Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2779/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2779/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 8556/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2779
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenții reclamanți D. C., D. V. T., G. G., G. V., I. A. D., M. D., M. G., M. C., P. D. I., V. A. toți prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX împotriva sentinței civile nr.2109/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect „litigiu funcționari publici”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimata pârâtă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs. Totodată se arată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanții D. C., D. V. T., G. G., G. V., I. A. D., M. D., M. G., M. C., P. D. I. și V. A. prin reprezentant S. Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, au chemat in judecata pe pârâta Direcția G. de Politie a Municipiului Bucuresti, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea pârâtei: la plata sporului de 100% a orelor lucrate in interiorul programului normal de lucru in zilele de repaus săptămânal si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, ca urmare a nealocării acestuia, începând cu data de 01.04.2009, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, pentru fiecare reclamant in parte, proporțional cu perioada lucrata; la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Prin sentința civilă nr. 2109/17.04.2013, Tribunalul București a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, reclamanții sunt membrii ai sindicatului agenților de politie si in perioada 1.04.2009 pana in prezent au calitatea de funcționari publici - polițiști in cadrul DGPMB- secția 12, iar prin prezenta acțiune arata ca au lucrat in zile de repaus săptămânal si in zilele de sărbătoare legala iar parata in mod nelegal nu a acordat sporul de 100%.
Tribunalul a retinut ca art. 16 alin. 1din OG nr. 38/2003, act normativ in vigoare si aplicabil pentru perioada 1.04._09, prevede ca orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de polițiștii încadrați in funcții de execuție, se vor plați cu un spor din salariul de baza orele lucrate in zilele de repaus săptămânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează.
Potrivit alin. 2 din același articol, munca prestata potrivit alin 1 poate fi compensata cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, in condițiile in care orele nu au fost plătite.
Pentru perioada 1.01._12, instanța a constatat ca spetei îi sunt aplicabile prev. art.20 din legea 330/2010 care părev.ca ”Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător”, ca ulterior prin modificări legislative si in contextul reglementării unor măsuri financiare în domeniul bugetar si al crizei mondiale, s-a statuat expres in Legea 285/2010 in art. 9. prev. că” (1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
(2) În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță” iar art.7 din OG nr.80/2010 prev.ca” (1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător"
Totodată, art. 44 din legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, serviciul polițienesc are caracter permanent si obligatoriu, ceea ce evident presupune ca cei care îndeplinesc aceasta funcție pot sa lucreze in ture de 8 ore si implicit in zilele de repaus săptămânal si in timpul sărbătorilor legale, pentru a asigura acest caracter permanent al serviciului, sens in care sunt si reglementările art. 2 alin. 1 din Ordinul 577/2008 privind programului de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului săptămânal, unde se prevede ca durata programului de lucru al polițistului este, de regula, 8 ore pe zi si 40 de ore pe săptămâna cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regula, sâmbăta si duminica, iar potrivit art. 3 alin. 2 din același ordin, in unitățile in care programul de lucru nu se poate desfășura in intervalul de timp prevăzut la alin. 1 acesta este organizat prin dispoziția șefilor structurilor respective, cu consultarea CNP si a altor asociații profesionale legal constituite si a sindicatelor reprezentative cu respectarea prevederilor legislației in vigoare.
F. de aceste dispoziții legale tribunalul a concluzionat pe de o parte ca pentru orele lucrate de reclamanți sâmbăta si duminica si in zilele de sărbătoare legala, când potrivit legii nu se lucrează, fără depășirea duratei legale de lucru, acestea pot fi compensate cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, in condițiile in care nu au fost plătite, iar sporul de 100% prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b, teza II, poate fi plătit numai daca efectuarea orelor a fost dispusa in scris de seful ierarhic.
