Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7296/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7296/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1312/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7296
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât PREȘEDINTELE C. JUDETEAN TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 492/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. N. D., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcu în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 492/19.06.2014, Tribunalul Teleorman a admis excepția tardivității emiterii dispoziției nr. 927/30.12.2013, invocată de reclamantă.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta I. N. D., împotriva pârâtului Președintele Consiliul Județean Teleorman.
A anulat dispoziția nr. 927/30.12.2013 emisă de pârât și a exonerat reclamanta de plata sumei de 2.400 lei.
A respins cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 927/30.12.2013, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
A solicitat casarea în parte a sentinței civile nr. 492/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
În motivarea recursului, a arătat că sentința este, în parte, vădit netemeinică si esențial nelegală.
A precizat că sentința recurată se impune a fi casată în parte pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, fiind lipsită de temei legal, în sensul că, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
In "dovedirea excepției tardivității" instanța de fond a reținut că "din actele dosarului rezultă că paguba produsă instituției publice constând în plata drepturilor speciale acordate salariaților in baza acordului colectiv de muncă, aferente perioadei ianuarie - iunie 2011, a fost constatată de organele de control ale Curții de Conturi si a fost cunoscută de pârât începând cu anul 2011", însă aceste considerente nu pot constitui fundament legal în menținerea ca legală a sentinței recurate, având în vedere că constatarea pagubei de către autoritatea publică județeană s-a făcut la data de 30 decembrie 2013 prin referatul nr._ întocmit de către Direcția economică buget - finanțe din cadrul instituției.
Astfel, individualizarea pagubei cauzată de reclamantă s-a făcut prin referatul întocmit de către Direcția economică buget - finanțe din cadrul C. Județean Teleorman, în baza acestuia fiind emisă decizia de imputare (dispoziția nr. 927/30.12.2013) în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. republicată cu modificările si completările ulterioare.
Faptul că, în urma controlului efectuat, Curtea de Conturi a constatat că au fost aduse prejudicii bugetului C. Județean Teleorman prin plata unor drepturi salariale necuvenite către funcționarii publici nu conduce la concluzia că la această dată a fost constatată paguba cauzată de către reclamantă instituției noastre, motiv pentru care apreciază că simpla referire a judecătorului fondului potrivit căreia "constatarea pagubei și existenta ei au fost cunoscute de pârât anterior întocmirii referatului....". în lipsa unor mijloace de probă care să dovedească cele afirmate nu poate constitui fundament legal în menținerea ca temeinică si legală a sentinței a cărei casare în parte o solicită.
Din cele precizate anterior, reiese că dispoziția de impunere contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 84 lit. "a" și "b" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, constatare ce s-a materializat prin întocmirea referatului nr._/30.12.2013 de către direcția de specialitate din cadrul instituției noastre, motiv pentru care solicită admiterea recursului si constatarea că Președintele C. Județean Teleorman a emis dispoziția de imputare în termenul prevăzut la art. 85 alin. CI) din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată.
Cu privire la celelalte "argumente" reținute de către judecătorul fondului in considerentele sentinței a cărei casare in parte o solicită, a arătat următoarele:
Urmare a unui control, efectuat în perioada 02.06. - 15.07.2011 de o echipă de auditori publici externi, din cadrul Camerei de Conturi Teleorman, a fost emisă Decizia nr. 39 din 9 august 2011 a Camerei de Conturi Teleorman.
La baza acordării drepturilor de natură salarială acordate funcționarilor publici din cadrul C. Județean Teleorman au stat Acordul colectiv de muncă nr. 3930/06.04.2009, încheiat între unitatea angajatoare și salariații funcționari publici.
Prin decizia nr. 39 din 9 august 2011 Camera de Conturi Teleorman a constatat că au fost aduse prejudicii bugetului C. Județean Teleorman prin plăți necuvenite încasate de către funcționarii publici, solicitându-se C. Județean Teleorman luarea măsurilor necesare pentru recuperarea acestora.
Astfel, Consiliul Județean Teleorman a solicitat instanței de judecată anularea deciziei nr. 39/09.08.2011 emisă de Camera de Conturi Teleorman, cerere ce a constituit obiectul dosarului nr._ .
