Pretentii. Decizia nr. 2329/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2329/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 3163/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 2329
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.672/13.03.2013 pronunțată de TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI -SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII și intimata-reclamantă S.C. Z. S. S.R.L., având ca obiect” pretentii - taxă poluare” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, la termenul anterior instanța a pus în vedere intimatei-reclamante să depună dovada înmatriculării anterioare într-un alt stat membru al Uniunii Europene a autovehiculului pentru care a plătit taxa de poluare a cărei restituire o solicită, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constatând că s-a solicitat de către recurentă judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.672/13.03.2013 pronuntata de Tribunalul Călărași a fost admisa in parte acțiunea reclamantei S.C. Z. S. SRL împotriva pârâtelor A.F.P. Călărași și A.F.M. București si s-a dispus obligarea pârâtelor, în solidar, către reclamantă la plata sumei de 2.684 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și 30 lei cheltuieli de judecată,fiind respinse restul pretentiilor ca neintemeiate.
Tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autovehicul sencond-hand, marca IVECO MAGIRUS, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 2.684 lei, achitată cu chitanța depusă în copie la dosar.
Reclamanta consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art.110 ale TFUE, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 2.684 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul reține că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008, care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 s-a prevăzut că, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, actual art.110, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr.50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională, cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantei nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art.90, actual art.110, este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone, care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
Cererea reclamantei de acordare a dobânzii fiscale aferente calculată conform art.124 Cpr.fisc. a fost apreciata ca neintemeiata, deoarece, potrivit acestor dispoziții legale, avea obligația să facă dovada că a solicita dobânda și prin cererea adresată organului fiscal, or o astfel de probă nu a fost produsă în cauză.
Si cererea de anulare a adresei nr.3817/2012 emisă de pârâtă a fost retinuta ca neintemeiata, deoarece este o simplă adresă de corespondență și nu un act administrativ care naște, modifică sau stinge raporturi juridice.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AFP Călărași ,prin DGFP Călărasi ,prin care a aratat urmatoarele:
Întreaga motivare a hotararii este intemeiata exclusiv pe dispozitiile dreptului comunitar si pe practica CJUE, singura referire la norma juridica ce reglementeaza aceasta chestiune in tara noastra, OUG 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, constand in aceea ca aceste dispozitii contravin normelor comunitare in materie.
OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediului, iar, potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar,recurenta apreciaza că în speta nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne,această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România. înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci și tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia. astfel încât nu se poate susține 1 caracterul discriminatoriu al taxei.
Mai mult, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca un stat membru nu isi incalca obligatiile care ii revin in temeiul art, 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, daca aplica autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre un sistem de impozitare in care deprecierea reala a autovehiculelor este definita într-un mod general abstract, pe baza unor criterii determinate in dreptul national, in masura in care, pe de o parte, sunt aduse la cunostiinta publicului criteriile pe care se intemeiaza modul de calcul forfetar al depreciarii vehiculelor si, pe de alta parte, proprietarul unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru are posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul, cu scopul de a demonstra ca acesta are ca rezultat o impozitare superioara valorii taxei reziduale Incorporare in valoarea celor similare, deja inmatriculare pe teritoriul national.
Incalcarea art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Cominitatilor Europene nu poate fi retinuta in mod automat, ci trebuie verificata, in fiecare caz in parte, pentru a se putea stabili in concret masura in care valoarea taxei aplicata autovehicului second-hand achizitionat dintr-un alt stat membru depaseste valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporata in valoarea de piata a vehiculelor similare înmatriculate in Romania.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea retine urmatoarele:
Instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale si comunitare in speta dedusa judecatii ,ignorand faptul ca in cauza nu s-a probat faptul inmatricularii anterioare in spatiul UE a autoturismului pentru care reclamanta a platit taxa de poluare a carei restituire o solicita in cauza.
Or, temeiul juridic invocat de reclamantă vizează pretinsa încălcare a prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat (în prezent art. 110 TFUE), text potrivit căruia „Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare”.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei de poluare achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-47/88 Comisia/Danemarca, cauza C-313/05 Brzezinski).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta,vizand eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state membre.
Astfel ,s-a retinut ca primul pargraf al art.110 TFUE interzice fiecarui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decat cele care se aplica produselor nationale similare.
Or, astfel cum s-a aratat, pentru autoturismul achiziționat de reclamantă și pentru care aceasta a plătit taxa de poluare a cărui restituire o solicită, nu s-a facut dovada inmatricularii anterioare in spatiul UE ,desi instanta de recurs a solicitat in mod expres depunerea unei atare probe ,acordand in acest sens un nou termen de judecata .
De mentionat ca jurisprudenta comunitara citata de catre reclamanta ,recte Hotărârea din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009,a decis ca „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
Prin urmare, nu se poate reține incidența reglementării comunitare menționate, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJUE în materia specifică a acestei taxe.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse, Curtea apreciază sentința tribunalului ca fiind pronunțată cu încălcarea legii ,fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că – în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. - va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.672/13.03.2013 pronunțată de TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI -SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII și intimata-reclamantă S.C. Z. S. S.R.L.
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a acțiunii ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
RED. B.L.P./ 2 ex
Jud. fond N. M. T.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2985/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3400/2014. Curtea de... → |
|---|
