punctul II.8 din încheiere referitor la măsura nr. II.1 din decizie cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în anul 2011 de drepturi salariale unui număr de 3 persoane numite în funcții de demnitate publică, peste nivelul indemnizației unice prevăzută în Anexa IX din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, majorată cu 15% potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
- punctul II.9 din încheiere referitor la măsura nr. II.2 din decizie cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în anul 2011 de drepturi salariale nejustificate, prin majorarea cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază din luna octombrie 2010, care depășesc nivelurile legal stabilite, prin includerea nelegală în baza de calcul a salariilor la data de 01.01.2011 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitor la utilizarea de către respectivii salariați, în exercitarea sarcinilor de serviciu, a unei alte limbi decât cele de circulatie internatională;
- punctul II.12 din încheiere referitor la măsura nr. II.4 din decizie cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata nelegală în anul 2011 a sumei de 27.288,39 euro (118.486 lei), inclusiv TVA, reprezentând organizare de șantier, fără ca această cheltuială să fi fost necesară, conform prevederilor caietului de sarcini, fără a avea la bază documente justificative care să ateste prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor de organizare de șantier, după caz, precum și fără să fi fost acordată viza de control financiar preventiv propriu.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ reclamantul suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 02.05._12, pârâta a efectuat la sediul instituției reclamante auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat încheiat pentru anul 2011 de M. A. Externe finalizată cu încheierea următoarelor acte de control: Procesul verbal de constatare nr. A8223/08.08.2012, anexă la Raportul de audit financiar nr. A8224/08.08.2012, Decizia nr. 22/07.09.2012 și Încheierea nr. 140/19.11.2012 prin care s-a respins contestația împotriva deciziei.
In urma controlului asupra operațiunilor financiar - contabile s-a apreciat că ar exista o . abateri de la legalitate și regularitate, precum și încălcări ale principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate fiind consemnate în Procesul verbal de constatare nr. A8223/08.08.2012, anexă la Raportul de audit financiar nr. AB224/08.08.2012.
Una dintre acele abateri este cea la care se referă măsura II.2 din decizie cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în anul 2011 de drepturi salariale nejustificate, prin majorarea cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază din luna octombrie 2010, care depășesc nivelurile legal stabilite, prin includerea nelegală în baza de calcul a salariilor la data de 01.01.2011 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitor la utilizarea de către respectivii salariați, în exercitarea sarcinilor de serviciu, a unei alte limbi decât cele de circulație internațională.
Se arată faptul că, așa cum în mod corect a reținut și echipa de control a Curții de C., sporul pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare a fost acordat în anul 2009 și, potrivit legilor cadru de salarizare a personalului bugetar (nr. 330/2009 și nr. 284/2010) a fost și este inclus în salariul de bază al personalului M.A.E.
Au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea 330/2009, Notele prevăzute la pct. 1 din anexele nr. V/1 și V/2 din Legea 330/2009 precizându-se că includerea, începând cu 1.01.2010 în salariul de bază a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare a fost și este o măsură obligatorie și legală.
Baza legală a acordării acestui spor o constituie art. 14 din Legea 495/2004 în temeiul căruia M.A.E. a emis Ordinul nr. 772/2009 prin care se stabilesc condițiile de acordare a acestui spor, astfel: - se stabilesc limbile străine de circulație internațională (engleza și franceza); se stabilește competența Direcției Generale Resurse Umane de a verifica documentele care certifică cunoașterea limbilor străine rare, altele decât cele de circulație internațională; se stabilește competența conducerii direcțiilor în care își desfășoară activitatea angajații MAE de a certifica utilizarea, de către aceștia, în exercitarea funcției, a uneia sau mai multor limbi străine rare.
Ulterior, prin Memorandumul interior nr. H 1/7007/22.10.2009, a fost stabilită și procedura concretă prin care se putea acorda acest spor, care reia, în esență, prevederile legale sus menționate.
Stabilirea limbilor străine de circulație internațională și, pe cale de consecință, prin excluderea limbilor străine rare, este o măsură pe care legiuitorul a dispus-o în sarcina MAE, care avea obligația să emită un ordin în acest sens. Astfel, MAE a emis Ordinul nr. 772/2009, act administrativ în vigoare.