La dosar, deși reclamanții conform art.112 C .proc.civ trebuiau sa facă dovada ca nu au primit in schimbul orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal si in timpul sărbătorilor legale timp liber si nici nu li s-au plătit aceste ore suplimentare, aceștia nu s-au conformat acestei dispoziții deși art.1169 cod civil prevede ca cel care face o propunere in fața instanței trebuie sa o dovedească. Mai mult, reclamanții nu au arata ca s-ar fi adresat paratei sa le acorde conform dispoziției legale timp liber si ca aceasta le-ar fi respins acest drept pentru ca sa fie reținut ca si rămasa ca si unica alternativa plata orelor suplimentare.
Pe de alta parte, conform filelor 44-47, parata a făcut dovada ca reclamanții au beneficiat in perioada 2009-2012 de zile libere in compensarea orele lucrate in zilele de repaus săptămânal si in timpul sărbătorilor legale.
In aceste condiții, având in vedere înscrisuri depuse in dosar rezulta ca toți reclamanți au prestat un număr de ore in perioada de repaus săptămânal si/sau sărbătoare legala si au primit apoi zile libere in compensare,ca legislația prevede doar posibilitatea acordării de zile libere in compensare si nu acordarea unui spor la salariu de 100%, tribunalul retine ca aceștia, pentru orele prestate in aceste condiții au primit timp liber corespunzător, astfel ca acțiunea este neîntemeiata, urmând sa fie respinsa in baza art.1, 18 din legea 554/2004 raportat la art.16 din OG nr.38/2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenții reclamanți D. C., D. V. T., G. G., G. V., I. A. D., M. D., M. G., M. C., P. D. I., V. A. toți prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii pentru membrul de sindicat, astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, hotărârea pronunțată a fost dată cu reținerea si aprecierea eronata a situației de fapt si neaplicarea corecta a legii la situația de fapt, instanța nefăcând, o corecta apreciere a raporturilor intre legile aplicabile si o aplicare in același sens a cadrului normativ de referință la situația de fapt.
In esența, instanța a reținut ca, pentru orele lucrate de reclamanți sâmbăta si duminica si in zilele de sărbătoare legala, „acestea pot fi compensate cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, in condițiile in care nu au fost plătite".
Mai retine instanța, cu totul neîntemeiat si dând o interpretare greșita textelor legale ca, „sporul de 100% prevăzut de art. 16 alin. 1 lit b, teza II, poate fi plătit numai daca efectuarea orelor este dispusa in scris de șeful ierarhic."
In ceea ce privește normele speciale specifice activității de polițist, după ce Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, actualizată, stabilește la art. 39 alin.1 ca: „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege".
Ordonanța nr. 38 din_ privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor prevede in art. 16 alini:
„Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de polițiștii încadrați in funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere si funcționari publici de execuție se vor plăti cu un spor din salariul de baza, după cum urmează:
a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depășire a duratei normale de lucru;
b) 100% din salariul de baza pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc si orele lucrate in zilele de repaus săptămânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează".
Confruntând textele celor două teze, rezultă faptul că textul prevăzut de art.16, alin.1, lit.a) si b) teza I se referă strict doar la orele suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru în zilele de luni, marți, miercuri, joi si vineri, deoarece textul prevăzut de teza a ll-a se refera la orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, respectiv la zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
De asemenea, din textul prev. de teza a ll-a, rezultă faptul că sporul de 100% se plătea atât pentru orele lucrate în interiorul programului normal de lucru, cât și pentru orele suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru.
Tocmai de aceea, sporul de 100%, prevăzut în art. 16, alin. 1,lit.b, teza a-ll-a, reprezintă o reparație pentru faptul că salariatul a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, fiind astfel privat de posibilitatea de recreere oferită de perioada de week-end sau de sărbătorile legale.
Așadar, cele doua noțiuni si situații sunt total distincte, orele suplimentare se refera la timpul de munca prestat in plus fata de timpul normal de lucru, in timp ce orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează si au in vedere munca prestata înăuntrul duratei normale de lucru, dar in zile care, potrivit legii au un statut special si impun compensarea timpului de munca prestat in aceste zile, cu un spor de 100%.
