Pretentii. Decizia nr. 1968/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1968/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 659/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1968
Ședința publică de la 13.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - A. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr.1560/F/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița și intmata chemată în garanție Aministrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură la data de 17.06.2013, Tribunalul Ialomița a înaintat cererea de recurs din partea recurentei reclamante, iar la data de 19.09.2014, recurenta reclamantă a depus dovada achitării taxei de timbru de 19,50 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei, recurenta reclamantă solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1560/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta . București, în contradictoriu cu pârâta Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița prin D. Ialomița.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu .
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 18.02.2013 sub nr. unic_, reclamanta . București a chemat în judecată pârâta Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița prin D. Ialomița, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2261 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismului marca M., nr. de identificare – WMA37SZZXCM586910 împreună cu dobânda legală până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a achiziționat la data de 12.12.2011 autoturismul susmenționat, de la MHS Truck & Bus SRL București, iar pentru a-l înmatricula i s-a solicitat să plătească suma de 2261 lei.
Procedându-se astfel, susține reclamanta, s-a încălcat Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre în materie fiscală cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii și protecționiste.
Cererea a fost legal timbrată, conform înscrisurilor anulate la dosar.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.117 alin.1, pct.d și art.135 cod procedură fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, să se dispună menținerea operațiunii de încasare a taxei de poluare, ca fiind temeinică și legală, precum și în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Totodată, a chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu București motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a achiziționat autoturismul marca M., nr. de identificare WMA37SZZXCM586910 potrivit facturii fiscale nr._/12.12.2011, emisă de MHS Truck & Bus SRL București.
Pentru ca acest autoturism să fie înmatriculat în România, reclamantului i s-a perceput o taxă de poluare în sumă de 2261 lei, achitată prin ORDINUL DE PLATĂ NR.155/13.03.2012, sumă ce s-a făcut venit la bugetul statului.
Atât din actele dosarului, cât și din precizările reclamantei, rezultă că autoturismul în discuție era unul nou, ce nu mai fusese niciodată înmatriculat, nici in România si nici în vreo alta tară membră a Uniunii Europene.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art .214/1, 214/2 și 214/3 din Legea nr.571/2003.
Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal au fost abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Ulterior, potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamantă fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Aceleași reglementări apar și în Legea nr.9/2012 în legătură de data achitării taxei pentru emisiile poluante.
Astfel, se observă ca pentru autoturismele noi ce nu au mai fost niciodată înmatriculate, nu exista o diferența de tratament, astfel încât să ducă la diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, și astfel cumpărătorii să fie orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
In aceste condiții, norma care reglementează taxa specială de primă înmatriculare pentru orice autoturism nou, indiferent ca era produs în România sau într - o alta țară membră a Uniunii Europene este în acord cu prevederile art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care stipulează ca niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Pentru aceste considerente a respins cererea formulată de reclamanta . București în contradictoriu cu pârâta D. Ialomița pentru Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița .
Întrucât în cauza de față cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată, aceeași va fi soluția și cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Văzând și dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recursul reclamanta ., in temeiul art. 304 pct. 7,8,9 din Codul de Procedura Civila solicitând instanței ca, prin hotărâre pe care o va emite, sa dispună:Restituirea sumei de 2261,00 lei reprezentând taxa de poluare achitata pentru autoturismul marca M., tip TGS35400 8X4 BB/37S/MKI SR 5.5, Categoria N3, norme poluare R5, . WMA37SZZCM586910, an de fabricație 2012, suma ce a fost impusa de organele fiscale prin decizia de calcul a taxei nr._/12.03.2012, achitarea dobânzii legale începând cu data de 13.03.2012 si pana la data restituirii sumei de 2261,00 lei și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
In fapt, în data de 12.12.2011 a achiziționat din ROMÂNIA un autoturism marca M., tip TGS35400 8X4 BB/37S/MKI SR 5.5", Categoria N3, norme poluare R5, . WMA37SZZCM586910, Nr. omologare B3MACP1611U41, Nr. identificare WMA37SZZCM586910, an de fabricație 2012, având norma de poluare R5, capacitate cilindrică_ cm3.
Prin decizia_/12.03.2012 a Administrației Financiare Pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița, s-a stabilit pentru vehiculul de mai sus. taxa de poluare calculată conform OUG 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, in sumă de 2261,00 lei.
Prin ordinul de plata nr. 155 din data de 13.03.2012 a fost achitata suma reprezentând taxa de poluare.
