Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 1461/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1461/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 1443/122/2011*
Dosar nr. _
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1461
Ședința publică de la 27.02.2014
C. constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER:I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 578/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă ȘCOALA S. G., având ca obiect litigii C. de C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, prin reprezentant convențional, consilier juridic P. A. M., care depune delegație de reprezentare în ședință publică, lipsind intimata-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 4.02.2014, prin compartimentul Registratură, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
C. comunică recurentei-pârâte întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă.
Recurenta-pârâtă, prin reprezentant convențional, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare și eventual, dacă va considera necesar și instanța consideră necesar, solicita amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin reprezentant convențional, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, făcându-se în primul rând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 de către intimata-reclamantă.
C. reține recursul spre soluționare.
C.
Prin sentința civilă nr. 578/04.12.2012 a Tribunalului G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Școala S. G., în contradictoriu cu pârâtele Camera de C. G. și C. de C. a României, au fost anulate Încheierea nr. VI.199 din 10.05.2011 emisă de C. de C. a României și, parțial Decizia nr. 10/2011 emisă de C. de C. - Camera de C. G., doar în ce privește constatarea de la punctul 2 și măsura de la punctul 1 a deciziei.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 10/2011 – punctul 2 - Camera de C. G. a constatat majorarea nelegală a cheltuielilor de personal achitate ca drepturi salariale începând cu luna mai 2010 prin recalcularea și acordarea de creșteri salariale personalului didactic ca urmare a majorării coeficientului de multiplicare conform sentinței civile nr. 155/2010 a Tribunalului G., deși aceasta se referea doar la perioada 1.10.2008 – 31.12.2009.
Totodată, prin decizia indicată s-a dispus ca măsură pentru recuperarea prejudiciului în sarcina entității verificate (Școala S. G.) stabilirea întinderii prejudiciului începând cu luna mai 2010 și luarea măsurilor de recuperare a acestuia.
Prin Încheierea nr. VI.199 din 10.05.2011 C. de C. a României – Comisia de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația formulată de reprezentantul legal al reclamantei împotriva deciziei nr. 10, adică a măsurii de la pct. 1, reținând că art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2010 se referă la majorări recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a legii și că începând cu data de 1.01.2010 salarizarea personalului din învățământ se face în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și OUG nr. 1/2010, luând în considerare salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009, ale cărei prevederi au fost declarate constituționale (decizia 106/2010 a Curții Constituționale).
Diferențele salariale stabilite prin sentința nr. 155 LM/2010 trebuie plătite conform OUG nr. 71/2009, fără a fi însă incluse în salariul de bază aflat în plată la 31 decembrie 2009, întrucât OUG nr. 41/2009 era în vigoare.
Tribunalul, examinând legalitatea deciziei nr. 10 și a încheierii nr. VI.199 a constatat că majorarea salariilor începând cu luna mai 2010 nu este consecința directă a executării sentinței civile nr. 155 LMAS/2010 a Tribunalului G., ci reprezintă o consecință juridică indirectă a acesteia, ca urmare a recalculării salariului aferent lunii decembrie 2009. Prin urmare, limitarea plății diferențelor salariale la data de 31.12.2009 prin hotărârea menționată, nu prezintă relevanță sub aspectul legalității măsurii ordonatorului de credite de majorare a salariilor începând cu luna mai 2010.
Tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 155 LMAS/2010 a Tribunalului G. prezintă importanță prin aceea că unitatea școlară a fost obligată să calculeze personalului didactic și nedidactic din cadrul școlii drepturile salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/_ pentru perioada 1.10._09 și să le plătească diferențele salariale dintre cele astfel calculate și cele efectiv încasate. Conform celor reținute în decizia nr. 10 a Camerei de C. G. și în încheierea de respingere a contestației reîncadrarea personalului la data de 1.01.2010 urma a se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 și Legea nr. 330/2010.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie ,,luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum si prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, in solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 aplicarea prevederilor legii se realizează etapizat in perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar si a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute in anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi special, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel incât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
În continuare, Tribunalul a făcut referire la dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2010, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 iși va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc in anexele la prezenta lege și nu au fost incluse in salariile de bază, in soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute in vedere in legile anuale de salarizare, pana la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 în cazul in care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferența, in măsura in care persoana iși desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include in salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de incadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc in funcție de acestea.
