Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1824/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1824/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 71274/3/2011
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 1824
Ședința publică din data de 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. G. împotriva sentinței civile nr. 3944/17.10.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin consilier juridic V. D. Ș., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 27.06.2013, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri asupra acesteia.
Intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, față de considerentele expuse în întâmpinare. Învederează că actele normative pe care le invocă recurentul-reclamant se referă la categorii de personal determinate, între care nu se regăsește și cea a polițiștilor.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal la data de 09.11.2011, reclamantul B. G. a solicitat obligarea pârâților M. Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la acordarea indexărilor salariale corespunzătoare procentului de 18%, începând cu data de 07 mai 2007 și până la data pensionării (25.03.3009).
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajat al Direcției Generale a Poliției Municipiului București până la data de 25.03.2009, data pensionării. În cursul anilor 2007-2008, printr-o . de acte normative, respectiv prin OG nr. 6/2007, OG nr. 10/2007, OG nr. 11/2007, OG nr. 16/2007, OG nr. 27/2007, Legea nr. 232/2007, OG nr. 8/2007, OG nr. 20/2007 și OG nr. 23/2007, salariile funcționarilor au fost indexate, în condițiile aplicării art. 48 din OG nr. 38/2003, indexare de care nu a beneficiat.
Pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește perioada 07.05._08, iar în rest a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că salariile funcționarilor publici cu statut special au fost indexate, conform OG nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legea nr. 138/1999. A precizat că, potrivit adresei nr._/13.08.2012 a Serviciului Financiar din cadrul DGPMB, în perioada 07.05._09, în temeiul prevederilor OG nr. 8/2008, salariile au fost indexate în două etape, începând cu 01.04.2008, respectiv 01.10.2008, indexare de care a beneficiat și reclamantul. La 25.03.2012, potrivit art. unic al Legii nr. 49/2012, s-a abrogat OG nr.8/2008.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 3944/17.10.2012, Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, în ceea ce privește perioada 07.05._08, ca prescrisă și a respins acțiunea pentru restul perioadei rămase, respectiv 09.11._09, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește perioada 07.05._08, tribunalul a constatat că a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Astfel, conform art. 2500-2501, 2517 și 2523 din Codul civil, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege; drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel; termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. Reclamantul a solicitat aplicarea indexărilor începând de la 07.05.2007 (momentul aplicării OG nr. 6/2007) și până la 25.03.2009, însă a introdus acțiunea la data de 09.11.2011, potrivit mențiunilor pe rezoluția de primire a acțiunii, astfel că dreptul la acțiune pentru perioada înainte de 09.11.2008 s-a prescris.
În ceea ce privește perioada 09.11._09, tribunalul a constatat că, potrivit adresei nr._/13.08.2012 a Serviciului Financiar din cadrul DGPMB, în perioada 07.05._09, în temeiul prevederilor OG nr. 8/2008, salariile au fost indexate în două etape, începând cu 01.04.2008, respectiv 01.10.2008, iar de această indexare a beneficiat și reclamantul, astfel că cererea acestuia cu privire la perioada în discuție este neîntemeiată.
3. Cererea de recurs și întâmpinarea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 09.05.2013, a formulat recurs reclamantul B. G., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtelor la acordarea indexărilor salariale corespunzătoare procentului de 18%, începând cu 07.05.2007 și până la 25.03.2009.
În motivare, recurentul a arătat că motivarea în drept a instanței de fond cu privire la prescripție este greșită, întrucât nu se aplică dispozițiile noului Cod civil, în condițiile în care art. 6 alin. 4 din noul cod civil prevede expres că termenele de prescripție care au început să curgă sub imperiul legii vechi și care nu s-au împlinit până la data intrării în vigoare a legii noi se vor supune în continuare prevederilor legale care le-au instituit. Prin urmare, în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, dacă în materie nu ar fi existat alte dispoziții legale speciale. Însă, prevederile art. 171 din Codului muncii se aplică cu prioritate, întrucât reprezintă dreptul comun în materia raporturilor de muncă și, implicit, a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.
De asemenea, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiate pretențiile vizând perioada 10.11._09, prin raportare la adresa adresa nr._/13.08.2012 a Serviciului Financiar din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în condițiile în care OG nr. 8/2008 și perioada pentru care indexările fost aplicate nu au nicio legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată. A arătat că în petitul cererii de chemare în judecată a evidențiat că obiectul acesteia se referă la drepturile ce i se cuvin în temeiul unor acte normative emise pe parcursul anului 2007. A precizat că indexările în cauză priveau categoria generală a salariaților bugetari dintre care erau excluși în mod nejustificat polițiști.
În drept, recurentul a invocat art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 27.06.2013, intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 07.05._08, având în vedere dispozițiile art. 2500-2501, art. 2517 și art. 2523 din Codul civil. Prevederile art. 6 alin. 4 din Codul civil ("prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit") nu sunt aplicabile în cauză, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamant la data de 09.11.2011, termenul de prescripție a dreptului la acțiune fiind împlinit în raport cu perioada 07.05._08.
De asemenea, a arătat că este corectă soluția instanței de fond privind respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care actele normative invocate de reclamant se referă la anumite categorii profesionale, fiind exceptați polițiștii.