La emiterea acestui ordin s-au avut în vedere următoarele criterii: pe de o parte, faptul că engleza și franceza sunt limbile străine utilizate, ca limbi de circulație internațională, în cadrul activității specifice, de către serviciile diplomatice și consulare ale tuturor statelor lumii și, pe de altă parte, gradul de cunoaștere al limbilor străine în cadrul MAE român.
Aceste aspecte au fost comunicate echipei de control a Curții de C., atât în scris, prin Notele de relații solicitate, cât și verbal, în cadrul etapei de conciliere.
Reclamantul apreciază că sunt vădit neîntemeiate susținerile echipei de control a Curții de C. referitoare la criteriile care ar fi trebuit, în opinia echipei de control, să stea la baza clasificării limbilor străine în rare și de circulație internațională și anume: criterii lingvistice, cele privind numărul de vorbitori ai limbilor respective în lume sau privind declararea unor limbi străine ca oficiale în cadrul unor organizații internaționale. Mai mult, echipa de control afirmă că limbile străine pentru care s-ar fi putut acorda sporul de 10 % ar fi "limbile străine pe cale de dispariție, datorită numărului redus de persoane care le vorbesc ... "
Evident însă, scopul acestei clasificări a fost acela de a fi puse în aplicare dispozițiile art.14 din Legea nr. 495/2004 care se referă la salarizarea personalului MAE, sens în care au fost stabilite criterii specifice activității diplomatice, în general și activității MAE român, în special; per a contrario, dacă s-ar fi avut în vedere criteriile propuse de Curte, atunci nu s-ar fi putut acorda spor de limbi străine rare nici măcar pentru cunoașterea și utilizarea limbii chineze sau arabe (limbi străine vorbite de miliarde sau milioane de oameni și stabilite ca limbi oficiale la diverse organizații internaționale). Este vădit evident că textul art. 14 se referă tocmai la cunoașterea și utilizarea unor astfel de limbi străine de către personalul MAE și nu a unor limbi străine pe cale de dispariție care nu ar prezenta, evident, relevanță pentru activitatea MAE.
Cu privire la motivele neînsușirii, în încheiere, de către C. de C. a argumentelor MAE sus menționate (pag 20-21 din încheiere), face următoarele precizări:
În primul rând, C. de C. invocă ca argument pentru respingerea apărărilor MAE, OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, ca act normativ care a avut drept scop diminuarea efortului bugetar prin eliminarea sau diminuarea unor sporuri salariale. Precizează că prin art. XIV din OUG nr. 35/2009 a fost modificat art. 14 din Legea nr. 495/2004, în forma care a fost aplicată în anul 2009 și care a fost avută în vedere în anul 2010 și următorii ani, potrivit legislației unice privind salarizarea.
Acest argument nu poate fi avut în vedere pentru că toate apărările MAE sus menționate au avut ca fundament art. 14 din Legea nr. 495/2004. în forma modificată prin OUG nr. 35/ 2009. Or, C. de C. prezintă acest așa zis argument ca și cum MAE nu ar fi cunoscut sau respectat prevederile OUG nr. 35/2009.
Prin art. 14 - forma ulterioară modificării prin OUG nr. 35/2009 - a fost introdusă o condiție restrictivă de acordare a acestui spor (limba străină să fie una "rară", în condițiile stabilite prin ordin de către MAE, și nu una de circulație internațională), care a condus la diminuarea numărului salariaților MAE care au beneficiat de acest spor.
Un al doilea argument adus de C. de C. se referă la neutilizarea de către personalul MAE a limbilor străine invocate.
Potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului, există documente care atestă utilizarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către personalul MAE care a beneficiat de acest spor, a limbilor străine "rare", astfel cum au fost acestea definite de către MAE.
Echipa de control a Curții de C. nu a solicitat în cadrul controlului de fond documente privind utilizarea acestui spor salarial, punând accentul exclusiv pe aspectul stabilirii caracterului de limbi de circulație internațională a limbilor engleză și franceză, lucru care, dacă ar fi fost adevărat, ar fi făcut de prisos cercetarea și altor aspecte, cum este acela al utilizării limbilor străine rare. Numai ulterior, în cadrul etapei administrativ jurisdicționale desfășurate în fața organelor competente din C. de C. a fost ridicată, de către Curte, și problema utilizării efective a limbilor străine rare.