Din interpretarea textelor menționate, Tribunalul a constatat că începând cu data de 1.01.2010 personalul școlii reclamante trebuia să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009, și anume de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009 conform dispozițiilor legale, iar nu egal cu salariul efectiv încasat în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, Tribunalul a reținut că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de OG nr. 15/2008, care prevedea la art. 1 lit. c pct. 3 pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.1, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 de 291,678 lei pentru perioada 1.10.2008 – 31.12.2008. Prin Legea nr. 221/2008, de aprobare a OG nr. 15/2008, s-a modificat art. 1 alin. 1 lit. c în sensul că pentru perioada 1.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din OG nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin OUG nr. 136/2008, prin OUG nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind declarate însă neconstituționale. Deci, începând cu data de 2.12.2008, a rămas în vigoare Legea nr. 221/2008, care a stabilit valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei și care nu a suferit niciun fel de modificări până la abrogarea prin Legea nr. 330/2009.
În concluzie, Tribunalul a apreciat că salariile la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu Legea nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.
A mai făcut referire instanța de fond și la faptul că prin sentința civilă nr. 155LMAS/2010 a Tribunalului G., s-a stabilit cu putere de lucru judecat atât faptul că reclamanții erau îndreptățiți să încaseze în luna decembrie 2009 drepturile salariale calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cât și faptul că în luna decembrie 2009 aceste drepturi salariale nu au fost achitate reclamanților în conformitate cu prevederile legale menționate.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariul trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, a reținut instanța de fond că stabilirea drepturilor salariale în funcție de salariul încasat în luna decembrie 2009, și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna decembrie 2009, a fost nelegală și că în mod legal, s-a calculat salariul de către reclamantă începând cu luna mai 2010.
Cât privește dispozițiile art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 conform cărora reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009, Tribunalul a reținut că Decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din OUG nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din OUG nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționalitate prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009.
Tot astfel, prin decizia nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale publicată la 6.10.2011, deși s-a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, constatând că textul criticat a fost abrogat prin Legea nr. 284/2010 și că nu produce efecte juridice, C. a reținut expres că această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că prin Decizia nr. 3/2011 publicată la 19.05.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31.12.2009, astfel încât reîncadrarea personalului din învățământ la data de 1.01.2010 se face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31.12.2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008, și nu cu OUG nr. 41/2009.
Reține Tribunalul că respingerea excepțiilor de neconstituționalitate nu a avut la bază constituționalitatea textelor atacate, ci neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate a excepțiilor. Textele fiind abrogate, a revenit instanțelor judecătorești competența de a se pronunța, pe cale incidentală asupra concordanței lor cu legea fundamentală conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, iar singura concluzie ce se impune în urma acestei analize este aceea că și în cazul OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009 subzistă aceleași temeiuri afirmate de C. Constituțională în motivarea celorlalte excepții de neconstituționalitate admise referitor la OUG nr. 136/2008 (decizia 1221/2008) și la OUG nr. 151/2008 (decizia nr. 842/2009), ceea ce înseamnă că drepturile salariale trebuia să fie calculate la salariul de bază din luna decembrie 2009 ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
Împotriva sentinței civile nr. 2146/26.03.2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta C. DE C. A ROMANIEI, solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Arată recurenta, în motivare, că în urma controlului de audit financiar efectuat asupra contului de execuție bugetară pe anul 2010 la Școala S. G. a fost întocmit procesul verbal nr. 126/31.01.2011, prin care au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea de prejudicii.