La data de 18.09.2012 a inaintat prin posta o adresa prin care a solicitat Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Județul Ialomița restituirea sumei de 2261,00 RON și plata dobânzii legale aferente, întrucât taxa percepută este ilegală în raport de dispozițiile art. 110 par. 1 din Tratatul CE și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană, insa prin "adresa" nr._/18.09.2012 pârâta a respins solicitarea.
Prin sentința nr. 1560/F/2013, Tribunalul Ialomița a respins cererea de chemare in judecata formulata in principal pe motivul ca subscrisa nu ar fi făcut dovada înmatriculării anterioare a autovehiculul in spațiul comunitar.
F. de aceasta motivare, menționează in principal ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca nu a făcut dovada înmatriculării anterioare a autovehiculul desi a depus factura de achiziție, contractul de vânzare cumpărare si copie de pe talonul mașinii, de unde rezulta data primei înmatriculări.
In plus, a învederat deja instanței de fond ca a achiziționat mai multe mașini de la reprezentanta, insa aceste mașini sunt recondiționate, adică ele au fost noi, au fost vândute inițial unor persoane, care le-au restituit din diverse motive (nu au mai avut bani sa le achite, au dat mașinile si si-au cumpărat altele noi etc), iar ulterior le-a cumpărat tot de la reprezentanta.
Astfel, instanța de fond s-a aflat . deoarece a considerat ca daca sunt cumpărate de la reprezentanta sunt noi.
Un motiv in plus, pentru faptul ca instanța de fond in mod greșit a respins cererea este ca a achitat taxa de poluare conformându-se dispozițiilor citate din Lg. 571/2003, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilita de către Ministerul Finanțelor si care este afișată electronic .. Insasi, operațiunea tehnica de înmatriculare a autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibila F. PLATA TAXEI.
Așadar, insasi obligația de plata a taxei de natura legală si condiționarea înmatriculării de dovada plații acesteia, echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata.
A considera ca nu poate contesta incalcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea in acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, in lipsa contestării titlului de creanța cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art. 21 din Constituția României care statuează ca: "orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, in timp ce nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. "
Așadar, actul vătămător pe care l-a suferit este insasi plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligata prin dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ si ale Codului de Procedura Fiscala, sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depuse la Administrația Finanțelor Publice.
In plus, menționează ca se impune sa se restituie taxe de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, impusă si încasata în mod nelegal, justificat de faptul că această taxă este contrară dreptului comunitar fiind încălcate prevederile art. 110 din Tratatul Comunității Europene (TCE).
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) și N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autovehiculul nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.l). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a). Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehicule pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
O.U.G. 208/2008 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele NI cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor NI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . OUG 50/2008.
In urma modificărilor aduse OUG 50/2008, prin OUG 7/2009, persoanele fizice sau juridice care au achiziționat autovehicule anterior datei de 15.12.2008, pentru calculul taxei de poluare se aplica nivelul taxei prevăzut de OUG 50/2008 (art. II din OUG 7/2009) până la modificarea acesteia de OUG 208/2008
Prin OUG 118/2010 s-au modificat substanțial OUG 50/2008, in sensul modificării anexelor 1 si 2 si a altor articole din textul de lege menționat.
În ceea ce privește aplicarea cu prioritate a dispozițiilor comunitare:
Constituția României: De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor recitate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept -nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
III. In ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 110 (fost art. 90) din TCE
Art. 110 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne (inclusiv taxa de poluare) care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Pentru a se interpreta corect actul normativ care reglementează „taxa de poluare" în raport de dispozițiile comunitare urmează să uzați de interpretarea teleologică (după scop) a normei juridice. In expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x "536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect potrivit principiului „poluatorul plătește" să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
In materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie de import, CJE, a considerat ca articolul 110 din TCE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produselor din import (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R., p. I - 4981; Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nadasdi si N., C-290/05 și C-333/05). Rezultă dintr-o jurisprudență constantă ca articolul 90 din TCE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit după metode diferite, care conduc fie chiar si în cazuri limitate la un impozit mai mare aplicat produsului din import, ori în cazul unui autovehicul cu aceleași caracteristici înmatriculat deja în România nu se plătesc nici un fel de taxe de poluare la o revânzare a acestuia deși poluează în egală măsură
În lumina celor prezentate mai sus apreciază că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand (a se vedea inclusiv expunerea de motive a actului normativ) deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea de autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea furnizorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato — în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
In plus este de remarcat si un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior: doar că aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autovehiculele primei categorii de persoane cele înmatriculate.
