Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3735/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3735/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 26747/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISRTRATIV FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3735
Ședința publică de la 15.05.2014
Instanța compusa din
Președinte: A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător: A. J.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant Ș. H. împotriva sentinței civile nr. 1674/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu funcționari publici”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 08.05.2014, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.08.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1674/29.03.2013 a Tribunalului București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Ș. H. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, având ca obiect contestație împotriva deciziei nr. 389/07.06.2012, prin care i s-a aplicat sancțiunea „mustrare scrisă”.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 389/07.06.2012 emisă de I. T. de Muncă București, reclamantul în calitate Șef Serviciu Evidența Muncii, Îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, a fost sancționat disciplinar cu „Mustrare scrisă” potrivit dispozițiilor art. 77 alin. 3 lit.a) din legea nr. 188/1999.
S-a reținut în sarcina reclamantului exercitarea unui management defectuos în gestionarea activității privind sortarea, repartizarea și prelucrarea cu celeritate a documentelor aflate în sacii de corespondență, distribuiți prin registratura ITM București, Serviciului Evidența Muncii, Îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, încă din luna iulie 2010, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și prin faptul că nu a adus la îndeplinire măsura dispusă la data de 11.05.2011 de către inspectorul șef al ITM București, de repartizare a acestor saci pe sectoare, la data de 12.05.2011.
Prelucrarea documentelor din cei 33 de saci cu documente nesortate și nearhivate din data de 13.06.2010, s-a realizat până în data de 18.05.2011.
Arată Tribunalul că pârâta a constatat prin Decizia emisă că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului nr. 01/SEM/30.09.2009 privind coordonarea activității serviciului pe care îl conduce din punct de vedere organizatoric și profesional și a încălcat prev. art. 27 din Regulamentul propriu de organizare și funcționare al inspectoratului teritoriale de muncă, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S nr. 1685/06.12.2010, conform cărora șefii de serviciu și de birou din inspectorat au atribuția de a organiza, îndruma, controla activitatea compartimentului pe care îl coordonează.
Tribunalul a reținut că decizia de sancționare a reclamantului este temeinică și legală, iar din examinarea fișei postului nr. 01/SEM/30.09.2009 și a Regulamentului de organizare și funcționare al inspectoratului teritoriale de muncă, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S nr. 1685/06.12.2010 a constatat, astfel cum s-a reținut și în decizia de sancționare, că în calitate de șef al serviciului pe care îl coordona, reclamantului îi revenea sarcina de organiza, îndruma și controla activitatea compartimentului, revenindu-i totodată și răspunderea pentru activitatea desfășurată.
Arată Tribunalul că așa cum a comunicat reclamantul prin nota 404/05.04.2012, activitatea de sortare a celor 33 de saci neinventariați era în curs de desfășurare, nemaifiind efectuată din data de 13.06.2010, astfel că a rezultat că cei 33 de saci cu corespondență fuseseră repartizați încă din cursul anului 2010 Serviciului Evidența Muncii, Îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă și lăsați în nelucrare.
Susținerile reclamantului privind conținutul acestor saci, în sensul că au fost identificate o . documente care aparțineau altor compartimente au fost înlăturate ca lipsite de relevanță, atât timp cât obligația serviciului căruia i –au fost repartizați sacii a constat tocmai în sortarea corespondenței și repartizarea acesteia în mod corespunzător pe compartimente.
În consecință, a constatat instanța de fond că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile ce-i reveneau, existând o întârziere semnificativă în sortarea celor 33 de saci cu documente, faptă ce constituie abaterea disciplinară prevăzută de art.77 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 188/1999, constând în întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor.
Cât privește criticile referitoare la efectuarea cercetării disciplinare și la aplicarea sancțiunii, care s-au produs în perioada în care raportul de serviciu era suspendat, împrejurare care contravine art. 96 alin. 3 Legea nr. 188/1999, Tribunalul le-a înlăturat, arătând că textul de lege face referire la modificarea raporturilor de serviciu, iar aplicarea sancțiunii nu reprezintă o astfel de modificare, cât disp. art. 87 alin. 2 Legea nr. 188/1999, reglementează situațiile care reprezintă o modificare a raporturilor de serviciu, iar acestea sunt: delegare, detașare, transfer, mutare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.
A constatat Tribunalul că nu există impediment legal care sa se opună ca cercetarea disciplinară și aplicarea sancțiunii pentru fapte care s-au petrecut anterior suspendării raportului de serviciu să se efectueze în timp ce raportul de serviciu este suspendat.