Reclamantul a mai arătat că Ordinul nr. 772/2009 este un act administrativ în vigoare, nu a fost contestat potrivit legislației în vigoare, iar C. de C. nu are competența legală de a anula sau de a declara nelegal un act administrativ.
Legea 495/2004 se aplică și în prezent, chiar dacă a fost abrogată în cea mai mare parte de legile cadru de salarizare, în acest sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 1398/2011.
In anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat, așa cum prevede art. 2 din Legea nr. 285/2010. Având în vedere că nivelul de salarizare în plată cuprinde și sporul de limbă rară rezultă în mod evident că persoanele încadrate pe aceleași funcții în aceeași instituție publică trebuie să beneficieze de același nivel de salarizare aflat în plată.
În raportul de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat încheiat pentru anul 2009, auditorii Curții de C. au stabilit ca fiind legal acordat sporul de limbă, deci, implicit pentru anul 2011 acesta s-a acordat în mod legal având în vedere că legiuitorul prin legile cadru de salarizare s-a raportat la salariul din decembrie 2009 aflat în plată. Mai mult decât atât, M. A. Externe a avut aceleași alocații bugetare pentru drepturile de personal din 2009 până în prezent.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizând, cu privire la măsura II.2, că reclamantul nu a adus probe referitoare la utilizarea de către personalul diplomatic și consular al României, care lucrează în centrala M.A.E., a uneia sau a mai multor limbi străine rare, altele decât cele de circulație internațională, pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare.
Acordarea în anul 2009 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea limbilor străine rare s-a făcut fără respectarea cadrului legal în materie, astfel că potrivit O.U.G. 1/2010, acesta nu se putea acorda nici în anul 2010, prin includerea în salariul de bază la 1.01.2010 și nici în continuare în anul 2011, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada utilizări limbii străine rare pentru care s-a acordat sporul.
Prin sentința civilă nr. 1344/16.04.2013, C. de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție formulată de S. Național al Funcționarilor Publici, în interesul reclamantului.
A anulat pct. II.12 din Încheierea nr. 140/19.11.2012 și pct. II.4 din Decizia nr. 22/7.09.2012 respingând în rest acțiunea și cererea de intervenție accesorie.
Prin decizia nr. 3106/2.07.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscala respins recursul formulat de C. de C. a României împotriva sentinței nr.1344 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
A admis recursul formulat de M. A. Externe și de S. Național al Funcționarilor Publici împotriva aceleiași sentințe.
A casat, în parte, sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea pct. II 9 din Încheierea nr.140/ 19.11.2012 și măsura II 2 din Decizia nr.22/ 07.09.2012.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că punctul II.9 din încheiere și măsura II.2 din decizie cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în anul 2011 de drepturi salariale nejustificate, prin majorarea cu 15%, potrivit Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază din luna octombrie 2010, care depășesc nivelurile legal stabilite prin încheierea nelegală în baza de calcul a salariilor la data de 01.01.2011 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitor la utilizarea de către respectivii salariați, în exercitarea sarcinilor de serviciu a unei alte limbi decât de circulație internațională a primit o dezlegare neconformă cu principiile și textele legale aplicabile.
Prin măsura nr.II.2 din Decizia nr.22/ 7.09.2012 s-a concluzionat că la nivelul anului 2011 s-a dispus în mod nelegal includerea în baza de calcul a salariilor a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitoare la utilizarea de către respectivii salariați în exercitarea sarcinilor lor de serviciu, a unei alte limbi decât cele de circulație internațională.
Prin pct.II.9 din Încheierea nr.140/2012 s-a reținut că încă din anul 2009, sporul s-a acordat în baza ordinului emis de M. A. Externe nr.772/2009, al cărui conținut contravine prevederilor Legii nr.495/2004 și fără să existe dovada că limba străină cunoscută, pentru care s-a acordat, este utilizată de către beneficiarul sporului.