După analizarea și administrarea probelor, Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 1214/12.12.2012, a admis în parte contestația formulată de Consiliul Județean Teleorman, în sensul că pe de o parte constată că măsurile din decizia 39/2011 a Camerei de Conturi Teleorman privind creanțele bugetului consiliului județean și măsurile pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora vizând perioada 2008-2010 isi încetează de drept efectele urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 84/2012, iar pe de altă parte respinge contestația împotriva aceleași decizii vizând perioada ianuarie 2011-iunie 2011, ca nefondată.
Împotriva Sentinței Tribunalului Teleorman nr. 1214/12.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ cu privire la respingerea contestației noastre împotriva deciziei nr. 39/2011 a Camerei de Conturi Teleorman pentru perioada ianuarie 2011-iunie 2011, Consiliul Județean Teleorman a formulat recurs în termen legal.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 3978/7.10.2013 pronunțată în același dosar a respins recursul C. Județean Teleorman ca nefondat și a admis recursul formulat de recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României, a modificat în parte sentința recurată în sensul că a respins în tot acțiunile formulate de reclamantul Consiliul Județean Teleorman în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a României și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În anul 2011 a fost emisă o dispoziție pe numele reclamantei, menționându-se întreaga sumă imputată acesteia pentru perioada iunie 2008 - iunie 2011, sumă în care a fost inclusă și suma de 2400 lei pe care reclamanta o contestă. Urmare a apariției Legii nr. 84/2012, prin care s-a exonerat perioada iunie 2008 - decembrie 2010, s-a emis o nouă dispoziție prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei debitul, aferent perioadei cuprinsă între lunile ianuarie - iunie 2011.
Având în vedere argumentele si considerentele reținute de către judecătorii Curții de Apel București în decizia nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ *, Președintele C. Județean Teleorman prin intermediul dispoziției contestate nu a făcut altceva decât să pună în executare măsurile care reies din interpretarea deciziei nr. 3978/2013 privind recuperarea drepturilor salariale acordate funcționarilor publici în perioada ianuarie-iunie 2011 în baza Acordului colectiv de muncă așa cum au solicitat si controlorii Camerei de Conturi Teleorman prin măsurile dispuse în cuprinsul prevederilor art. 3 pct. "b" din decizia nr. 39/9.08.2011.
Astfel, pentru a preveni consecințele juridice ale nepunerii în executare a deciziei nr. 3978/2013, raportat la considerentele menționate în cuprinsul acesteia, Președintele Consibului Județean Teleorman a emis in mod temeinic și legal dispoziția nr. 927/2013 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 2400 lei reprezentând drepturi speciale acordate reclamantei în perioada ianuarie - iunie 2011.
Potrivit art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, iar recuperarea acestora se dispune conform art.85 alin.(l) din aceeași lege prin emiterea de către conducerea autorității publice a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată stabilește că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Dispozițiile art. 257 din Codul Muncii, republicat cu modificările și completările ulterioare, statuează că "suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă".
Sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici, Președintele C. Județean Teleorman luând în considerare decizia Curții de Apel București nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ * a emis dispoziția nr. 927/2013 pentru recuperarea prejudiciului cauzat instituției de către d-na I. N. D. funcționar public în cadrul C. Județean Teleorman, urmare a încasării în mod necuvenit de către aceasta a unor drepturi speciale în perioada ianuarie-iunie 2011.
Astfel, s-au respectat dispozițiile art. 84 lit. "b", art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată modificată și completată, respectiv a prevederilor art. 169 alin. (2) și art. 257 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Consideră că în mod nefondat judecătorul care a soluționat dosarul pe fond a exonerat reclamanta de la plata sumei imputate de 2400 lei, deoarece, din interpretarea considerentelor deciziei nr. 3978/2013 pronunțată în dosarul nr._ *, reiese că judecătorii Curții de Apel București au statuat că prevederile Legii nr. 84/2012, se aplică personalului din sectorul bugetar ale căror venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, respectiv (31 decembrie 2010), ci nicidecum perioadei ianuarie - iunie 2011, motiv pentru care luând în considerare și aceste argumente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
In drept, a invocat prevederile Codului de procedură civilă, cele ale Legii nr. 554/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și decizia Curții de Apel București nr. 3978/2013.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 39/9.08.2011, emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Teleorman, s-a constatat că, în perioada iunie 2008-iunie 2011 au fost efectuate plăți nelegale în temeiul acordului colectiv de muncă, dispunându-se recuperarea prejudiciului.