Au fost înlăturate și susținerile cu privire la încălcarea dreptului la apărare, arătând că neridicarea citației de la poștă nu îi este imputabilă intimatei.
Argumentul reclamantului privind tardivitatea aplicării sancțiunii disciplinare a fost înlăturat cu trimitere la art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia sancțiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii acesteia.
Eventuala nerespectare a termenului în care trebuia sesizată comisia este un aspect care nu are relevanță pentru calcularea termenului de 1 an prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, care statuează foarte clar că termenul se calculează de la data sesizării comisiei. Fiind sesizată la data de 14.06.2011, Comisia a aplicat sancțiunea în termenul prevăzut de lege de 1 an, respectiv la data de 07.06.2012.
Împrejurarea că pârâta a stabilit că decizia de sancționare va produce efecte la data încetării suspendării raportului de serviciu, nu constituie un motiv de nelegalitate al acesteia, nefiind de natură a produce nicio vătămare reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr. 1674/29.03.2013 a tribunalului București a formulat recurs reclamantul Ș. H., solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Arată recurentul în motivare că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.
Astfel, fapta imputată și sesizată nu există, sacii cu documente fiind sortați în perioada 11.05.2011 – 18.05.2011. Arată cu a refuzat aducerea la îndeplinire a vreunei măsuri dispuse de șeful ierarhic, măsura dispusă la 11.05.2011 fiind dusă la îndeplinire.
Recurentul mai precizează că Decizia sancționatoare nu evidențiază forma în care s-a exprimat "dispoziția" inspectorului șef. Corespondența se afla în acei saci datorită unor deficiențe funcționale în organizarea activități inspectoratului, nu datorită neglijenței ori întârzierii în efectuarea lucrărilor înregistrată de serviciul pe care-l coordona.
În ce privește neexecutarea unei dispoziții primite, arată că aceasta nu a fost formulată expres niciodată anterior datei de 11.05.2011 când a fost executată.
Mai arată recurentul că nu este prevăzută îndatorirea fostului Serviciu de evidență, Îndrumare Angajatori și Angajți de a tria, sorta, repartiza corespondență neînregistrată, destinată altor compartimente, în niciunul dintre documentele menționate în cuprinsul deciziei.
Instanța de fond, greșit a reținut si interpretat ca aceasta corespondenta nesortata i-a fost repartizata oficial, prin corespondenta instituției, în condițiile în care tocmai acest lucru s-a încercat a fi lămuri, și anume ca această activitate trebuia executata de către compartimentul specializat, registratura inspectoratului, si apoi cu număr de intrare, repartizata pe compartimente in cadrul instituției, dupa ce ar fi fost vizata si repartizata cu mențiuni scrise, de conducătorul instituției, către șefii de compartimente.
Arată recurentul că instanța de fond a reținut si interpretat greșit că în fisa sa de post ar fi existat prevederi cu privire la sortarea corespondentei instituției.
În calitate de conducător de compartiment, avea atribuții privind corespondenta vizata si repartizata spre rezolvare compartimentului pe care il conducea, de șeful instituției, dupa ce ar fi fost in prealabil inregistrata cu număr de intrare si repartizata, purtând indicații de rezolvare si de răspuns, către un eventual petent. Aceasta corespondenta, ce se afla in saci, nesortata si neidentificata, nu era destinata numai compartimentului său ci si altor compartimente ale instituției.
Ori, instanta de fond a fost indusa in eroare de lipsa acestui aspect, detaliu important si anume ca, intreaga corespondenta dupa ce este inregistrata, la registratura instituției, se vizează si se repartizează de conducătorul instituției, spre soluționare, purtând si recomandări de rezolvare legala sau termene de urgenta.
Cu privire la aplicabilitatea deciziei de sancționare după încetarea perioadei de suspendare, arată că acest lucru l-a împiedicat să participe la un concurs de promovare pe o funcție publica de conducere si s-a aflat în imposibilitate de a obține o recomandare favorabila de la locul de munca, aspecte obligatorii prevăzute in Legea nr. 188/1999, republicata, privind Statutul funcționarilor publici.
Sancținea disciplinară se aplică prin actul sancționator, Legea 188/1999 rep și HG 1344/2007 neprevăzând derogări ale regimului sancționator. Actul sancționator produce efecte de la comunicarea lui, motiv important de nelegalitate.