Acest tip de discriminare trebuie analizat si prin perspectiva art. 16 din Constituția României si a art. 26 din Pactul Internațional din 16 dec.1966 privitor la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 și a art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de momentul „primei înmatriculării", deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehicule aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește". Mai mult legiuitorul prin modificarea OUG 50/2008 operată prin prevederile O.U.G. 208/2008 respectiv O.U.G. 218/2008, transformă taxa așa zisa „de poluare" într-o taxa menită să ajute industria constructoare de mașini, dându-i un pronunțat caracter fiscal protecționist la adresa unor societăți și nu a mediului așa cum ar lăsa denumirea taxei să se înțeleagă.
Astfel prin aplicarea taxei in forma actuala principiul „poluatorul plătește" este transformat in principiul „unii poluatori plătesc", realizându-se astfel o discriminare evidenta, sancționabila atat de dreptul comunitar cat si de OG 137/2000
Relevanta pentru prezenta cerere este hotărârea pronunțata in cauza nr. C-402/09 {loan T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului) a Curții Europene de Justiție, prin care s-a stabilit in mod indubitabil ca prevederile OUG 50/2008 sunt discriminatorii in raport de art. 110 din TFU (fost art. 90), Curtea concluzionând:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională"
Același concluzii sunt pronunțate de Curtea Europeana de Justiție si in cauza nr. C-263/10 - I. A. N. împotriva D. Gorj, Administrația Finanțelor Publice Tîrgu-CărbuneȘti, Administrația F. Pentru Mediu.
Referitor la obligația statului roman de a rambursa taxele prelevate cu încălcarea dreptului european
Conform unei jurisprudente stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. 1-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. 1-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-l92/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. 1-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. 1-7141, par. 18].
Conform jurisprudenței instanței de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei și cinci ani de la data pronunțării hotărârii Curții prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare [afacerea C-231/96, Edis, Culegere 1998, p. 1-1451, par. 35; afacerile reunite C-216/99 și C-222/99, Pnsco și CASER, în Culegere 2002, p. 1-6761, par. 70; afacerea C-88/99, Roquette Freres, Culegere 2000, p. 1-_; afacerea C-342/96, Dilexport, Culegere 1999, p. I-579, par. 70].
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 — 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În același sens se pronunță și doctrina de drept fiscal european [Servaas van Thiel, în lucrarea Pasquale Pistone (editor), Legal Remedies in European Tax Law, Ed. IBFD, Amsterdam, 2009, p. 309].
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale". O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivi tatii, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
Urmează a se reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost impusă si achitată în mod nelegal, în baza legislației interne în vigoare care se găsește într-o flagrantă contradicție cu dreptul comunitar.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Akos Nâdasdi și I. Németh parag. 61-70).
b) În drept, dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 din Codul de Procedura Civila, precum si pe dispozițiile Lg.9/2012 si ale OG 50/2008, art. 110 din TCE, precum si pe dispozițiile Constituției României.
Având în vedere cele de mai sus, apreciază că taxa de poluare impusă prin prevederile OUG 50/2008 cu toate modificările ulterioare, este contrară dispozițiilor comunitare prevăzute de art. 110 din TFUE, astfel făcând aplicarea prevederilor art. 148 din Constituția României, urmează a se da curs cu prioritate dispozițiilor comunitare, invocate admițând acțiunea intentata de subscrisa asa cum a fost ea formulata, cu consecința restituirii sumelor de bani achitate de societatea recurentă la care se adaugă dobânda legala calculata de la data achitării taxei si pana la restituirea efectiva.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor recurentei-reclamante, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă nu pot fi reținute nefiind incidente disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. având în vedere că în mod judicios prima instanță a constatat din probele administrate împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada înmatriculării anterioare a vehiculului în cauză într-un stat membru al UE astfel încât să poată fi invocate cu succes disp. art. 110 din TFUE coroborate cu jurisprudența pronunțată de CJUE în această materie.
Din această perspectivă, instanța constată că revenea recurentei-reclamante obligația de a dovedi că există o situație de discriminare între situația acesteia și situația acelora care și-au înmatriculat anterior autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al UE, altul decât România, astfel încât să devină aplicabile dispozițiile și jurisprudența comunitară invocate în motivele recurs.
În plus, Curtea constată că recurenta-reclamantă a invocat o situație de discriminare fără a indica în concret elementele de fapt ale acestei discriminări, nefiind dovedită înmatricularea unor autovehicule aflate în aceeași situație ca și acela aparținând recurentei-reclamante, apreciat ca fiind nou din perspectiva aplicării art. 110 din TFUE și cauzelor T. și N. împotriva României, cauze în care CJUE a statuat faptul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 la respingerea prezentului recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr.1560/F/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Ialomița din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița și intmata chemată în garanție Aministrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex
Jud. fond:I. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 316/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 465/2014.... → |
|---|