Instanța a dat insa o interpretare greșita textelor de lege invocate, omițând sa observe ca, in situația prestării activității in zilele de repaus săptămânal si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, serviciul se prestează conform programării normale făcute prin buletinul postului si NU in baza unei dispoziții scrise emise de șeful ierarhic, dispoziție necesara doar in cazul orelor suplimentare, lucrate peste programul normal de munca.
Instanța, in mod neintemeiat a reținut ca, reclamanții aveau obligația ca in temeiul art. 112 C.pr.civ si art 1169 C.Civ, si facand confuzie intre orele suplimentare si orele lucrate in zilele de repaus sapatamanal sau sărbători legale, reținând in mod abuziv ca, reclamanții nu aua făcut dovada ca "nu li s-au plătit aceste ore suplimentare".
Instanța a omis insa sa observe ca in cauza dedusa judecații, suntem . munca, revedincand un drept salarial neacordat de angajat.
Ori, ., era aplicabila excepția de la prevederile art. 1169 C.civ, gasindu-si aplicabilitatea prevederile art. 287 din Codul muncii, care preved ca, în conflictele de muncă proba este în sarcina angajatorului.
Așadar, obligația de a depune înscrisuri, revenea in speța dedusa judecații paratului, in caz contrar prezumându-se ca pretențiile recurenților-reclamanți sunt întemeiate.
In analizarea dreptului pretins, au solicitat recurenții să se aibă în vedere si dispozițiile art. 132 alin 1 și art. 134 din Codul Muncii, actualizat.
Datorita specificului activității, membrii de sindicat in numele cărora s-a formulat acțiunea, in calitate de polițiști si-au desfășurat si își desfășoară activitatea inclusiv in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale.
Pentru această situație, au invocat recurenții reclamanți dispozițiile art. 137 din Codul Muncii, actualizat.
Art. 132, alin. 1-3 din Codul muncii arata că repausul săptămânal presupune 2 (doua) zile obligatorii de odihnă, acordate de regulă sâmbăta și duminica.
Textele prevăd posibilitatea acordării celor doua zile libere și în alte zile decât sâmbăta și duminica, dar pentru această derogare instituie si o sancțiune pentru angajator constând în plata sporului de 100% din salariul de bază reglementat de art. 16, alin. 1, teza a doua din OG.nr.38/2003.
Cu alte cuvinte, dacă polițistul lucrează sâmbăta și duminica în interiorul programului normal de lucru, angajatorul trebuie să-i acorde repausul săptămânal în alte 2 zile ale săptămânii și, totodată, să-i plătească și sporul de 100% prevăzut de art. 16, alin. 1, teza a doua din OG.nr.38/2003.
Simpla acordare a altor 2 zile libere pe săptămâna, nu reprezintă un beneficiu special acordat reclamanților, ci reprezintă numai obligația legala a paratei de a acorda repausul săptămânal si nu e de natura sa înlăture obligația acesteia de a plați sporul de 100%.
Plata sporului reprezintă o reparație pentru faptul ca salariatul si-a efectuat repausul in alte doua zile decât majoritatea salariaților.
Acordarea repausului săptămânal în alte două zile ale săptămânii nu reprezintă un beneficiu special acordat reclamanților în cauza care au lucrat sâmbăta și duminica sau în sărbători legale, ci este numai respectarea obligației de acordare a repausului săptămânal.
Rezultă deci că simpla acordare a altor 2 zile libere pe săptămână (luni,marți, miercuri, joi sau vineri) pe care o invocă pârâta nu este de natură să înlăture obligația acesteia de a plăti sporul de 100% (prev. de art. 16, alin. 1, teza a doua din OG nr.38/2003) deoarece pârâta nu poate să facă dovada faptului că pe lângă zilele libere acordate în cursul săptămânii (liberele de drept), au fost acordate în plus zile libere care să compenseze plata sporului de 100% solicitat.