Astfel, art. 2 din OG. nr. 6/2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, prevede că „prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999". Art. l din OG nr. 10/2007 prevede că „în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, astfel cum au fost majorate potrivit OG nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007". OG nr. 11/2007 se referă la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997. OG nr. 16/2007 se referea la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004, respectiv personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românești din străinătate. OG nr. 27/2007 se referea la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit OUG nr. 160/2000. OG nr. 8/2007 se referea la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. OG nr. 20/2007 se referea la salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. OG nr. 23/2007 se referea la salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Intimata a mai arătat că, prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a stabilit că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. l din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În drept, intimata a invocat art. 308 din Codul de procedură civilă.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304¹ din codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiat, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurentul-reclamant, fiind nefondat, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca prescrise a pretențiilor salariale vizând perioada 07.05._08 este corectă, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă la data de 09.11.2011, devenind astfel aplicabile prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul general de 3 ani.
De altfel, Curtea constată că recurentul nu a criticat această soluție, ci doar a susținut că instanța de fond a făcut în mod greșit referire, în cuprinsul considerentelor, la dispozițiile art. 2500-2501, 2517 și 2523 din Codul civil, în loc de cele ale Decretului nr. 167/1958.
Referirile recurentului la dispozițiile art. 171 alin. 1 din Codul muncii nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul prescripției, întrucât acest text de lege prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, nederogându-se așadar prin legea specială de la dispozițiile de drept comun ale Decretului nr. 167/1958.
Pe de altă parte, este corectă și soluția de respingere ca nefondate a pretențiilor salariale vizând perioada 09.11._09, Curtea urmând a complini considerentele instanței de fond sub acest aspect în sensul următor:
Este adevărat că, potrivit art. 48 din OG nr. 38/2003, elementele salariului de bază al polițiștilor se actualizează ori de câte ori are loc o majorare sau o indexare a salariilor, însă Curtea subliniază că actele normative invocate de recurentul-reclamant în susținerea acțiunii sale, respectiv OG nr. 6/2007, OG nr. 10/2007, OG nr. 11/2007, OG nr. 16/2007, OG nr. 27/2007, Legea nr. 232/2007, OG nr. 8/2007, OG nr. 20/2007 și OG nr. 23/2007, nu se referă în mod general la creșteri salariale în sectorul bugetar, ci la anumite categorii profesionale bine determinate de legiuitor, nefiind aplicabile funcționarilor publici cu statut special-polițiștii, astfel cum în mod eronat susține recurentul-reclamant.
Astfel, OG nr. 6/2007, conform art. 2, se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, iar nu tututor categoriilor de funcționari publici. Or, polițiștii, funcționari publici cu statut special, nu sunt numiți în temeiul Legii nr. 188/1999, raportul lor de serviciu fiind guvernat de o lege specială, și anume Legea nr. 360/2002, iar salarizarea lor, până la data de 01.01.2010, fiind reglementată de OG nr. 38/2003.
OG nr. 10/2007, conform art. 1, s-a aplicat personalului contractual din sectorul bugetar și personalului care ocupă funcții de demnitate publică. OG nr. 11/2007 a reglementat creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ. OG nr. 16/2007 s-a aplicat personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004, respectiv personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate. OG nr. 27/2007 a reglementat creșterile salariale acordate controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi. OG nr. 8/2007 s-a aplicat personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. OG nr. 20/2007 s-a referit la salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. În sfârșit, OG nr. 23/2007 s-a aplicat personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Față de domeniul de aplicare al acestor acte normative, expres reglementat, este neîntemeiată susținerea recurentului, în sensul că indexările în cauză ar privi categoria generală a salariaților bugetari, dintre care ar fi fost excluși în mod nejustificat polițiștii.
Pe de altă parte, niciunul dintre actele normative indicate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a reglementat creșteri salariale pentru anul 2007 în favoarea polițiștilor. Pentru acești funcționari publici cu statut special s-au prevăzut creșteri salariale începând cu data de 01.01.2007 prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 pentru modificarea OG nr. 38/2003, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite. De asemenea, conform adresei nr._/13.08.2012 a Serciviului financiar din cadrul DGPMB, în perioada 07.05._09, salariile polițiștilor au fost indexate, conform OG nr. 8/2008, în două etape, începând cu 01.04.2008, respectiv 01.10.2008, indexare de care a beneficiat și recurentul.
Curtea subliniază că reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea exclusivă a legiuitorului, neputând fi aplicată prin analogie și la alte categorii profesionale din sistemul bugetar, dacă legea nu prevede acest lucru. De indexările acordate prin actele normative menționate mai sus anumitor categorii profesionale bugetare bine determinate nu pot beneficia și polițiștii, în considerarea faptului că s-ar produce o discriminare, întrucât principiul egalității nu presupune uniformitate, ci permite soluții legislative diferențiate pentru situații diferite, astfel cum se arată și în decizia Curții Constituționale a României nr. 721/2006.
Mai mult, prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a României a stabilit că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. l din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative, situație în care ar fi încălcate dispozițiile art. 1 alin. 1 din Constituția României, care consacră principiul separației puterilor, precum și ale art. 61 alin. 1 din legea fundamentală, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de aceste considerente, având în vedere că motivul de recurs invocat este nefondat și că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, a respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. G. împotriva sentinței civile nr. 3944/17.10.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2014
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. BEJENARCORINA PODARUDANIEL M. D.
GREFIER
M. B.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 31.03.2014.
Jud. fond: M. D., Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5295/2014.... → |
|---|