Prima instanță și-a însușit motivarea pârâtei C. de C., opinând că autoritatea executivă a procedat la definirea arbitrară a noțiunilor de limbă străină rară și limbă străină de circulație internațională, contrar principiilor conform cărora actele administrative sunt adoptate în executarea legii și cu respectarea principiului legalității.
Judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre criticabilă cu privire la această chestiune.
În primul rând, Ordinul M.A.E. nr.772/2009 nu a fost anulat până în prezent și nici nu s-a constatat nelegalitatea actului pe calea excepției de nelegalitate în prezenta cauză.
În al doilea rând, concluzia cu privire la definirea arbitrară a noțiunilor de limbă străină rară și limbă străină de circulație internațională s-a desprins dintr-o apreciere subiectivă a primei instanțe fără să aibă la bază texte legale incidente interne/ internaționale și cuprinsul actului administrativ emis.
În fine, prima instanță nu a analizat înscrisurile aflate la dosar, depuse de reclamant în dovedirea utilizării acestor limbi rare de către beneficiarii sporului, înscrisuri ce nu pot fi apreciate global, ci cu referire strictă la fiecare persoană, astfel încât se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea acestor aspecte.
În fond după casare, analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză, C. reține în fapt că în perioada 2.05.2012 – 8.08.2012, pârâta a efectuat la sediul reclamantului auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat încheiat pentru anul 2011 de M.A.E., finalizat cu încheierea procesului-verbal de constatare nr. A 8223/8.08.2012 – anexă la Raportul de audit financiar nr. A 8224/8.08.2012, Decizia nr. 22/7.09.2012 și Încheierea nr. 140/19.11.2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei.
Abaterea nr. 9 din Decizia nr. 22/7.09.2012 se referă la faptul că în anul 2011 s-au angajat, lichidat, ordonanțat și plătit cheltuieli cu drepturi de personal necuvenite, în sumă estimativă de 1.548.645 lei, la care se adaugă contribuțiile datorate de angajator pentru asigurări sociale de stat, asigurări sociale de sănătate, asigurări de șomaj etc.
Drepturile salariale acordate în anul 2011 personalului Ministerului A. Externe s-au stabilit prin majorarea cu 15 %, potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului pentru luna octombrie 2010. Însă, majorarea a fost aplicată asupra unei baze de calcul (din luna octombrie 2010) care depășește nivelurile legal stabilite, prin includerea nelegală în baza de calcul a salariilor la 1.01.2011 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitor la utilizarea de către respectivii salariați, în exercitarea sarcinilor lor de serviciu, a unei alte limbi decât cele de circulație internațională.
Această abatere a fost cauzată de nerespectarea prevederilor următoarelor acte normative: Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 14 alin. (1), art. 22 alin.(l) și alin.(2) lit. a) și lit. c); Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, Art. XIV; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 10; Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin.(1).
Abaterea a fost consemnată la pct. 5.3.2, pag. 39 - 43 din Procesul verbal de constatare nr. A8223/08.08.2012, anexă la Raportul de audit financiar nr. A8224/08.08.2012, înregistrat la Registratura generală a Curții de C. sub nr._/21.08.2012, iar la Departamentul IV cu nr._/22.08.2012.
Pentru remedierea acestei abateri s-a dispus măsura nr. II.2 conform căreia ordonatorul de credite al M.A.E. va lua măsurile legale necesare care să conducă la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în anul 2011 de drepturi salariale nejustificate, prin majorarea cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază, din luna octombrie 2010, care depășesc nivelurile legal stabilite, prin includerea nelegală în baza de calcul a salariilor la 01.01.2011 a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare, fără să existe probe referitor la utilizarea de către respectivii salariați, în exercitarea sarcinilor lor de serviciu, a unei alte limbi decât cele de circulație internațională;
b) recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente;
c) virarea la bugetul statului a sumelor recuperate de la persoanele care se fac
răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente;
d) efectuarea regularizărilor între bugete în ce privește contribuțiile angajatorului și cele ale angajaților, datorate pentru asigurări sociale de stat, asigurări sociale de sănătate, asigurări de șomaj, etc.