Pentru înlăturarea acestor abateri de la legalitate și regularitate, s-a emis Decizia nr. 10/2011, prin care s-a dispus, în sarcina entității controlate, la pct.2 obligația „stabilirii întinderii prejudiciului reprezentând majorarea nelegală a cheltuielilor de personal, începand cu luna mai 2010, cu coeficienții de multiplicare din Legea nr.221/2008, luarea măsurilor de recuperare a acestuia, precum și regularizarea contribuțiilor către bugete cu sumele virate aferente."
Arată recurenta că entitatea controlată a formulat contestatie, care a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României prin Încheierea VI.199/10.05.2011.
Arată recurenta că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru aceea că în mod eronat a apreciat că reclamanta avea dreptul la salarizare potrivit Legii 221/2008 pentru intervalul de timp 01.10._09 și în continuare, până la data de 13.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 a salarizării în învățământ, care cuprinde dispoziții noi, speciale, cu privire la modalitatea de salarizare a reclamanților.
Astfel, conform art. 4, alin. (1) din OUG. nr.1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar, reîncadrarea personalului din sectorul bugetar s-a facut corespunzător tranșelor de vechime în munca și pe funcțiile corespunzatoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la data de 31.12.2009, astfel începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 și-a păstrat salariul avut la data de 31.12.2009.
Prin raportare la Legea nr.330/2009 drepturile de natură salarială aferente perioadei octombrie 2008- decembrie 2010, recunoscute prin hotărâri judecătorești pronuntate in anul 2010 puteau fi luate in considerare și pentru o perioada ulterioară aferentă anului 2010, doar dacă sentințele judecătorești erau pronunțate până la data intrării în vigoare a legii.
În acest context argumentul instanței întemeiat pe dispozițiile Legii nr.221/2008, apreciind că reclamanții aveau dreptul la salarizare conform acestei legi, pentru intervalul de timp 01.10._10 și în continuare, până la data de 13.03.2011 când a intrat în vigoare Legea nr.63/20 11 a salarizării în învătământ, chiar și în situația în care reclamanții nu ar fi avut drepturile salariale confirmate pe cale judecătoreasca până la data de 31.12.2010, este nefondat, încălcând astfel atât prevederile art.6 alin.3 din OUG nr.1/201O potrivit cărora cuantumul individual al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizatii și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 cât și dispozițiile art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în MO al României, Partea 1, nr. 762/09 noiembrie 2009, care prin dispozitiile finale, respectiv arte 48 pct.16 al cap. VI abroga OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, ordonanță aprobată prin Legea nr. 221/2008: "Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare" .
M;ai arată recurenta că în conformitate cu Legea nr. 330/2009 hotărârile judecătorești de majorare a drepturilor salariale puteau fi luate în considerare și pentru o perioadă ulterioară, respectiv anul 2010, doar dacă sentințele civile erau pronunțate până la data de 31.12.2009, înainte de . legii unitare, astfel încât salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, care a stat la baza stabilirii celui din luna ianuarie 2010, să fie majorat legal.
Sentința civilă emisă de Tribunalul G. și reținută de instanța de fond, a fost pronunțată după . prevederilor Legii unice de salarizare nr.330/2009, iar din considerentele ei se poate observa că, instanța nu a dispus cu privire la reîncadrarea personalului didactic de la data de 01.01.2010 ci a hotărât, strict, ca pârâții să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 aferente perioadei 01.10._09, sume ce-vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă.
Reține recurenta că, în acest context, potrivit art. 1 alin.2 din legea nr.330/2009 drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, implicit drepturile salariale ale cadrelor didactice, pentru perioada 01.01._10 se calculează potrivit Legii -cadru nr.330/2009 cu aplicarea prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, întrucât, coeficientul de multiplicare 1,000 în valoare de 400 lei, stabilit prin Legea nr.221/2008, lege care a fost abrogată prin art.48 pct.16 din Legea nr.330/2009, nu mai este prevazut de noul act normativ în materia salarizării, fiind contrar legii în vigoare.