Arată recurentul că prin efectul art. 117 din Legea 188/1999, republicata, dispozițiile legii speciale se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Ori, conform art. 252(3) din Codul muncii, decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Prin decizia nr. 389/07.06.2012, se dispune că aceasta va produce efecte la o dată ulterioară comunicării ei, prevedere care nu are temei juridic, contravenind deopotrivă art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicata, coroborat cu art. 252(3) Codul muncii.
Arată recurentul că în mod nelegal instanța a constatat că a fost respectat termenul de prescripție, prev. de art. 77(5) din Legea 188/1999, republicata, iar Decizia a fost emisă cu și cu încălcarea termenelor imperative ale procedurii administrative prevăzute de art. 27 din HG nr. 1344/2007 și cu nerespectarea procedurii și a termenelor imperative prevăzute de art. 27 din HG nr. 1344/2007. Arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că procedura disciplinară s-a desfășurat nelegal pe perioada de suspendare a raporturilor de serviciu și că trebuie avut în vedere că la evaluarea finala de an, 2011, a primit calificativul bine si nu a primit nicio observație sau recomandare pentru viitor.
Intimatul I. T. DE munca BUCUREȘTI, a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare și a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.
Arată intimatul, în apărare, că referitor la afirmația potrivit căreia in fisa postului, art. 27 din regulamentul propriu ITM București "nu se prevede îndatorirea fostului Serviciu Evidenta, îndrumare Angajatori și Angajați, de a sorta, tria, repartiza corespondenta neinregistrata, destinata altor compartimente din inspectorat" aceasta este nefondată.
Astfel, în adresa nr. 2032/i/05.05.2011 recurentul menționa cu privire la conținutul sacilor cu posta ca este in principal format din: state de calcul a salariilor, adrese si dischete cu registrul de evidenta electronic- Revisal; declarații de comision cu discheta.
Astfel, la data de 05.05.2011, când a fost înregistrata informarea, dl H. S.. cunoștea conținutul sacilor si care nu erau in mod evident "documente neînregistrate si neevidențiate prin registratura".
Mai arată intimata că există diferența intre documentele primite/înregistrate de registratura inspectoratului si documentele depuse de către angajatori in temeiul Legii nr. 130/1999, privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate in munca.
Pe corespondenta, transmisa de către angajatori, directionata către - Serviciul Îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii, exista aplicata stampila serviciului de registratura al ITM București pe plic, urmând ca dupa preluarea/incarcarea electronica a declarațiilor in sistemul electronic al inspectoratului, inspectorul de munca din cadrul Serviciului îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii, sa aplice stampila "preluat declarații"
Serviciul sus menționat, aflat in subordinea dlui H. S., potrivit pct. 12, 13 si 20 din Regulamentul propriu de organizare si funcționare al inspectoratului teritorial de munca aprobat prin Ordinul MMFPS nr. 1685/06.12.2010, avea atribuții de a "asigura arhivarea tuturor documentelor depuse si inregistrate in acest compartiment; tine evidenta persoanelor fizice si juridice care datorează comisionul prevăzut de lege pentru păstrarea si completarea carnetelor de munca, verificarea si certificarea legalității acestora; primește de la agenții economici declarațiile fiscale..."
Mai precizează intimatul că în adresa nr. 2032/i/05.05.2011, recurentul a recunoscut ca intra in atribuțiile Serviciului activitatea de sortare, prelucrare, arhivare a documentelor transmise prin posta de către angajatori in temeiul legii nr. 130/1999.
Intimata precizează că dispozițiile HG nr. 1344/2007, nu conțin prevederi referitoare la o eventuala amânare a procedurii de lucru a comisiei de disciplina in cazul suspendării raportului de serviciu al funcționarului public. Potrivit art. 77 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, in cazul în care fapta funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până ia data la care instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Aliniatul 7 al aceluiași articol prevede "pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, conducătorul autorității sau instituției publice are obligația de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influența cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcționarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorității ori instituției publice".
Astfel, faptul ca pe durata cercetării disciplinare funcționarul public ce a avut raportul de serviciu suspendat nu este de natura a afecta cercetarea disciplinara.
Referitor la faptul că prin aplicarea sancțiunii disciplinare a fost modificat raportul de serviciu, arată intimata că Legea nr. 188/1999 prevede la art. 87-93, in mod expres, situațiile de modificare a raportului de serviciu, iar printre acestea nu se regăsește aplicarea unei sancțiuni in conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. 3 lit.a)- respectiv mustrarea scrisa.