Termenul de realizare a acestei măsuri a fost 31 decembrie 2012.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei a fost respinsă prin încheierea nr. 140/19.11.2012 emisă de pârâtă.
C. apreciază că actele administrative contestate sunt legale și temeinice cu privire la măsura nr. II. 2 din decizie, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea 495/2004 (abrogată prin Legea 330/2009): „Membrii Corpului diplomatic și consular al României care lucrează în centrala Ministerului A. Externe și cunosc două sau mai multe limbi străine rare, altele decât cele de circulație internațională, pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, beneficiază de un spor de 10% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare, în condițiile prevăzute prin ordin al ministrului afacerilor externe.”
Acest text de lege reglementează mai multe condiții pentru acordarea sporului în discuție, printre care și condiția ca membrii Corpului diplomatic și consular care lucrează în centrala M.A.E. să folosească în exercitarea funcției diplomatice sau consulare limbile străine rare pe care le cunosc.
Pentru a face dovada îndeplinirii acestei condiții, reclamantul a depus la dosar (filele 1676 – 2045) mai mult înscrisuri și anume: Lista personalului M.A.E. căruia i s-a acordat spor pentru limbi străine rare în luna decembrie 2009 și care s-au luat în calcul la stabilirea salariului la data de 1.01.2010, memorandumuri interne prin care direcțiile și diviziile M.A.E. solicitau aprobarea sporului de limbi străine, ordinele ministrului afacerilor externe privind acordarea sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau a mai multor limbi străine rare.
Aceste înscrisuri nu probează utilizarea efectivă, de către persoanele care beneficiază de acest spor, a limbilor străine rare pe care le cunosc, în exercitarea funcțiilor pe care le îndeplinesc.
Prin Ordinul M.A.E. nr. 772/2009 au fost stabilite condițiile de acordare a acestui spor, iar împrejurarea invocată în acțiune, că ordinul este în vigoare, nefiind contestat potrivit legislației în vigoare, nu este de natură să ducă la concluzia că ordinele de acordare a sporului au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor reglementate de lege pentru acordarea sporului, câtă vreme nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că personale beneficiare folosesc efectiv limbile străine rare pe care le cunosc, în exercitarea funcțiilor în cadrul M.A.E.
Reclamantul susține că includerea începând cu 1.01.2010, în salariul de bază a sporului pentru cunoașterea și utilizarea uneia sau mai multor limbi străine rare este o măsură obligatorie și legală, în raport de dispozițiile art. 30 din Legea 330/2009, conform cărora începând cu 1.01.2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului (…) se introduc în salariul de bază (…) și de Notele prevăzute la pct. 1 din anexele nr. V/1 și V/2 din Legea 330/2009 care stabilesc că în coeficientul de ierarhizare sunt cuprinse (…) sporul de limbi străine.
Susținerea nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a cauzei din moment ce acordarea în anul 2009 a acestui spor s-a realizat fără a se face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor reglementate de art. 14 din Legea 495/2004 și anume a condiției referitoare la utilizarea limbilor străine rare de către personalul diplomatic și consular care lucrează în centrala M.A.E., astfel că nu putea fi acordat în anul 2010 și în anul 2011, prin includerea în salariul de bază.
Se mai arată că potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului, există documente care atestă utilizarea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către personalul M.A.E. care a beneficiat de acest spor, a limbilor străine rare, astfel cum acestea au fost definite de către M.A.E.
Dar la dosar au fost depuse doar înscrisurile anterior menționate care, în opinia instanței, nu fac dovada utilizării acestor limbi străine în exercitarea funcțiilor de către personalul diplomatic și consular din centrala M.A.E., astfel că instanța urmează să respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a măsurii II. 2 din Decizia nr. 22/7.09.2012 și pct. II.9 din Încheierea nr. 140/19.11.2012 emise de C. de C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului M. A. Externe, cu sediul în București, sector 1, ., în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24, de anulare a măsurii II.2 din Decizia nr. 22/7.09.2012 și a pct. II.9 din Încheierea nr. 140/19.11.2013 emise de C. de C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C.-M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O. 4 ex./15.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 429/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 9558/2014.... → |
|---|
