Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7807/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7807/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 24396/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.7807
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) împotriva sentinței civile nr. 103/09.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. D. I., cererea de chemare în judecată având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-reclamantă, prin consilier juridic G. S. în baza delegației aflate la fila 37 dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în cerere.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 103/09.01.2014 Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ a solicitat obligarea pârâtului V. A. la plata sumei de 4630 lei reprezentând plată necuvenită a majorării salariale ( 75% din salariul de bază), în conformitate cu deciziile Curții de Conturi nr. 8/2010 și nr. 10/2012, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că "nerespectarea prevederilor privind emiterea ordinului sau dis poziției de imputare, impuse de art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999, nu se poate justifica prin faptul că pârâtul nu mai este funcționar public în cadrul autorității publice reclamante, întrucât legea nu exclude o astfel de posibilitate în cazul încetării raportului de serviciu. Sub acest aspect precizează că a luat la cunoștință de producerea prejudiciului ulterior încetării raportului de serviciu al intimatului, astfel încât nu putea emite un act administrativ pentru o persoană care nu mai avea raporturi juridice cu instituția.
Analizând actele dosarului în raport cu criticile formulate Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Recurenta-reclamantă a luat cunoștință de existența prejudiciului ulterior datei la care au încetat raporturile de serviciu cu intimatul-pârât, motiv pentru care susține că nu mai poate emite o decizie de imputare, singura cale fiind cererea de chemare în judecată.
Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 84 din Legea nr. 188/1999, care stabilește cazurile în care este angajată răspunderea civilă a funcționarului public.
Fiind în discuție răspunderea civilă a unei persoane, în condițiile în care aceasta nu mai are calitatea de funcționar public, recurenta-reclamantă poate recurge la concursul instanței de judecată pentru satisfacerea creanței pretinse, însă printr-o acțiune civilă de drept comun, iar nu printr-o cerere adresată instanței de contencios administrativ, care nu poate decât să cenzureze legalitatea ordinului sau dispoziției de imputare, conform art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.), cu sediul în București, ..17, sector 2, împotriva sentinței civile nr.103/09.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. D. I., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.RI/4ex.
Tribunalul București – Secția C. – red.SV
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9249/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6752/2014.... → |
|---|