In cauza de fata, reclamanții sunt in situația in care nu li s-a acordat nici timp liber corespunzător orelor lucrate in zilele de sâmbăta-duminica si sărbători legale si nici sporul de 100% prevăzut de textul de lege.
Instanța in mod neîntemeiat a respins plata acestui drept și pentru perioada 01.01._12.
La data intrării în vigoare,_, a Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 330 din_ a fost abrogata Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Începând cu 01 ianuarie 2010, sporul de 100% care se acorda pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, in conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează a fost prevăzut în conținutul art. 20, din Legea nr.330/2009.
Întrucât anumite dispoziții ale Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, printre care si posibila excludere de la plată a orelor suplimentare pentru anul 2010, conform prevederilor art.30 alin.(6) și (7) din legea menționată au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr.796 din 23.11.2009, Curtea a reținut faptul ca pentru întreg personalul bugetar devin aplicabile prevederile titlului III - Timpul de muncă și timpul de odihnă din Codul muncii. Prin urmare, orele trebuie să fie plătite în cursul anului
2010. Curtea reține că atât timp cât este în vigoare, Codul muncii trebuie respectat și în mediul public, nu doar în cel privat, eventuale derogări în această materie neputându-se face, indiferent dacă partea interesată aparține domeniului public sau privat.
În cauza este dovedit ca instanța a dat o interpretare greșita textelor de lege invocate, preluând susținerile paratei invocate in apărare.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 si următoarele Cod procedură civilă, pe dispozițiile Legii 188/1999, Legea nr.62/2011.
Deși legal citată, intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs se circumscriu aprecierii greșite de către prima instanță a întrunirii condițiilor acordării sporului de 100 % pentru orele lucrate de către reclamanții reprezentați de SNPV " PRO LEX" în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile de sărbătoare legală.
Reprezentantul recurenților susține că trebuie să se facă distincție între orele suplimentare prestate în plus față de timpul normal de lucru și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile de sărbătoare legală.
Raportat la cadrul normativ aplicabil, respectiv art. 39 și art. 44 din Legea nr. 360/2002, art. 16 din OG nr. 38/2003 și art. 2 alin. 1 din OMAI nr. 577/2008, Curtea constată că distincția menționată nu se impune a fi făcută, reglementările legale citate referindu-se, în ambele situații, la ore prestate peste durata normală a timpului de lucru de 40 de ore pe săptămână, repausul săptămânal fiind, de regulă, sâmbăta și duminica, existând și excepții generate de necesitatea asigurării continuității serviciului polițienesc.
Prin urmare, sporul de 100 % din salariul de bază se plătește pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile de sărbătoare legală, care depășesc durata normală a timpului săptămânal de lucru și pentru care nu s-a acordat timp liber în compensare.
În cauză nu a rezultat că reclamanții au prestat activitate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile de sărbătoare legală, care să depășească durata normală a timpului săptămânal de lucru și pentru care nu s-a acordat timp liber în compensare.
Astfel, Curtea constată că cerința obligatorie referitoare la prestarea orelor de muncă peste durata normală a timpului de lucru nu este îndeplinită, sporul de 100% din salariul de bază neputând fi acordat în situația în care durata de lucru a fost normală, chiar dacă unele zile au coincis cu cele de repaus săptămânal sau de sărbătoare legală.
În raport de dispoziții legale citate, Curtea reține că, în mod corect a constatat instanța de fond faptul că, din moment ce reclamanții au solicitat plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, dar în cadrul programului de lucru, iar nu peste durata normală a timpului de lucru, astfel cum impun prevederile legale mai sus citate, pretenția dedusă judecății este nejustificată, neavând suport legal.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți D. C., D. V. T., G. G., G. V., I. A. D., M. D., M. G., M. C., P. D. I., V. A. toți prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX împotriva sentinței civile nr.2109/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB9
L. P.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7119/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2029/2014. Curtea de... → |
|---|