Astfel, potrivit art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariul de bază de la data de 31 decembrie 2009, stabilit conform OUG nr.41/2009 iar nu în temeiul altui act normativ.
Majorarea nelegală a cheltuielilor de personal începând cu luna mai 2010, prin recalcularea și acordarea de creșteri salariale personalului didactic și didactic auxiliar, ca urmare a majorării coeficientului de multiplicare conform sentinței amintite a avut drept consecință utilizarea nelegală a creditelor bugetare aferente anului 2010.
Intimata SCOALA SPECIALA G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata, prin întâmpinare, că singura critică a recurentei vizează împrejurarea conform căreia instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ale angajaților săi începând cu data de 01 ianuarie 2010 au fost calculate corect cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 = 400 lei, așa cum ar fi trebuit ei să beneficieze în luna decembrie 2009,
Arată că această critică este nefondată, interpretarea și aplicarea textelor de lege (Legea nr. 221/2008, Legea nr. 330/2009, G. nr. 1/2010) enumerate și indicate în motivația hotărării instanței de fond, fiind una corectă și legală.
De asemenea, prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stipulat (în considerentele hotărârii) că, în vederea stabiliri unor criterii de determinare a sintagmei "salariul avut", prin art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, s-a prevăzut că "reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009", ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
Așadar, este evident că recurenta este cea care interpretează eronat textele de lege aplicabile speței.
Pe de altă parte, constatările din Decizia nr. 10/2011 - pct. 2 ale Camerei de C. G. sunt nefondate raportat la împrejurarea că, ulterior controlului, angajații (personalul didactic) Școlii Speciale G. au obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile dreptul de a li se calcula și plăti salariul pentru perioada în cauză (01.01.2010¬13.05.2011), prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1=400 lei ca bază de calcul.
Astfel, pentru perioada pentru care C. de C. G. a dispus recuperarea "prejudiciului" în sarcina Școlii Speciale G., salariații dețin deja hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit, odată în plus, drepturile primite.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele:
Astfel cum se poate observa din cererea de recurs, criticile recurentei cu privire la hotărârea instanței de fond au privit două aspecte principale:
1/ interpretarea eronată a dispozițiilor legale în ceea ce privește efectele sentinței civile nr. 155/2010 a Tribunalului G., prin prisma dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 și,
2/ eronata interpretare și o aplicare a legii de către instanța de fond cu privire la aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 221/2008 pentru salariații intimatei-reclamante.
Se reține așadar că ambele motive de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., privind incorecta interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond.
1/ Cu privire la efectele produse de sentința civilă nr. 155/2010 a Tribunalului G., C. reține următoarele:
Sentința civilă menționată, pronunțată de Tribunalul G. la data de 23.02.2010, rămasă definitivă și executorie la data de 19.04.2010, a dispus obligarea intimatei-reclamante la calculul și plata către personalul didactic din învățământ a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la 31.12.2009.
Se reține așadar că instanța, cu putere de lucru judecat, a constatat că salariul cuvenit pentru personalul didactic aferent lunii decembrie 2009 a fost în mod eronat calculat prin aplicarea greșită a altor coeficienți de multiplicare decât cei prevăzuți de Legea nr. 221/2008, impunându-se astfel recalcularea acestuia.
Independent de faptul că sentința menționată a fost pronunțată după data de 01.01.2010, este evident din considerentele și dispozitivul acesteia că efectele produse su8nt retroactive, afectând inclusiv salariul aferent lunii decembrie 2009.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit c din legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului bugetar începând cu data de 01.01.2010 trebuia realizată cu „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
În mod eronat recurenta a interpretat dispozițiile acestui tex de lege în sensul că el este aplicabil doar în ceea ce privește drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a legii.
