Anulare act administrativ. Sentința nr. 2282/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2282/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 7061/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2282
Ședința publică de la data de 05.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. G. A.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR – DIRECȚIA GENERALĂ AM POS MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat B. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul M. M. și Pădurilor – Direcția Generală AM POS Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune cerere de suspendare, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod proc. civ și arată că există posibilitatea renunțării la judecată ca urmare a primirii sumelor aferente corecțiilor financiare.
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, având în vedere că la data depunerii cererii de chemare în judecată, potrivit ștampilei poștei (13.02.2013), nu era în vigoare legea de modificare a art. 10 din Legea nr. 554/2004, cuantumul creanței nu depășește 500.000 lei și acordă cuvântul apărătorului reclamantei în dezbaterea acestei excepții.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu.
CURTEA
Prin cererea de chemare in judecata formulată la data de 16.02.2013 și înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal (fosta Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal), reclamanta . a formulat in contradictoriu cu parata M. M. si Pădurilor – Direcția Generala AM POS Mediu acțiune in anulare împotriva deciziei nr._/14.08.2012, înregistrata sub nr. 6056/16.08.2012 in evidentele reclamantei, prin care s-a respins contestația formulata de reclamanta împotriva notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare având ca obiect actele adiționale nr. 1/21.12.2010, nr. 3/10.05.2011 si nr. 4/09.07.2011 la contractul de lucrări nr. 7992/7697/15.12.2009 – „Stația noua de epurare Bumbești – J.” din cadrul proiectului „Extinderea si reabilitarea sistemelor de alimentare cu apa si apa uzata in județul G.”
Reclamanta a solicitat admiterea plângerii si anularea deciziei nr._/14.08.2012 ca neîntemeiata.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că Direcția Generala AM POS Mediu, in urma controlului efectuat in perioada 16.03.2012 – 11.06.2012 cu privire la actele adiționale nr. 1/21.12.2010, nr. 3/10.05.2011 si nr. 4/09.07.2011 la contractul de lucrări nr. 7992/7697/15.12.2009 – „Stația noua de epurare Bumbești – J. din cadrul proiectului „Extinderea si reabilitarea sistemelor de alimentare cu apa si apa uzata in județul G.” a constatat încheierea actelor adiționale cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează domeniul achizițiilor publice concretizat prin nota de constatare nr._/28.06.2012 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale in cuantum de 43.038,62 lei.
În esența, reclamanta considera ca, din punct de vedere procedural, au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 36/2006
Sub aspectul probatoriului, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, totodată, judecarea cauzei în lipsă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2799 din 15.04.2014 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că reclamanta a formulat acțiune in anulare a deciziei nr._/14.08.2012 prin care s-a respins contestația formulata împotriva documentului intitulat Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare înregistrat sub nr._/28.06.2012 emis de M. M. si Pădurilor prin Direcția Generala Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind actele adiționale nr. 1/21.12.2010, nr. 3/10.05.2011 si nr. 4/09.07.2011 la contractul de lucrări nr. 7992/7697/15.12.2009 – „Stația noua de epurare Bumbești – J. din cadrul proiectului „Extinderea si reabilitarea sistemelor de alimentare cu apa si apa uzata in județul G.”.
Nota de constatare a fost emisa ca urmare a controlului efectuat cu privire la respectarea legislației achizițiilor publice in aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind achizițiile publice in cadrul atribuirii actului adițional nr. 1/21.12.2010, a actului adițional nr. 3/10.05.2011 si a actului adițional nr. 4/09.07.2011 la contractul de lucrări nr. 7992/7697/15.12.2009.
Potrivit art. 66 din Ordonanță de Urgență nr. 66/2011, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce înseamnă, cu atât mai mult, ca activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare ce se desfășoară după data intrării in vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.
Activitatea de constatare a neregulilor este definita in art. 2 alin. 1 lit. h) din O.U.G. nr. 66/2001 ca fiind activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, activitate ce a fost declanșata, in speța, după . O.U.G. nr. 66/2001, aplicându-i-se dispozițiile acestui act normativ, chiar daca fapta a fost săvârșita sub O.G. nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.
Potrivit art. 51 din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, (1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Acțiunea a fost formulata la data de 16 februarie 2013, data la care dispozițiile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 erau in vigoare, aliniatul (11) fiind introdus prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012 începând cu data de 15.02.2013, completarea articolului 10 din Legea nr. 554/2004 cu alin. 11 intervenind ca efect al art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Or, potrivit art. 82 raportat la art. 81 alin. 1 din aceeași Lege nr. 76/2012, aceasta intrând in vigoare la data de 15.02.2013, ca efect al O.U.G. nr. 44/2012.
F. de dispozițiile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, text care atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel si considerentele arătate, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu si in temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII–a de C. Administrativ și Fiscal.
În ședința publică din 05.09.2014 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepție ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile anterior menționate, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în temeiul dispozițiilor art.10 alin.1 indice 1 din Legea nr.554/2004, potrivit căruia “Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.
Însă, constată Curtea că dispozițiile art. 10 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 554/2004, introduse prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012, nu se aplică în cauza de față, din moment ce Legea nr.76/2012 a intrat în vigoare la 15.02.2013, așadar ulterior învestirii instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată și nu cuprinde dispoziții derogatorii, similare prevederilor art. XXIII din Legea nr.2/2013.
În mod greșit s-a raportat Tribunalul la data de 16.02.2014 ca dată de formulare a acțiunii, fiind de observat că cererea de chemare în judecată a fost predată recomandat la oficiul poștal Târgu J. la data de 13.02.2014, conform ștampilei aplicate pe plic(fila 82 verso), astfel că data de 13.02.2014 trebuie avută în vedere pentru a se determina regulile de procedură aplicabile cauzei.
Ca atare, competența de soluționare a unei cauze se determină prin raportare la normele legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, forma în vigoare la data de 13.02.2013.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din interpretarea literală a textului de lege citat, rezultă că în cazul litigiilor ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora, unicul criteriu de departajare a competenței materiale este plafonul valoric, neavând relevanță sub acest aspect rangul autorității publice emitente a actului sau actelor contestate.
În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal a statuat anterior intrării în vigoare a Legii nr.76/2012 că în cazul litigiilor având de obiect anularea proceselor verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, întocmite în baza O.U.G. nr.66/2011, competența de soluționare a acțiunii se determină prin raportare la criteriul valoric și nu la rangul autorității emitente, exemplificativă fiind în acest sens decizia civilă nr. 465/30.01.2013 pronunțată în dosarul_ .
Constatând că litigiul de față privește o creanță bugetară mai mică de 500.000 lei, curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 159 pct.2 C.proc.civ. și în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția de contencios administrativ și fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., cu sediul în Tg. J., Str. .. 19, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE (fost M. M. și Pădurilor) – DIRECȚIA GENERALĂ AM POS MEDIU, cu sediul în București, Calea Ș. V. nr. 30-32, sector 4, în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 7070/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
