Obligaţia de a face. Decizia nr. 3956/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3956/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 308/93/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3956
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă U. S. HARET, împotriva sentinței civile nr. 3678 din data de 02.12.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.(P.) N. și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 06.03.2014, M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE depune la dosarul cauzei întâmpinare, în 3 exemplare, prin Serviciul Registratură.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților la acest termen de judecată, dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata:
Prin sentința civilă nr. 3678 din data de 02.12.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a fost admisă actiunea formulata de reclamanta S.(P.) N. in contradictoriu cu parata U. "S. Haret" si a fost obligata parata sa elibereze reclamantei diploma de licenta si suplimentul de diploma.
Totodata a fost respinsa cererea de chemare in garantie a MEN, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta S. (P.) N. N. a urmat cursurile si a absolvit Facultatea de D. si Administratie Publică din București, specializarea Administratie Publică, forma de invatamant ID, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009. Totodată, a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată in Stiinte Administrative (conform adeverinței aflata la fila 5 si a înscrisurilor f.70-93).
Din cuprinsul dosarului administrativ reiese ca reclamanta s-a înscris in primul an de studii in 2006 si a urmat forma de invatamant ID.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență si care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate, acreditari/autorizări provizorii care sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
La data înscrierii reclamantei in anul I de studiu, Facultatea de D. si Administratie Publică din București, din cadrul universității parate era acreditata/autorizata provizoriu prin HG nr.693/2003 doar pentru forma de învățământ la zi.
Cu toate acestea, calitatea de unitate de învatamânt superior acreditata sau neacreditata a Universitatii S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpa a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei "aparentei dreptului", s-a încrezut cu buna credinta în situatia prezentata de pârâta.
Instanta de fond a mai retinut ca, într-adevăr, exista o anumita procedura privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învatamânt (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditarii: ... evalueaza în temeiul standardelor si al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie initiativa, si propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învatamânt superior si a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. E. si Cercetarii elaboreaza actele normative pentru înfiintarea de structuri de învatamânt superior).
Însa procedura în cauza nu vizeaza raporturile juridice ale Universitatii cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritatile administratiei competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale universitatii pârâte în derularea procesului de învatamânt la specializarile/programele de studii organizate în formele de învatamânt neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflata în eroare . legalitatea formei de învatamânt absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate in cauză rezultă derularea raportului reclamantei, în calitate de student, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceasta si-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea si promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licenta. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomei de licenta). Altfel spus, U. "S. Haret" a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolventi) aparenta de legalitate a formelor de invatamant (aparenta rezultata din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea si desfasurarea de examene, inclusiv de licenta etc).
Pe lânga aceste argumente, se mai retine faptul ca adeverinta eliberata reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativa sau instanța judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret pentru a fi obligat M. Educației Nationale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă si sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata solciitate de reclamanta, precum si la cele suportate de parata s-a aratat ca in general, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic intre ele. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire si revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, daca o atare transmisiune s-a facut cu titlu oneros.
Or, între M. Educației Naționale si U. " S. Haret " București, instituție de învatamânt superior cu personalitate juridica nu exista un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii. Un raport juridic de drept public ar fi existat numai in masura in care MEN ar fi refuzat, cu exces de putere, eliberarea avizului pentru ridicarea tipizatului de diploma de licenta pentru un absolvent licentiat ., autorizata provizoriu, conditie neindeplinita in speta dupa cum s-a retinut.
Atribuțiile si competentele M.E.N. sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea si funcționarea Ministerului E., Cercetării, iar potrivit art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învatamânt superior, cu aprobarea Ministerului E. si Cercetarii".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs parata USH care a invocat faptul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala deoarece in mod gresit a fost respinsa cererea de chemare in garantie, astfel ca hotararea nu poae fi adusa la indeplinire.
A mai aratat ca ca in conformitate cu art.4 din HG nr.535/1999 arata ca: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zLSpecializarile autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi.pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventaJara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare Jnstitutiilor de invatamant superior."
Iar art.5 din același act normativ"învățământul deschis la distanta,similar cu învățământul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege",respectiv acreditarea specializării la forma de invatamant zi.
F. de dispozițiile imperative ale HG nr.535/1999, nu se justifica soluția data de instanța de fond, in prezenta cauza.
Astfel intre Minister si subscrisa U.S.H.fiind parte a sistemului național de invatamant, exista raport juridic stabilit prin lege.
Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară intre subscrisa U.S.H. si MEN (MECTS), iar M. Educației Naționale refuza sa emită avizul necesar tipizării diplomei de licența pentru reclamanți.
Conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a chematului in garanție M.E.N., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009, iar aprobarea in totalitate a cererilor de către MEN nu a fost dovedita, instanța de fond in mod greșit a respins cererea de chemare in garanție.
Admiterea acestei cereri de chemare in garanție, asigura efectiv punerea in executare a obligației recurentei de a elibera intimatei-reclamante diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licența sesiunea iulie 2009.
Recurenta a mai invocat ca obligatia sa este subsecventa obligatiei MEN de a emite avizul necesar tipizarii actelor de studii.
Recurenta a facut trimitere si la jurisprundenta ICCJ.
In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct.9 si art 3041 Cod proc. civ; art.60-63 Cod proc.civ.; Legea nr.554/2004.
La 6.03.2014 a depus intampinare intimatul chemat in garantie MEN care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pe fond respingeerea actiunii si a a cererii de chemare in garantie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că actiunea reclamantei a fost admisa fiind obligata USH la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma.
Desi parte in proces paratul MEN nu a formulat cerere de interventie si nici nu a formulat recurs impotriva sentintei prin care a fost admisa actiunea reclamantei si a fost respinsa cererea de chemare in garantie a sa pe considerentul ca intre parata si MEN nu ar exista un raport juridic si ca nu era obligat sa avizeze emiterea tipizatului pentru a i se elibera reclamantei diploma de licenta si suplimentul de diploma intrucat reclamanta nu a urmat cursurile unei specializari acreditate.
Asa fiind nu se poate lua in considerare solicitarea MEN din intampinare de respingere a actiunii, cu atat mai mult cu cat nu s-a formulat nicio cerere de recurs care sa vizeze solutia pronuntata pe fondul cauzei, adica in privinta cererii reclamantei.
Prin urmare solutia pronuntata de instanta de fond pe cererea reclamanei a intrat in puterea lucrului judecat.
Referitor la recursul paratei USH se constata ca intradevar instanta de fond a pronuntat o hotarare imposibil de executat prin respingerea cererii de chemare in garantie, deoarece fara existenta tipizatelor necesare nu poate elibera reclamantei diploma de licenta si suplimentul de diploma astfel cum s-a dispus.
De asemenea este corecta si sustienerea recurentei in sensul ca ICCJ printr-o practica constanta a statuat ca MEN are obligatia de aproba tiparirea formularelor pentru eliberarea diplomei de licenta.
Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MECTS are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare (a se vedea în acest sens deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție depuse de intimata-pârâtă USH la dosar).
Mai mult decat atat in sedintele din 28.10.2013 si 7.11.2010 ale judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a ICCJ, intruniti in conditiile art. 33 al. 1 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a ICCJ au adoptat ca solutie pentru unificarea jurisprudentei solutia de obligare a paratei U. „S. Haret”sa elibereze diploma de licenta si/sau suplimentul de diploma, de admitere a cererii de chemare in garantia a MECTS si de obligare a ministerului sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diplomele de licenta si suplimentele de diploma.
La baza acestei solutii a stat jurisprudenta din deciziile nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 si 3302/2012.
Prin urmare cererea de chemare in garantie a MEN formulata de parata trebuia admisa.
D. consecinta se constata intemeiat recursul USH si in baza celor invocate mai sus si a art. 60, 299 si urmatoarele, 3041 cod procedura civila (1865) il va admite.
In baza art. 312 va modifica in parte sentinta recurata si va admite cererea de chemare in garantie a MEN, obligandu-l pe acesta sa aprobe tiparirrea formularelor de diploma de licenta si supliment de diploma pentru reclamanta.
In baza art.274 cod procedura civila va obliga intimatul MEN la plata catre recurenta a sumei de 620 lei reprezentand onorariu de avocat conform dovezilor depuse de recurenta la filele 7-9 din dosarul de recurs si obiectului si complexitatii cauzei, precum si a sumei de 6,45 lei taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă U. S. HARET, împotriva sentinței civile nr. 3678 din data de 02.12.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. (P.) N. și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant .
Obligă intimatul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către recurentă a sumei de 620 lei onorariu de avocat și 6.45 lei taxa de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER,
P. C.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. A. D.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1215/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 429/2014. Curtea de... → |
|---|