De asemenea, sancțiunea disciplinara a produs efecte la data încetării suspendării raportului de serviciu, astfel cum se menționează si in decizia de sancționare contestata.
Prin aceasta mențiune funcționarul public nu a suferit nici un prejudiciu. Susținerile recurentului privind acest aspect sunt făcute, in abstract, pe toata durata in care funcționarul public putea fi afectat de sancțiunea disciplinara aplicata nu s-a produs nici o vătămare, reclamantul continuând sa fie salariatul ITM București.
Arată intimata că reclamantul nu a făcut sub nici un aspect dovada ca ar fi suferit un prejudiciu.
Cu privire la "prescrirea faptei săvârșite" arată intimata că în HG nr. 1344/2007 se precizează la art, 28 alin. 2 ca sesizarea se depune în termen de maximum 1 an și 6 luni de la data săvârșirii faptei sesizate ca abatere disciplinară și trebuie însoțită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susțin.
In conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, privind statului funcționarilor publici, republicata, modificata si completata, sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii7 disciplinare.
Din documentele depuse la dosarul cauzrei rezulta fara nici un dubiu sa sancțiunea disciplinara a fost aplicata cu respectarea atat a termenului de 1 an de la data sesizării comisiei de disciplina, cat si cu respectarea termenului de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Pe fondul cauzei, intimata arată că în calitate de Sef Serviciu îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii, recurentul avea următoarele obligații prevăzute in fisa postului nr. 01/SEM/30.09.2009:„coordonează activitatea serviciului din punct de vedere organizatoric si profesional, răspunde de realizarea la termenele stabilite si de calitatea lucrărilor repartizate serviciului pe care îl coordonează răspunde în fata șefilor ierarhic superiori pentru activitatea desfășurata de serviciu pe care îl conduce,pct.22 „urmărește realizarea în termen a lucrărilor ce revin personalului din subordine; pct.23 „răspunde, conform reglementările în vigoare, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor ce revin angajaților din cadrul serviciului ce îl coordonează.
De asemenea, Regulamentul propriu de organizare si funcționare al inspectoratului teritorial de munca, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1685/06.12.2010 pct. 27 prevede că „Șefii de serviciu si de birou din Inspectorat au următoarele atribuții: 1) sa organizeze, sa indrume, sa controleze si sa răspundă de activitatea compartimentului pe care il coordonează ;[...]".
Conform notei interne nr. 1469/i/29.03.2011 șefii de serviciu/birou aveau obligația informării inspectorului sef cu privire la activitatea serviciului/biroului din subordine pana la data de 05 a lunii următoare pentru care se face raportarea.
Menționează intimata că la data de 05.05.2011 recurentul a informat conducerea inspectoratului cu privire la activitățile executate de serviciul din subordine in cursul lunii aprilie 2011, iar la pag. 3 lit. I –arată că "in momentul de fata aceasta activitate este in curs de derulare, prin transferul personalului care lucra la validarea declarațiilor de comision la executarea acestei activități. Conținutul sacilor cu posta este in principal format din: state de calcul a salariilor, adrese si dischete cu registrul de evidenta electronic- Revisal; declarații de comision cu discheta. Data de intrare de la care aceasta activitate nu s-a mai făcut este 13.06.2010. Mai sunt de prelucrat 33 de saci".
Cu privire la susținerile că "documentele primite de către Serviciul îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii erau documente neinregistrate si neevidentiate prin registratura inpectoratului", arată că acestea sunt nereale.
Analizând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304/1 și ale art. 304 pct. 9 Cp, Curtea o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:
1/ Referitor la nulitatea recursului, invocată prin întâmpinare, Curtea va înlătura susținerile intimatei în acest sens, având în vedere că deși nu a adus critici punctuale hotărârii instanței de fond, dispozițiile art. 304/1 C. prevăd posibilitatea analizării cauzei sub toate aspectele.
Ori, prin raportare și la prevederile art. 306 alin 3 C., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului pentru nemotivare, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul dintre motivele prevăzute la art. 304.
Se constată prin cererea de recurs că, deși de o manieră necorespunzătoare, recurentul a intenționat să invoce greșita interpretare și aplicare a normelor de drept materia, de către instanța de fond, sub toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, ceea ce face posibilă încadrarea recursului în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 C..