Prin dispoziția nr. 927/30.12.2013, emisă de președintele C. Județean Teleorman, a fost imputată intimatei-reclamante suma de 2400 lei reprezentând drepturi speciale acordate în perioada ianuarie-iunie 2011, conform Acordului colectiv de muncă.
Conform art. 84 din Legea nr. 188/1999, „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.”
Potrivit art. 85 din același act normativ: „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (…). (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”
Susținerile recurentului-pârât în sensul că, prin referatul nr._/30.12.2013, emisă de Consiliul Județean Teleorman, Direcția economică, buget-finanțe ar fi fost constatată paguba produsă prin efectuarea de plăți nelegale în temeiul Acordului colectiv de muncă, nu pot fi reținute.
Termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, se calculează de la data constatării existenței pagubei.
Textul de lege nu condiționează începerea curgerii acestui termen de identificarea persoanelor vinovate de producerea prejudiciului ori de cuantificarea acestuia.
Termenul de 30 de zile este prevăzut de legiuitor tocmai pentru a acorda posibilitatea autorității publice care a suferit o pagubă să desfășoare cercetări pentru stabilirea identității celor care i-au prejudiciat patrimoniul și a întinderii pagubei cauzate.
Prin urmare, trebuie făcută distincție între constatarea prejudiciului cauzat autorității și cunoașterea întinderii acestuia, întrucât, potrivit art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, termenul de 30 de zile curge de la data constatării pagubei.
Pentru a fi apt să constate producerea pagubei, este necesar ca înscrisul constatator să emane de la persoana abilitată potrivit legii.
Aceasta poate fi nu doar un funcționar sau un compartiment din cadrul autorității publice în cauză ci și o altă entitate care întocmește o sesizare, în sens larg, privind constatarea unui prejudiciu în patrimoniul autorității publice și o aduce la cunoștința acesteia.
În consecință, pe lângă angajații proprii ai autorității publice păgubite, pot constata producerea unor prejudicii în patrimoniul acesteia și organele de control ale Curții de Conturi.
Această concluzie rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora, „în situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33.”
În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din același act normativ „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”
Prin urmare, în cazul în care abaterile și producerea de prejudicii au fost constatate de către organele Curții de Conturi, conducerea autorității publice nu este abilitată să efectueze o nouă constatare a acestor aspecte ci doar să ia măsuri în vederea cuantificării pagubei și recuperării prejudiciului.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, în situația în care prejudiciul produs patrimoniului autorității publice este constatat de către organele de control ale Curții de Conturi, termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, curge de la data comunicării către autoritatea publică a raportului de control și a deciziei prin care se dispune luarea măsurilor de stabilire în concret a prejudiciului și de recuperare a acestuia.
Așadar, într-o astfel de situație, data comunicării raportului și a deciziei constituie, pentru conducătorul autorității publice, data constatării pagubei produse acesteia, în accepțiunea art. 85 din Legea nr. 188/1999.
În termen de 30 de zile care curge de la acest moment, conducătorul autorității publice poate emite actul administrativ unilateral de angajare a răspunderii civile a funcționarului public, și anume, ordinul sau dispoziția de imputare.
Și în prezenta cauză, constatarea pagubei a fost efectuată de către organele de control ale Curții de Conturi iar prin referatul nr._/30.12.2013, emis de către Direcția economică, buget-finanțe din cadrul C. Județean Teleorman, s-a realizat cuantificarea prejudiciului.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că dispoziția de imputare nr. 927/30.12.2013 a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Afirmațiile recurentului-pârât în sensul că, prin emiterea dispoziției de imputare a pus în executare măsurile care reies din interpretarea deciziei nr. 3978/2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ * nu pot fi reținute, prin hotărârea sus-menționată nefiind stabilită o astfel de obligație în sarcina sa.
De asemenea, susținerile recurentului-pârât privind fondul cauzei, prin raportare la alte dispoziții legale, sunt irelevante, atât timp cât, prin legala aplicare a dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, dispoziția de imputare a fost anulată ca urmare a constatării tardivității emiterii acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 483 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât PREȘEDINTELE C. JUDETEAN TELEORMAN, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 492/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. N. D., CNP:_, cu domiciliul în A., Dunării, .. A, ., jud. Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI/2 ex.
Tehnored: CRI /BPB
Tribunalul Teleorman
Judecător: N. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6920/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 9132/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
