Pretentii. Decizia nr. 4913/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4913/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 689/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4913
Ședința publică de la 12 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. D. G.
JUDECĂTOR: R. I.
JUDECĂTOR: V. D. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1689/F/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant, prin avocat S. V., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul pârât a depus la dosarul cauzei la data de 30.12.2013, prin serviciul registratură, prin poștă, răspuns la întâmpinare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Învederează că nu era necesară procedura prealabilă, taxa fiind în mod nelegal solicitată. Solicită menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond și arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de cale separată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1689/F/30.04.2013, Tribunalul Ialomița – Secția civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta AFP Fetești, a admis ca întemeiată acțiunea și a obligat pârâta către reclamantul T. D. să-i restituie suma de 3853 lei, reprezentând taxă poluare auto încasată necuvenit, conform chitanței . nr._/09.08.2012, pentru autoturismul IVECO, tipul 35S11/DAILY, categoria auto N1, anul fabricației 2000, nr. de omologare BG17191111B91R2/2000, nr. de identificare ZCFC357100D111390, sumă actualizată cu indicele de inflație începând cu data achitării și până la plata efectivă a debitului.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că reclamantul nu a contestat actul administrativ prin care i s-a calculat taxa și că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului intern.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Critica recurentei referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, nu poate fi primită deoarece contravine Deciziei nr. 24/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, invocată în mod corect de prima instanță, decizie al cărei caracter obligatoriu este indiscutabil.
Pe fond, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauzele T. vs. Statul român, N. vs. Statul român și ulterior cauza C. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa la a cărei plată a fost obligată partea reclamantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110din TFUE. Așa fiind, soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar, toate criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind nefondate.
În plus, Curtea observă că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Curtea mai reține că încasarea unei taxe fără temei legal constituie un fapt ilicit cauzator de prejudicii. Prin urmare, în cauză este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului care presupune inclusiv acoperirea lipsei de folosință a sumei achitate nelegal, prin plata dobânzilor.
În final, Curtea constată că partea reclamantă a fost nevoită să recurgă la concursul justiției datorită conduitei culpabile a pârâtei. Aceasta din urmă, fiind parte căzută în pretenții, datorează cheltuieli de judecată.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1689/F/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. R. I. V. D.
G. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red RI/2 ex
Jud. fond. D. I
T. Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3472/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8368/2014.... → |
|---|