2/ Cu privire la greșita interpretare a normelor de drept de către instanța de fond, cu ocazia soluționării cauzei, ca motiv de recurs invocat de recurent:
Curtea va reține că actul contestat de acesta constă în Decizia nr. 389/07.06.2012 emisă de intimat, prin care recurentul a fost sancționat cu mustrare scrisă, pentru:
1/ încălcarea atribuțiilor din fișa postului, respectiv
- pct. 1 „coordonează activitatea serviciului din punct de vedere organizatoric si profesional,^ răspunde de realizarea la termenele stabilite si de calitatea lucrărilor repartizate serviciului pe care îl coordonează;"
-pct. 3 „răspunde în fata șefilor ierarhic superiori pentru activitatea desfășurata de serviciu pe care îl conduce;"
-pct.22 „urmărește realizarea în termen a lucrărilor ce revin personalului din subordine;"
-pct.23 „răspunde, conform reglementările în vigoare, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor ce revin angajaților din cadrul serviciului ce îl coordonează;"
2/ încălcarea prevederilor arzt. 27 din Regulamentul propriu de organizare si funcționare al inspectoratului teritorial de munca, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1685/06.12.2010: „Șefii de serviciu si de birou din Inspectorat au următoarele atribuții: 1) sa organizeze, sa indrume, sa controleze si sa răspundă de activitatea compartimentului pe care il coordonează;"[."..]" .
În acest sens, s-a reținut prin Decizia contestată că la data de 03.05.2011, conducerea inspectoratului a identificat un număr de 33 de saci ce conțineau documente nesortate, înaintate prin Registratura I.T.M. București, reținându-se în consecință exercitarea de către recurentul- reclamant Ș. H., sef Serviciu Evidenta Muncii a unui management defectuos în gestionarea activității privind sortarea, repatizarea și prelucrarea cu celeritate a documentelor aflate în sacii de corespondența, distribuiți prin registratura I.T.M. București Serviciului îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii, încă din luna iulie 2010, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu stabilite prin fisa postului, precum și faptul că nu a adus la îndeplinire măsura dispusă la data de 11.05.2011, de inspectorul șef al I.T.M. București, de repartizare a acestor saci cu documente pe sectoare, la data de 12.05.2011." .
Recurentul a criticat sentința instanței de fond, în primul rând pentru aceea că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea faptei și nerespectarea prevederilor din fișa postului.
Din analiza fișei postului depusă la dosarul de fond, pct. 1, 3 22 și 23, coroborată cu prevederile art. 27 din Regulamentul de ordine interioară, că recurentul avea atribuții de coordonare a Serviciului Îndrumare Angajatori și Angajați în Domeniul Relațiilor de Muncă, Evidența Muncii, iar această coordonare presupunea implicit supravegherea modului în care persoanele aflate în subordinea sa își îndeplineau atribuțiile de serviciu, astfel cum au fost acestea detaliate în art. 27 din Regulament, inclusiv să urmărească realizarea lucrărilor repartizate serviciului pe care-l conduce la termenele stabilite.
Recurentul a învederat, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs faptul că nu a avut cunoștință de faptul că printre atribuțiile Serviciului pe care-l conducea se afla și inventarierea sacilor de documente sosiți prin poștă și depozitați la sediul intimatei.
Aceste aspecte au fost însă contrazise de adresa emanând chiar de la recurentul- reclamant, la data de 05.05.2011, prin care arată cu ocazia enumerării activităților executate de Serviciul pe care-l conduce, în cursul lunii aprilie 2011, că o astfel de activitate constă în inventarierea sacilor nelucrați, arătând recurentul, în scris, la data de 05.05.2011, că „în momentul de față această activitate este în curs de derulare, prin transferul personalului care lucra la validarea declarațiilor de comision la executarea acestei activități. Conținutul sacilor cu poșta este în principal format din state de calcul a salariilor, adrese și dischete cu Revisal, declarații de comision on-line și declarații de comision cu discheta. Data de intrare de la care această activitate nu s-a mai făcut este 13.06.2010. Mai sunt de prelucrat 33 de saci.”
Așadar, recurentul era în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că intra în atribuțiile departamentului pe care-l coordona inclusiv activitatea de sortare, repartizare și prelucrare cu celeritate a actelor aflate în sacii cu corespondență, precum și cu privire la faptul că aceasta activitate nu a mai fost realizată corespunzător pe o perioadă de aproximativ 1 an – 13.06._11.