Este cunoscut faptul că, în principal, hotărârea judecătorească produce retroactive, prin ea constatându-se drepturi preexistente, excepție făcând doar unele hotărâri pronunțate în acțiuni constitutive de drepturi, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe cale de consecință, chiar dacă a fost pronunțată după . legii nr. 300/2009, sentința civilă nr. 155/2010 a Tribunalului G. produce efecte inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, mai exact cu privire la modul de calcul al acestor drepturi, pe care îl rectifică prin aplicarea unui alt coeficient de multiplicare.
Nu se poate susține așadar că simpla pronunțare a hotărârii ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 este de natură a înlătura de la aplicare dispozițiile art. 3 lit. c din legea nr. 330/2009, câtă vreme textul trebuie interpretat în sensul că sunt luate în considerare la stabilirea salariului acele drepturi cuvenite anterior datei de 01.01.2010, chiar dacă ele au fost stabilite în mod definitiv prin hotărâri judecătorești pronunțate după acest moment.
Pe cale de consecință, C. apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 3 lit. c din legea nr. 330/2009, în sensul că a constatat că în mod corect reclamanta a recalculat drepturile cuvenite salariaților în funcție de soluția pronunțată de Tribunalul G. la data de 23.02.2010, respectiv cu aplicarea unui alt coeficient de multiplicare, ceea ce a condus la un cuantum al veniturilor aferent lunii decembrie 2009 diferit, precum și la un alt cuantum al veniturilor salariale începând cu 01.01.2010, ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009.
De altfel, această soluție se impune și prin prisma respectării unui alt principiu aplicabil în materia raporturilor de muncă, cel al nediscriminării, fiind de neconceput ca salariați care, independent de voința lor, au obținut o hotărâre judecătorească pronunțată după data de 01.01.2010 să nu beneficieze de coeficientul de multiplicare prevăzut de Legea nr. 221/2008 ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009, iar alții, care deși prestează aceeași muncă și în aceleași condiții, să beneficieze de drepturile conferite prin legea nr. 221/2008 pentru simplul motiv că hotărârile judecătorești care le recunosc aceste drepturi au fost pronunțate anterior datei de 01.01.2010.
2/ În ceea ce privește problema aplicării dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG nr. 1/2010, C. urmează a reține că în mod corect Tribunalul a făcut trimitere la Decizia nr. 877/2011 a Curții Constituționale și la Decizia în interesul legii nr. 3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că „dispozițiile Legii nr. 221/2008 se aplică pe toată perioada cuprinsă între 01.10.2008 și 31.12.2019, astfel încât reîncadrarea personalului din învătământ la data de 01.10.2010 se face pe coeficienții și salariul avut în plată la data de 31.12.2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008 și nu conform OUG nr. 41/2009”.
În același sens, s-a stabilit ulterior și prin Decizia în interesul legii nr. 11/2012, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, în sensul că „în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, personalul didactic din invatamant aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului in invatamant, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008”.
S-a reținut de către Înalta Curte că prin sintagma „salariu avut” se înțelege salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit cadrul didactic la data de 31.12.2009, respectiv cel calculat prin aplicarea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 221/2008. S-a reținut că singurele prevederi legale care produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin 1 lit. c din OG nr. 15/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de necostituționalitate.
Pe cale de consecință, având în vedere și caracterul obligatoriu al deciziilor enumerate anterior, C. urmează a constata că recurenta în mod incorect a procedat la aplicarea măsurii stabilită prin Încheierea nr. VI.11/10.05.2011, astfel că instanța de fond, legal și temeinic a procedat la anularea acestei încheieri și, pentru considerente similare, la anularea parțială a Deciziei nr. 10/2011 emisă de C. de C. – Camera de C. G..
Văzând și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 C. și art. 304/1 și art. 304 pct. 9 C., C. urmează a respinge în consecință recursul, ca neîntemeiat, menținând ca legală șți temeinică sentința nr. 578/04.12.2012 a Tribunalului G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 578/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă ȘCOALA S. G. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
R. I. C. | A. J. | A. P. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. ..04.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 5063/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 206/2014.... → |
|---|