În consecință, Curtea urmează a înlătura toate susținerile recurentului cu privire la faptul că activitatea imputată nu făcea parte din sarcinile de serviciu, probele de la dosar dovedind contrariul, iar instanța de fond apreciind în mod temeinic aceste probe.
Așadar, fapta imputată și sesizată comisiei de disciplină exista și, mai mult, a fost recunoscută implicit de recrentul- reclamant prin raportul întocmit la 05.05.2011, prin care enumeră tipul de activități desfășurate de compartimentul pe care-l coordona la acel moment.
Ori, prin raportare și la textele enumerate anterior, extrase din fișa postului și Regulament, cu privire la aceea că recurentul răspunde inclusiv pentru desfășurarea defectuoasă a activității departamentului, ceea ce reprezintă de fapt noțiunea de management, Curtea va constata că fapta a fost în mod corespunzător descrisă și sancționată în consecință prin decizia contestată.
În ceea ce privește criticile referitoare la nerespectarea termenului prevăzut de art. 77(5) din Legea nr. 188/1999, rep. Curtea urmează a constata, astfel cum în mod corect a reținut și instanța fondului, că textul de lege menționat prevede că „sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare”.
Ori, comisia de disciplină a fost sesizată la data de 14.06.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 07.06.2011, deci cu respectarea termenului de 1 an.
În privința nerespectării procedurii și a termenelor imperative prevăzute de art. 27 din HGR 1344/2007, care prevede că „sesizarea se înregistrează de secretarul comisiei de disciplină și se înaintează președintelui comisiei de disciplină în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data înregistrării”, Curtea va constata că acest motiv de nelegalitate a deciziei a fost corect înlăturat de instanța de fond, termenul de 3 zile fiind doar un termen de recomandare, care nu este de natură a atrage sancțiunea nulității actelor ulterioare.
Referitor la criticile cu privire la desfășurarea procedurii disciplinare în perioada suspendării raporturilor de serviciu, Curtea va reține că în mod corect Tribunalul a stabilit că art. 96 alin. 3 Legea nr. 188/199 face referire la modificarea raporturilor de serviciu, iar aplicarea sancțiunii nu reprezintă o astfel de modificare, reținând corespunzător că singurele cazuri de modificare a raporturilor de serviciu sunt cele prevăzute de art. 87 alin 2 din legea nr. 188/1999 rep.
Corect s-a reținut așadar că nu există impediment legal care sa se opună ca cercetarea disciplinară și aplicarea sancțiunii pentru fapte care s-au petrecut anterior suspendării raportului de serviciu să se efectueze în timp ce raportul de serviciu este suspendat.
În ceea ce privește criticile privind faptul că data de aplicare a sancțiunii a fost prorogată de intimată până la momentul încetării suspendării, Curtea urmează a le înlătura ca nefondate.
În primul rând, se constată din dispozitivul deciziei atacate că intimatul a stabilit în sarcina recurentului, pe lângă aplicarea sancțiunii cu „mustrare scrisă” și obligarea acestuia la respectarea fișei postului și a Regulamentului.
Ori, dat fiind faptul că această obligație nu putea fi dusă la îndeplinire decât de la momentul încetării suspendării, în mod firesc măsura a fost prorogată până la acel moment.
În ceea ce privește sancțiunea „mustrării scrise”, prevăzută de art. 77 alin 3 lit. a, Curtea va constata că în mod corect intimatul a avut în vedere faptul că, atâta timp cât sancțiunea vizează exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar acestea au fost suspendate, în mod corespunzător și aplicarea sancțiunii în legătură cu atribuțiile de serviciu trebuie suspendate.
Mai mult, se au în vedere și dispozițiile art. 81 alin 2 din Legea nr. 188/1999 rep. conform cărora această sancțiune trebuie înscrisă în cazierul administrativ, ori în perioada de suspendare a raporturilor de serviciu o astfel de mențiune nu poate fi înscrisă.
Constatând așadar că toate criticile aduse de recurentul- reclamant soluției dată de instanța de fond sunt neîntemeiate, Curtea în aplicarea art. 312 C., va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea Tribunalului ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Ș. H. împotriva sentinței civile nr. 1674/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. P. R. I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red.tehn. A.P./ 2 ex – 31.07.2014
Jud. fond: O. D. P. Trib. București – Sec. a IX a
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 465/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 4000/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
